Învățător, Șălariu Daniela, gradul I
Școala Gimnazială „ Tiberiu Crudu ” Tudora, Jud. Botoșani
„ Sunt iarbă. Mai
simplu de atât nu pot fi.” Aceste cuvinte sunt întipărite pe piatra funerară a
marelui poet român basarabean, Grigore Vieru.
Simplitate,
da....dar aceste cuvinte cuprind profunzimea omului și poetului care a trăit
prin poezie, prin iubire și prin libertate.
S-a născut pe 14
februarie 1935, în satul Pererîta, în Republica Moldova, într- o familie de
plugari români ( chiar el îi numea așa). Este crescut cu o dragoste nemăsurată
de mama s, după ce rămâne orfan de tatăl său pe care l-a pierdut în război.
Debutează ca poet în 1957 cu versuri pentru
copii, o broșurică ci titlul „ Alarma”.
Anul hotărâtor în
evoluția sa ca poet este 1968, când dă naștere volumului de versuri lirice „
Numele tău”. Chiar în anul apariției este inclus ca obiect de studiu la
cursurile universitare de literatură națională contemporană. El aduce prin acest volum omagii unor poeți
români: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nicolae Labiș, Marin Sorescu dar și
marelui Brâncuși.
Grigore Vieru a trăit prin poezie iar poezia
sa a fost marcată de două coordonate esențiale: iubirea și libertatea.
A implantat în oameni dorința de a fi vrednici
și neobosiți în a-și urma idealurile și a făcut-o cu toată convingerea unui
luptător neobosit.
Prin tot ceea ce a creat a devenit o voce
singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei românești. Opera
sa, de o excelentă rostire lirică se caracterizează prin autenticitate, armonie
și limpezime.
Este poetul care sugerează și care îndeamnă
prin creație poetică. Îndeamnă la.... poezie, iubire, libertate.
A Apărat cu ardoare limba română și a iubit-o
necondiționat.
Poezia „ În limba
ta” exprimă credința unui scriitor cetățean ce a așezat mereu, mai presus de
el, idealurile neamului. Pentru Grigore Vieru limba română este limba în care a
pătimit, a scris și a iubit:
În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Eugen Simion spune
că „despre Grigore Vieru am putea spune că este ultimul poet cu Basarabia în
glas”.
A fost obsedat de trei mituri: Limba română,
Mama și Unitatea neamului.
Deși sensibil, a
fost un poet dârz, un cuget puternic, un spirit incoruptibil.
El întrupează
destinul unui scriitor cu o încărcătură spirituală de excepție și cu o
impecabilă conștiință a națiunii sale.
Mulți dintre noi nu
mai deschidem astăzi o carte de poezii și poate mulți dintre noi nu cunoaștem
atât de bine poezia lui Grigore Vieru... Dar dacă ai nevoie de dragostea pentru
tot ce este frumos și curat, de afecțiune pură, poezia poetului basarabean ți
le oferă.
Prin tot ce a scris
și a gândit, Grigore Vieru a fost, este și va rămâne o voce unică, de o mare
plasticitate în poezia românească. Un limbaj poetic ales, profund, autentic.
Chiar și atunci când „ a mustrat” prin poezia sa, a făcut-o cu demnitate și
atitudine creștinească.
Popularitatea
poetului a fost asigurată de simplitatea scrisului său, însă chiar el a
explicat această simplitate „ Eu nu a fi simplu râvnesc, ci a fi înțeles.”
În memoria poetului,
din 2009, se desfășoară anual la Iași, Festivalul Internațional de Poezie
Iași-Chișinău „ Grigore Vieru”.
BIBLIOGRAFIE:
Articole Google Scholar:
- Ana Bantoș, Limba Română, 2009
- Mihai Cimpoi, Poetul arhetipurilor,
Chișinău, 2005
- Vladimir Beșleagă, Fenomenul Grigore
Vieru, 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu