Cojocaru Alina
Profesor învățământ primar, grad I,
Școala Profesională ,,Sf. Ap. Andrei" Smîrdan
Structura: Școala Primară ,,C-tin Tincu"
Lișna
Rămas
în amintirea românilor de pe ambele maluri ale Prutului ca poet iubitor de
neam, care a slăvit mama în
poezia sa și care l-a avut mereu ca model pe Eminescu, Grigore Vieru a avut o
intensă activitatea dedicată copiilor.
„Grigore
Vieru este un mare și adevărat poet. El transfigurează natura gândirii în
natura naturii”. (Nichita Stănescu)
Poetul nostru drag e plecat
sus și ne veghează. Zi de zi, an de an, e tot mai departe, însă neuitat!
Grigore Vieru este poetul începuturilor, ființă pământeană și nepământeană
deopotrivă, umedă de roua lacrimilor vărsate de-a lungul veacurilor de românii
basarabeni. Sursa poeziei domniei sale este viața în toată complexitatea ei:
copilăria, bucuria tinerească, neliniștea, suferința iubirii absolute.
Poezia sa este didactică, e o
carte de lectură eternă_ o viață de om de la naștere la moarte, transpusă în
forme parabolice, uneori moale și fin, alteori aspru, retoric și povățuitor.
În fiecare an, de ziua poetului Grigore Vieru,
vreau să scriu ceva inedit, dar nu-mi iese, deoarece el este prea al nostru,
este în casa fiecăruia prin cărțile sale pentru toate vârstele.
În fiecare an, mă face tristă poezia lui
Grigore Vieru pentru că, aproape întreaga suflare sărbătorește, pe 14 februarie, așa-zisa zi a
îndrăgostiților, legată de numele unui călugăr, care nu se știe din care timp
și spațiu a venit la noi de vreo câțiva ani. Încă de pe data de 13 februarie,
școlile de toate nivelurile se pregătesc de această zi. Toți uită cu
desăvârșire de Poetul care i-a crescut, i-a educat și i-a făcut oameni. Pentru
că ziua poetului este o zi a sufletului, fără iz de comunicare. Dacă l-am
schimba pe așa-zisul sfânt Valentin cu poetul nostru, pe 14 februarie,
afacerile ar sta locului. Doar dacă vreo două-trei buchețele de flori vor
apărea la bustul poetului sau la cimitir...
Grigore Vieru e citit în
grădinițele și școlile noastre cu anumite ocazii. Preșcolarii încă se bucură de „Albinuța”. Școlarii mici de
,,Două mere”. E o mare șansă că avem
acces la comoara poetului! Și totuși, praful reușește să prindă contur uneori pe
opera scriitorului, a poetului pe care ni l-a dat pământul chinuit al Basarabiei
Române. De cele mai multe ori reprezentanții culturii vin în grabă la asemenea
manifestări, stau un pic și pleacă englezește, fără emoții și trăiri. Ei trec
în revistă, cu mare ușurință, o viață de poet, o întreagă epocă a poeziei
nemuritoare a unui bun român – Grigore Vieru.
Mare bucurie trebuie să fie
pentru cei ce au fost contemporani cu poetul și omul Grigore Vieru. Au putut să-l privească în ochi și să vadă acolo
copilul, izvorul, mama, femeia, patria, întreg poporul românesc. Prin poezia
sa, prin publicistica și aforismele sale, fiecare l-ar putea vedea pe Dumnezeu
și ar spune: „Toate le ierți,/Doamne de Sus,/Cu iubire măreață,/Chiar și pe
cei/Care ne-au dus,/În Siberii de gheață”.
„Grigore Vieru îl
avea pe Dumnezeu în suflet, el a îndumnezeit lumea. Nu mai ştiu un alt creator
a cărui fiinţă să se contopească într-atât cu cele scrise. Aici este forţa cea
mai mare a lui Vieru – creaţia lui vine dintr–un izvor divin. Nu te poate
cuceri opera celui care te trimite la biserică, iar el rămâne acasă şi chefuieşte
cu diavolul!”, ne spunea Spiridon Vangheli.
Bibliografie:
VIERU, Grigore, Acum și în veac, Editura
Litera Internațional, București – Chișinău 2001
www.bncreanga.md/scriitori/Vieru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu