Grigore Vieru – poetul-punte peste Prut

 


 

Hariga Mihaela-Beatrice, profesor învățământ primar, grad didactic I, Școala Gimnazială „Grigore Antipa” Botoșani

 

            “Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”.

Grigore Vieru

Un mare poet român din Basarabia, Grigore Vieru a fost eroul poporului de peste Prut care, cu penița sa, a redeschis drumul către Patria-mamă, împlinind astfel visul de decenii de a vorbi în limba română și a scrie cu „buchea latinității”.

Prin simplitate și omenie, el a reușit să cucerească inimile tuturor celor care l-au cunoscut sau i-au citit opera. Copiii din grădinițe se întrec și acum în a recita cât mai multe și mai expresiv versurile poeziilor dedicate lor, poezii despre primăvară sau iarnă, cu puișori sau albinuțe:„Primăvara”, „Puișorii”, „Albinuța”, „Zilele săptămânii”, „Satul meu”, „Două mere”.... Grigore Vieru a fost colaborator al „Abecedarului” despre care chiar el a mărturisit: "A scrie un abecedar nu e o treabă ușoară. E ca și cum ți-ar lega cineva picioarele și tu trebuie să mergi, ba încă și să alergi.... De ce cu picioarele legate? Fiindcă nu ai litere. Ele se învață doar pe rând, una câte una. Cu patru, cu cinci litere (numai cele învățate) trebuie să faci o poezie, o povestioară! Și nu așa, ci una care să-i placă copilului..."


Nici cei de pe băncile liceului nu se opresc din a-i admira talentul, învățând poezii dedicate graiului matern sau neamului românesc: „Frumoasă-i limba noastră”, „Scrisoare din Basarabia”...

Grigore Vieru a trăit prin poezie, implantând în tineri destoinicul și vrednicul ca pe niște piloni existențiali și a făcut-o cu toată credința unui luptător neobosit. Atât de modest și de omenos vorbea de pe tribuna eliberării, încât inspira nu doar încredere în forțele unui neam obosit, dar și certitudinea unui viitor luminos pentru toți. Dincolo de acest război pentru dreptate, el rămânea un domn cu părul grizonat, adus de spate și pecetluit să poarte grijile tuturor în suflet. Inima lui a fost mereu împărțită între două mari iubiri: de Popor și de Mamă. Așa că, atunci când vorbești despre Vieru, este imposibil să nu îi admiri talentul cu care elogia, în poezie, imaginea maternă: „Făptura mamei”, „Cântec de leagăn pentru mama”...

Când a pus piatra funerară pe mormântul mamei sale, a dorit să fie dăltuit epitaful: „Pierzând pe mama, îți rămâne Patria, dar nu mai ești copil".

A scris și versuri despre moarte, pentru a demonstra că nu se teme de ea: „Nu am, moarte, cu tine nimic”.

A curs multă cerneală pe subiecte legate de creația poetului și nestăvilita sa dorință pentru reunificarea națiunii române, dar mai puțin s-a scris despre traducerea poemelor sale în alte limbi: rusă, italiană, spaniolă, franceză, engleză, germană, găgăuză, bulgară, letonă.

Vibrațiile versurilor lui Grigore Vieru au fost descifrate cu exactitate și de personalitățile care i-au tradus opera în limbile ucraineană, uzbecă, estoniană, georgiană, tadjică şi cazahă.

Grigore Vieru, poetul român născut dincolo de Prut, a fost o minte strălucită, iubitor de neam și țară, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti.

Nu este nevoie să aducem argumente pentru a demonstra cuiva că marele Poet Grigore Vieru a fost, este și va rămâne un simbol al românismului, iar poeziile lui  se vor auzi veșnic pe ambele maluri ale Prutului.

“Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”.

Grigore Vieru

Bibliografie/sitegrafie:

https://matricea.ro/un-mare-poet-roman-din-basarabia-grigore-vieru-toata-viata-am-visat-sa-trec-prutul/

http://acasalaromani.ro/8-lucruri-pe-care-trebuie-sa-le-stim-despre-poetul-grigore-vieru/

http://www.rabacov.net/grigore-vieru-lacrima-romaneasca-tradusa-in-alte-limbi/

https://www.crestinortodox.ro/religie/grigore-vieru-157880.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu