Balan
Narcisa, prof. înv.primar, grad didactic
I
Școala Profesională ,,Sf. Ap. Andrei’’ Smîrdan, com.
Suharău, jud. Botoșani
,,Scriu nu pentru că sunt poet, ci
pentru că am văzut în copilărie cum curgea Prutul”
Grigore Vieru
Poet cu un un rol considerabil în deșteptarea conștiinței
naționale a românilor din spațiul dintre Prut și Nistru, Grigore Vieru , prin
poeziile sale , Răsai, Limba noastră cea română, Trei culori, Eminescu,
Reaprindeți candela cântă destinul
crud, nedreptățit al Basarabiei și accentuează totodată crezul poetului că
sângele apă nu se face.
Poet fără vârstă, veșnic mistuit de plaiul natal și de durerea neamului, străin în propria-i țară, „, Grigore
Vieru se impune printr-o viziune specifică și un stil particular ce reies nu atât din
cultura versului ci, mai ales, din cultura sentimentului - «chiar la nivelul
primului contact cu poezia simţim suflul arzător al vieţii».
Acest adevăr psihologic fundamental,
conform căruia copilăria, ca stare sufletească, este o permanenţă a vieţii
noastre este inegalabil evocat de către
marele poet al contemporaneității . Referindu-se la aspecte ale copilăriei
reflectate în literatura romănă și universal, această realitate este susșinută şi
de George Călinescu.,, Copilăria nu
dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg
toate meandrele vieţii noastre.”
Poet român, membru corespondent al Academiei Române,
Grigore Vieru
s-a născut și a activat în Republica Moldova devenind prin creația sa și un simbol al valorilor şi
unității românești.
Tematica poeziilor , simplă la prima
vedere - mama, natura, satul, poeziile cu caracter social, abordează în mod
extrem de profund valorile și tradițiile
românești. Deşi scrie despre lucruri, la prima vedere, arhicunoscute, el le
prezintă dintr-o perspectivă nouă, opunându-se polemic transcrierii liniare,
caracteristice perioadei în care se afirmă
Chiar și poezia sa pentru cei mici îşi
are ca punct de geneză acea sfâşietoare singurătate pe care a fost nevoit s-o
îndure poetul în copilărie. De fapt, deşi se spune că cea mai frumoasă vârstă
este copilăria (chiar şi în pofida tuturor intemperiilor care ar putea
caracteriza-o), această perioadă din viaţa lui Grigore Vieru, ca şi a
milioanelor de semeni de-ai săi, nu a fost una tocmai fericită: a avut
imprimată pe ea – ca urma unui fier înroşit pe pielea fragedă a unui copil – foametea
şi războiul, fenomene care, vom vedea, ies din timpul real şi-l însoţesc pe cel
care le-a gustat amărăciunea întreaga sa viaţă. În
acest sens, Grigore Vieru spunea: ,,Copilăria
mea a fost pârjolită, săraca de ea, de focul războiul şi a fost umilită de
urmările sale. Jocul meu principal era culesul spicelor pe mirişte în urma
recoltării, unde găseam mai mult gloanţe ruginite, pentru că nici şobolanii nu
stăteau degeaba. O muncă, în fond, zădarnică şi un joc destul de trist. Mă
legănam pe picioare bolnăvicios, topit de slabă nutriţie. Miriştea sub tălpile
mele goale era un fel de acupunctură moldovenească, nu mai puţin veche ca cea
chineză, dar întrecând-o ca efect curativ.” Toate acestea îl
determină pe artist să se apropie de copii prin intermediul poeziei, să le
arate frumuseţea lumii, a plaiului natal, dulceaţa păcii care trebuie gustată
cu plenitudinea sentimentului că e cel mai mare dar pe care oamenii pot să şi-l
fac lor înşişi
Grigore Vieru altoieşte în conştiinţa
micilor cititori valori general-umane, respectul faţă de părinţi, dragostea
pentru patrie şi pentru limba maternal, poeziile sale pentru copii având un vădit caracter educativ. Majoritatea lor
dezvăluie capacităţile de pedagog înnăscut ale artistului. Prin catrenele sale
pe care copiii le pot memoriza cu uşurinţă datorită ludicului şi muzicalităţii
din ele, Important e că reuşeşte să facă acest lucru fără a fi plictisitor
deloc, ba chiar mai jucăuş şi mai vesel decât, poate, toţi educatorii şi
învăţătorii cu toată metodica şi metodologia pe care aceştia au învăţat-o pe
băncile şcolilor.
Vieru a trăit având în
suflet credința şi speranța reîntregirii: „Cred în restabilirea hotarelor
strămoșești şi doresc această legitimă restabilire. Pentru că, dincolo de
patriotismul meu local, basarabean, știu că Miorița s-a născut în
Vrancea, că mănăstirea noastră cea mare şi adâncă este Putna (…), că stâncile
din Pererîta mea natală, pe care le port în sufletul copilăriei mele, nu au
tăria Carpaților; că nu putem fi o cultură, o știință şi o istorie
națională fără Eminescu şi Creangă (…). Cred, cu toată inima, că Reunirea
cu Țara mamă este inevitabilă”.
Bibliografie:
1.Grigore
Vieru - ,,Acum şi în veac”, Ed. LitAera, Chişinău, 2001
2.Scriitori
români notorii - ,,Viaţa, activitatea, opera”, Ed. Epigraf, Chişinău, 2007
3.www.grigorevieru.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu