Prof. Timofti Maria-Valentina
Şcoala Gimnazială „Elena Rareş”- Botoşani
Întrucât religia este o disciplină complexă, este necesară desfăşurarea unor activităţi suplimentare, non-formale prin cercul de religie, activităţi care formează şi dezvoltă competenţe. Activităţile de la cerc îmbunătăţesc calitatea educaţiei religioase realizate la ore, iar lecţia se constituie în suportul pe care se sprijină activităţile cercului.
Cunoaşterea realităţii religioase reprezintă cunoaşterea (căutarea) lui Dumnezeu. Într-o societate atât de tulbure, este necesară apropierea elevilor de divinitate. Abordarea hermeneutică presupune demersuri psiho-pedagogice clare şi coerente, utilizându-se metode şi modalităţi concrete, strategii de formare şi dezvoltare a competenţelor în învăţământul religios. Voi prezenta, în continuare, câteva activităţi non-formale moderne de cunoaştere a realităţii religioase folosite la cercul de religie.
OBSERVAREA DIRECTĂ A REALITĂŢII RELIGIOASE
Această metodă îi ajută pe elevi să Îl cunoască pe Dumnezeu prin contemplarea Creaţiei Sale. Profesorul de religie, prin extrapolare, îi va îndemna pe elevi să pună pe primul loc căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Elevii îşi pot imagina cât de frumos cântă îngerii în Rai, ascultând frumuseţea cântărilor bisericeşti, glasurile unor cântăreţi de aici, de pe pământ. De asemenea, elevii îşi pot imagina cum cântă îngerii din Rai laolaltă, aşa precum cântă aici, pe pământ, membrii unui cor bisericesc un imn de slavă.
ANALIZA DOCUMENTELOR
Analiza documentelor este metoda prin care se atestă vechimea anumitor lucruri, spaţii, perioade etc., prin mărturii arheologice, numismatice, lingvistice. Documentele trebuie să fie reprezentative, iar elevii trebuie să dea dovadă de cunoştinţe înalte.
Se utilizează această metodă atunci când se prezintă elevilor mărturiile arheologice: Tăbliţa votivă de la Biertan, Gema de la Potaissa etc. Astfel, elevii analizează documenele (fotografiile lor) şi desprind concluzii care demonstrează creştinarea populaţiei daco-romane şi după retragerea aureliană sau alte concluzii ce au legătură cu lecţiile de la clasă.
STUDIUL DE CAZ
Studiul de caz constă în analiza şi dezbaterea unui „caz”, a unei situaţii, a unei persoane, a unei instituţii etc. În acest fel, elevii cunosc mai bine realitatea şi apropie procesul de învăţare de modelul vieţii. Elevii analizează cazul propus spre discuţie, elaborează o decizie, pe care o argumentează şi apoi evaluează şi desprind o concluzie.
Se poate propune spre discuţie: Muzica bisericească- studiu de caz pe baza experienţei concrete a elevilor, oferită de participarea la sfintele slujbe.
EXEMPLUL
Această metodă se caracterizează prin prezentarea unor comportamente exemplare. Elevii au nevoie de astfel de modele, deoarece pot să-şi aleagă unul pe care să-l urmeze.
Modelul suprem este Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Alte modele demne de urmat sunt sfinţii, în general şi sfinţii-copii, în special: Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeş, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, Sfântul Ioan Valahul, fiii Sfântului Constantin Brâncoveanu etc.
RUGĂCIUNEA
Rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu. Ea poate fi: de slavă, de mulţumire, de cerere. Elevii vor fi învăţaţi în cadrul activităţilor de la cercul de religie să rostească permanent rugăciuni particulare, dar şi comune, în cadrul Bisericii, în clasă, în cadrul familiei. Modelul exemplar de rugăciune L-a dat Iisus Hristos când S-a rugat în Grădina Ghetsimani, când a rostit Tatăl nostru.
În cultul Bisericii Ortodoxe, cântarea religioasă este o formă de rugăciune, de laudă, de preamărire a lui Dumnezeu. Rugăciunea rostită prin muzica religioasă capătă mai multă forţă de expresivitate, devine cu adevărat glasul inimii. Sufletul omului se apropie mai uşor de Dumnezeu prin muzică decât prin rostirea simplă a cuvintelor.
MEDITAŢIA RELIGIOASĂ
Meditaţia religioasă este o lucrare sufletească prin care creştinul reflectează profund asupra unei probleme religioase, cu speranţa de a-şi întări viaţa religioasă, de a dobândi linişte şi pace lăuntrică. În momentele de reculegere, atenţia omului poate fi îndreptată asupra problemelor fundamentale ale vieţii creştine: scopul vieţii creştine, bunătatea lui Dumnezeu arătată oamenilor de nenumărate ori, modul în care trăim poruncile lui Dumnezeu etc.(...) Meditaţia religioasă poate fi utilizată mai ales în perioada Postului Mare, când elevii sunt chemaţi să mediteze asupra Patimilor Domnului.(...) Profesorul de religie îi va îndemna pe elevi să-şi formeze deprinderea de a medita asupra faptelor săvârşite în ziua care a trecut, în fiecare seară, după rostirea rugăciunii.
DEPRINDERILE MORALE
Deprinderile morale reprezintă forma de manifestare a sufletului prin fapte şi virtuţi duhovniceşti. Profesorul de religie va încuraja atitudinile şi faptele morale ale elevilor pentru a deveni deprinderi morale.
Deprinderile morale sunt: postul, participarea la slujbele Bisericii, faptele bune, păstrarea Tradiţiei, lecturile biblice, rugăciunea, cântarea bisericească etc.
CULTUL DIVIN
În Biserica Ortodoxă cultul divin are mai multe componente: Sfânta Liturghie, cele 7 Laude, cele 7 Sfinte Taine, ierurgii, iar elevii participă cu drag la slujbele religioase.
Forma de exprimare în cultul divin este cântarea bisericească şi lectura din cărţile de cult.
JOCUL DIDACTIC
Jocul didactic este o metodă care, prin antrenarea elevilor într-o activitate, se realizează obiective religios-morale. Este metoda ce ar trebui folosită mereu la clasele pregatitoare, la clasele I-IV. Jocul antrenează capacităţile intelectuale, fizice, afective ale elevilor şi se propune în funcţie de particularităţile de vârstă ale şcolarilor.
Un exemplu de joc didactic ar arăta astfel: Jocul începe dintr-o margine. Primul elev spune un cuvânt religios, următorul coleg zice alt cuvânt, dar care se leagă de primul printr-un înţeles. Al treilea coleg spune alt cuvânt care se leagă de primele două şi aşa mai departe, formându-se în final, un text cursiv, coerent.
DRAMATIZAREA
Este metoda în care elevii, sub îndrumarea profesorului, execută mişcări de mimică, anumite gesturi, pentru a reliefa anumite idei ori pentru înţelegerea unor situaţii. La religie se poate utiliza această metodă la interpretarea pe roluri a unor scenete sau poezii religioase.
Dramatizarea este o metodă care se poate folosi la înţelegerea pildelor, minunilor înfăptuite de Iisus Hristos, la înţelegerea evenimentelor biblice etc.
METODA ÎNDRUMĂRII TEORETICE ŞI PRACTICE
Această metodă însoţeşte desfăşurarea unei activităţi , explică modul de comportare a elevilor şi formează deprinderi de comportament. În activităţile din domeniul liturgic, elevilor li se va explica gestul închinăciunilor, gestul metaniilor, gestul plecării capetelor ori gestul îngenuncherii; dar elevilor li se va spune că aceste practici religioase nu îi conduc spre mântuire, ci rugăciunea. Această metodă este indicat a fi realizată înainte de a merge cu clasa la biserică.
În concluzie, activităţile non-formale desfăşurate în cadrul cercului de religie, nu sunt ore pentru umplerea timpului, ci pentru sfinţirea timpului. Este un fel de apostolat educaţional. Aceste activităţi, împreună cu orele de religie, promovează o gândire şi o simţire profundă a realităţilor religioase, a apropierii de Dumnezeu, a cunoaşterii divine şi pregăteşte nu doar cetăţeni ai Raiului, ci şi cetăţeni morali şi educaţi pentru România.
BIBLIOGRAFIE
1. Holbea, Pr. lector dr. Gheorghe, Pr. lector dr. Dorin Opriş, Lector dr. Monica Opriş, Diacon George Jambore, 2010, Apostolat educaţional, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti
2.Iordăchescu, Nicolae, Gheorghe Alexandru, Alina Vâlcu, Ovidiu Gh. Ionescu, Ion Drăguşin, Iuliana Gheorghe, 2000, Metodica predării religiei în învăţământul preuniversitar, Editura „Gheorghe Alexandru”
3.Planificare calendaristică. Proiectarea unităţilor de învăţare–modele orientative. Religie, cultul ortodox, clasele I-VIII , anul şcolar 2012-2013, 2012, Editura „Sfântul Mina”, Iaşi
4.Popescu, Aurel, Aurel Mihai, Olga Popescu, Ion Negruţ-Dobridor, Dan Toader, 2002, Proiectarea pedagogică a învăţării religiei în şcoală, Editura Aramis
5.Şebu, Pr. prof. univ. dr. Sebastian, Dorin Opriş, Monica Opriş, 2000, Metodica predării religiei, Editura „Reîntregirea”, Alba Iulia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu