Gavril
Florentina
Prof. înv. primar-Grad didactic I
Școala
Gimnazială Nr.7 Botoșani
Grigore
Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi
Republica Moldova - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost, este și va fi
incontestabil, o voce unică și singulară, de o expresivitate deosebită în
peisajul poeziei româneşti. Versurile sale au ilustrat, stări de spirit de o rară autenticitate,
conturate în enunţuri poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere. Ele
contribuie la apărarea şi ilustrarea limbii române, integritatea acesteia
într-o ţară în care s-a refuzat, decenii de-a rândul, dreptul de cetăţenie al
acestei limbi.Recursul la sentimentul patriotic autentic, starea de sinceră şi
ardentă implicare cetăţenească în destinul propriei patrii, toate acestea au
reprezentat imperative imediate ale creaţiilor sale, cărora poetul li s-a
dedicat cu dăruire, spirit al jertfei şi credinţă. Este poetul care a transmis
printr-un grai încărcat cu răbdare, înţelepciune şi frumusețe iubirea neamului,
a plaiului, a dorului strămoşesc, a limbii române, a dorului de mamă.
Grigore
Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi
Republica Moldova - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) s-a născut într-o
familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.A absolvit şcoala de
şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din
orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru
copii,"Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru
a absolvit Institutul Pedagogic"Ion Creangă" din
Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua
culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a
angajat ca redactor la revista pentru copii ”Scînteia Leninistă”.
În
1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și latină, împreună având
doi copii: Vieru-Teodor și fiul mai mic - Călin.
A
fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor
din Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la
editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de
versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul"şi "Bună
ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legămînt",
dedicat poetului Mihai Eminescu.
În
1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate
vîrstele", pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului
în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. Mai târziu, revista Nistru publică
poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul"
Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.
În
1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri
lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea
este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică.
Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile
universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt
intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga",
"Brîncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi
Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană
postbelică.
În
1969, el publică "Duminica cuvintelor" la
editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită
de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă
de copii.
Un
an mai tîrziu, editura Lumina publică "Abecedarul",
semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. Tot în 1970,
apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La
numai cîteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din
librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit
"ascuns" tricolorul românesc.
În
1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori
sovietici. Participă la întîlnirea cu redactorii revistei "Secolul XX".
În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face
o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs.
Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cîrneci. În acelaşi an, apare
volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraţii color
de Isai Cîrmu.
La
sfârşitul anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de
Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe
versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a
basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află
printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august
1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în care se votează
limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
În
1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria
Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece
fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă
distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de
Onoare Andersen.
În
1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai
populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul
întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.Un an mai tîrziu, Grigore Vieru
este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al
Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl
propune pentru premiul Nobel pentru Pace.În 1993, poetul este ales membru corespondent
al Academiei Române.
La
împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la
Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul
este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de
Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.
La
16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere
de Chişinău. Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău,
în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci
de mii de oameni. Chişinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporţii de
la înmormântarea soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie
2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga
republică ţinând un moment de reculegere.
Grigore
Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în
grad de Mare Cruce.Câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău
şi o stradă din Iaşi și Buzău poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie
2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naştere, a fost instalat bustul
poetului în Aleea Clasicilor din Chişinău.
,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea
poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de
neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă
copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o
muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică
poezii sufletului omenesc. Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al
baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit
Grigore Vieru. (Literatura și Arta)
Grigore
Vieru rămâne a fi un poet model în cultura română, dar în același timp de
neîntrecut. Poeziile sale stau la baza excelenței și originei bunei înțelegeri,
compoziției armonioase și creației autentice. Prin graiul dulce și melodios al
limbii române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri
ale spiritualității neamului. Probabil, pentru că afecțiunea față de acest
popor și plai natal n-a avut limite pentru el. Nu există copil, elev sau matur
care n-a citit și n-a iubit creația scriitorului. Poeziile lui sunt ușor de
reținut și se fixează în conștiința oricui. Versurile sunt străbătute de nuanțe patriotice care deschid ochii împreună cu conștiința și
adorația față de neam, de plai, de mamă, de frate și de bună credinţă, cum doar
poetul a cunoscut-o.
Unitatea
neamului, frăția dintre popoare și evocarea unei istorii adevărate au fost temele care Grigore Vieru nu s-a
sfiit să le expună în opera sa. Astfel putem să afirmăm cu certitudine că
una dintre ”stelele” literaturii române este și va rămâne un erou național, ce
a avut curajul mereu să vocifereze nedreptatea la care a fost supus el și
poporul său.
Să
nu uităm că lirica lui Grigore Vieru a avut surse de
inspirație și din tradiţia eminesciană şi folclorică a literaturii noastre transpuse
printr-un grai încărcat cu răbdare, înţelepciune şi frumuseţe, sugestiv și sincer ,original și
plin de farmec transmis semenilor săi care-şi deschid cu bunătate sufletul să-l
primească, pentru a-şi duce demn mai departe viaţa în spiritul dreptăţii, al
iubirii. Al iubirii neamului, plaiului, a dorului strămoşesc, a limbii cea
română, a dorului de mamă. Desigur, dragostea, pentru că-n tot ce a creat, fie
vers ori faptă, Grigore Vieru a avut drept călăuză dragostea, acea dragoste
eminesciană inspirată cu drag printre vremuri, tălmăcită, tăinuită în adâncul
inimii.
|
Bibliografie
(surse):
- www.grigorevieru.md;
- Grigore Vieru. Taina
care ma apara. Iasi, Ed. Princeps Edit. 2008;
- www.ro.wikipedia.org;
- Grigore Vieru, Acum și în
veac, editura Litersa, ed.III.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu