Știrbu
Minodora, învățământ primar, grad didactic I,
Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Traian”,
mun. Chișinău
Rezumat
Grigore Vieru
se ridică deasupra tuturor generațiilor, asemenea unui astru, un poet profund,
cu o voce blândă, cu un ton firesc, uman. Un martir angajat în luptă pentru
identitatea națională
și-a dedicat întreaga viață pentru a aduce Basarabia
aproape de Patria-mumă.
Grigore
Vieru este un nume de răsunet în literatura română, un mare poet al copiilor,
al părinților, al tuturor vârstelor. Este un promotor al întoarcerii spre sevele
noastre străbune, un fenomen de excepție
în istoria literaturii române. Noi, generația crescută și legănată de
versul blând al poetului, ne alinăm și în continuare sufletele cu poeziile
Măriei Sale.
Chiar
dacă nu mai este printre noi, oricum există prin marea creație. Îi mulțumim că
a slujit limbii române și poporului român. A fost mereu încărcat de răbdare și
înțelepciune, astfel a reușit să întoarcă graiul semenilor, iar noi promitem
să-l ducem mai departe cu demnitate pentru a trăi viața în spiritul dreptății,
așa precum și-a dorit mereu. Poeziile ce ni le-a lăsat drept moștenire
sensibilizează caracterul fiecărui cititor și ne fac mai buni, mai spirituali.
Datorită versurilor închinate Mamei, Limbii, Patriei ne-am recăpătat
identitatea națională. Mesajul versurilor vierene este ca un crez azi pentru fiecare, în special
pentru copii: să iubim casa părintească, Mama, Patria, să cinstim strămoșii, să
fim oameni onești. Fiecare poezie este o duminică, o sărbătoare a limbii
române. Opera Măriei Sale, de o
muzicalitate și frumusețe rară, a devenit o rugăciune pentru cititorii de azi.
Creația
lui Vieru se identifică cu o carte românească de învățătură, o carte prin care
poetul îi invită pe cititori să cunoască universul cu toată splendoarea sa. A
fost modest din fire, vorba poetului: ,,Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi.” În
acest context menționa că sarcina fundamentală a poeziei sale este să-i facă
omului clipa mai ușoară și mai frumoasă, să-l facă mai bun și mai încrezător în
forțele proprii.
Să ne ierte că i-am pus pe umerii firavi
crucea neamului. Îi aducem drept răsplată cununa recunoștinței noastre. Numele
îi va rămâne viu peste veacuri, fiindcă a fost și a rămas sufletul Basarabiei.
Datorită creației care ne-a lăsat-o drept moștenire, noile generații fac
cunoștință cu istoria străbunilor, cu valorile autentice naționale, dar și cu
jocul și cântecul. A rămas poetul sacru,
cu atât mai mult cu cât mama apare ca o icoană așezată între poet și Dumnezeu. Lirica
trainică pe care a clădit-o va rezista, va înfrunta timpul deoarece este
protejată de cupola adevărului.
Nu poate
fi înlocuit, dar poate fi înțeles, apreciat. Chiar și micii cititori admiră
astăzi cât de minunat a cântat limba, cât de frumos a scris de dragul mamei.
Pentru orice copil a devenit al doilea univers. A avut grijă de cititor, deoarece
a scris simplu și profund. Este o carte de învățătură atât pentru generațiile
prezente, cât și pentru cele viitoare. A rămas un Pilon al culturii naționale și
sunt încrezută că ne urmărește și acum, fiindcă a devenit o dăinuire veșnică
pentru neamul nostru.
Apreciez
că toată viața a dedicat-o renașterii spirituale și naționale și cu slova-i
sfântă a adus Basarabia aproape de patria-mumă. Asemenea unui martir, a fost
angajat în lupta pentru recuperarea limbii strămoșești și a identității
naționale. Pentru aceasta îi mulțumim și îi promit că vom transmite cu
sfințenie versurile vierene urmașilor, urmașilor noștri.
A trăit cu Basarabia și România în glasul
versului, fiind un simbol al încercării de renaștere națională. A iubit trei lucruri: mama, limba
și neamul, de aceea a devenit o dăinuire veșnică pentru neamul nostru. Toată
viața și-a asumat greul unui grai, trecându-l prin inima sa și astfel a rămas
,,suflet în sufletul neamului său”.
Eugen Simion l-a numit ,,poet cu lira-n
lacrimi”, iar numele său are ceva în el ce sună nespus de frumos. Testamentele
spirituale ale lui Grigore Vieru îl fac contemporan cu opera sa, dar și cu
veșnicia. În versurile sale se simte sfială, duioșie, delicatețe feminină, dor
sfâșietor de casa părintească, toate însumând un sentiment de responsabilitate.
Cine
dorește să afle ce au simțit românii din Basarabia în perioada când li s-a
confiscat și limba și istoria trebuie să citescă poezia lui Vieru, poate de
aceea limba română este folosită în poeziile sale ca apa în timp de secetă.
Când citim sau ascultăm o poezie de Grigore Vieru simțim că trebuie să acordăm
o importanță mare fiecărui cuvânt, pentru că a fost obținut cu greu.
Nu a fost doar ,,poet al cetății”, așa cum
adesea a fost supranumit, dar mai mult a ieșit în cetate luptând pentru marea
sa familie – poporul. Rimele sale au reușit să facă a vibra inima națiunii
într-o măsură rar întâlnită. A făcut lacrima să răsară, zâmbetul să înflorească
pe fețele unui întreg popor.
Grigore Vieru a dat cuvinte de joacă
copiilor, cuvinte de iubire tinerilor, cuvinte de dor și jale bătrânilor,
versuri și muzică cântăreților, entuziasm idealurilor naționale. Operele sale
pline de sinceritate, simplitate și profunzime continuă să participe activ la
educarea copiilor, deci, la construirea unei societăți cu valori fundamentale
adevărate.
În versurile lui Vieru predomină atmosfera
de luminozitate. Chiar și peste ani răsună ca un ecou vocea profund poetică,
magică, rostită pe un ton firesc, uman, natural. Versurile sale despre mamă
sunt de asemenea neobișnuite, deloc simple, însă, în ele nu-i cultura versului,
oricât de importantă ar fi, ci cultura sentimentului.
Conștiința patriotică a poetului își
trage rădăcinile din satul lui natal, din casa de lut a mamei. Drama întregii
Basarabii, Grigore Vieru a conturat-o cu lacrimi în vers. Aureliu Busuioc
menționa despre Vieru: ,,Om cu merite, ca și noi, dar mai multe, om cu păcate
ca și noi, dar mai puține.
El este mai mult decât poet, este sufletul
Basarabiei. Pentru el dispariția lui fizică nu înseamnă moarte, el trăiește
prin poezie, prin frumosul cultivat. Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele
Grigore Vieru. El a fost, este și va rămâne.
Versul său emană o energie creatoare în
stare să apropie pe poet de Dumnezeu:,, Scriu pentru că vreau să-L văd pe
Dumnezeu de aproape”, iată programul lui Grigore Vieru, formulat succint
într-un gând de-al său.
Grigore Vieru este poetul începuturilor,
ființă pământeană și nepământeană deopotrivă umedă de roua lacrimilor vărsate
de-a lungul veacurilor de românii basarabeni. Sursa poeziei sale este viața în
toată complexitatea ei: copilăria, bucuria tinerească, neliniștea și suferința
iubirii absolute. Poezia lui este dedicată, e o carte de lectură eternă: o
viață de om de la naștere la moarte, transpusă uneori moale și fin, alteori
aspru, retoric și povățuitor.
Cu chipul blând, cu mintea strălucită,
un om bun și iubitor de oameni, iubitor de țară, așa era Vieru. A fost o minte
strălucită, o voce singulară de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei românești.
Grigore Vieru este în casa fiecăruia prin cărțile sale pentru toate vârstele.
Depuneți flori în fiecare zi și citiți, recitiți, memorizați poezia lui și atunci nu veți sărăci nicicând.
Bibliografie:
1.
Cimpoi
M., Grigore Vieru, Chișinău, Prut
Internațional, 2005;
2.
Codreanu
T., Duminica mare a lui Grigore Vieru,
Iași, Princeps Edit, 2010;
3.
Vieru
R., Omul duminicii, Chișinnău, Prut
Internațional, 2014;
4.
Un discipol a
lui Orfeu,
Chișinău, Prut Internațional, 2005.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu