prof.înv.primar Marusac Livia
Școala Profesională,, Gheorghe Burac,,
Vlăsinești
… Singuratic,
cu plete lungi, romantice, cu capul puțin aplecat într-o parte, cu fața suptă,
ușor resemnată, cu privirile vii, curioase și neliniștite, cu vorba înceată,
moale, bine cumpănită, dar care poate căpăta tonuri aspre, biblice”- acesta era
Grigore Vieru .
(Eugen
Simion)
Un
chip blând, o minte strălucită, un om bun și iubitor de oameni, iubitor de
țară. Așa era Grigore Vieru. Așa l-au perceput nu doar apropiații, ci și aceia
care și-au intersectat drumul cu al său.
Născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta (Republica
Moldova), în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru absolvește în satul natal șapte clase , apoi devine absolvent al
Școlii Medii nr. 2 din orașul Lipcani – „ani desculți și flămânzi”, după
cum se menționează într-un tabel cronologic despre viața sa. . În anul 1957 debutează (fiind student) cu o plachetă de
versuri pentru copii, ”Alarma”, apreciată
la justa valoare de criticii literari. În 1958 termină cu diplomă roșie
Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la revista
pentru copii „Scânteia Leninistă”, care va deveni decenii mai târziu revista
„Noi”, și ziarul „Tînărul leninist”, transformat ulterior în „Florile Dalbe”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată
de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de
critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul
apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură
națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt
închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în
lirica basarabeană postbelică.
În
1969 Tipărește Duminica cuvintelor (la editura Lumina), cu
ilustrații de Igor Vieru, carte foarte îndrăgită de copii, care
devine „obligatorie” în orice grădiniță din Basarabia. În 1970 apare Abecedarul, tot la editura
Lumina – poeziile fiind scrise de Vieru, proza de Spiridon Vangheli, iar
ilustrații aparținându-i pictorului Igor Vieru. În același an apare
volumul selectiv de versuri pentru copii Trei iezi, care la câteva
zile de la apariție este retras din librării în urma unui denunț pe motiv că în
poemul „Curcubeul” s-a găsit „ascuns” Tricolorul Românesc.
Trece Prutul pentru prima dată în 1973 în cadrul
unei delegații de scriitori și vizitează cu această ocazie mai multe mănăstiri
din nordul Moldovei, întorcându-se acasă cu un sac de cărți. În legătură cu
această vizită avea să facă mai târziu mărturia:
„Dacă
visul unora era ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat
să trec Prutul”.
Până la căderea regimului comunist
revine de câteva ori pe pământul românesc, unde îi sunt publicate mai multe volume
de versuri, primul în 1978 cu sprijinul lui Nichita Stănescu.
Grigore Vieru s-a impus ca
un promotor consecvent al idealurilor naţionale ale românilor din stânga
Prutului, luptând pentru oficializarea limbii române în Basarabia, pentru
reunirea ei cu Patria-mamă.
În 1980
apare abecedarul pentru preșcolari Albinuța, ilustrat de
pictorul Lică Sainciuc.
Despre
dificultatea elaborării unui abecedar spunea poetul mai târziu că „a scrie un
abecedar nu e o treabă ușoară. E ca și cum ți‑ar lega cineva picioarele și tu
trebuie să mergi, ba încă și să alergi. De ce cu picioarele legate? Fiindcă nu
ai litere. Ele se învață doar pe rând, una câte una. Cu patru, cu cinci litere
(numai cele învățate) trebuie să faci o poezie, o povestioară! Și nu așa, ci
una care să‑i placă copilului…”.
La sfârşitul anilor '80, Grigore
Vieru s-a aflat în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia,
textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în
deşteptarea conştiinţei naţionale a românilor din Basarabia. A participat activ
la dezbaterile în care s-a votat limba română ca limbă oficială şi trecerea la
grafia latină.
Dar ceea ce l-a transformat într-un erou al poporului – iar acest
apelativ i se cuvine de bună seamă – este implicarea acestuia în Mișcarea de
Eliberare Națională din Basarabia, alături de Ion și Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu sau Adrian Păunescu
Prin
tot ce a scris și a gândit, Grigore Vieru s-a dovedit, incontestabil, o voce
unică, de o plasticitate uluitoare, în peisajul poeziei românești. Stihurile
sale au împodobit, într-un registru ales al limbajului poetic, stări de spirit
de o rară autenticitate. Nimic nu este țipător, îndoielnic sau iluzoriu în
lirica lui Grigore Vieru.Chiar și atunci când a ridicat glasul împotriva
dușmanilor românismului, scriitorul a mustrat cu demnitate și atitudine
creștinească.
Poetul
Vieru a plâns amarul și lupta pentru unitatea românilor, despărțiți de vicisitudinile
istoriei și orgoliile cârmuitorilor lumești; a jelit izgonirea lui Dumnezeu din
mintea și viața poporului român; a năzuit după tot ce este sfânt și curat,
plămădit de geniul neamului ce l-a odrăslit.
„Grigore
Vieru îl avea pe Dumnezeu în suflet, el a îndumnezeit lumea. Nu mai ştiu un alt
creator a cărui fiinţă să se contopească într-atât cu cele scrise. Aici este
forţa cea mai mare a lui Vieru – creaţia lui vine dintr–un izvor divin. Nu te
poate cuceri opera celui care te trimite la biserică, iar el rămâne acasă şi
chefuieşte cu diavolul!”, mai spunea Spiridon Vangheli.
Adrian
Păunescu, născut și el pe meleaguri basarabene, spunea că „Poezia lui
Gr. Vieru a făcut mai mult pentru unitatea națională a tuturor românilor decât
toți politicienii și decât toate armatele la un loc. Și pentru că unitatea
națională nu este pe de-a-ntregul realizată, Vieru e o rană, iar poezia lui e o
dramă”. Ex-ministrul Culturii României, Răzvan Theodorescu, ne-a
îndemnat de mai multe ori să vedem în Vieru „un apostol, un luptător
cu modestia sa bine cunoscută” și „Un poet și un om de mare
cultură care a condus într-un fel destinul culturii basarabene în momente în
care toți am desperat”.
Grigore
Vieru întruneşte toate condiţiile spre a justifica notorietatea sa de poet
naţional: s-a implicat ca nimeni altul pe frontul intereselor româneşti în
Basarabia, dar mai cu seamă a promovat, dincolo de scena civică ,,orizontul
aspiraţional al neamului său în literatură. Şi a făcut-o fără emfază,
cutremurat parcă în permanenţă de măreţia firescului şi simplităţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu