Prof.înv.primar Curcă Elena-Lăcrămioara
Școala Gimnazială ”Ștefan cel Mare ”Botoșani
”Grigore Vieru este
un mare și adevărat poet. El ne transfigurează natura gândirii în natura
naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează și
îmi influențează versul plin de dor, de curata și pura lui poezie.”
Nichita Stănescu
Poezie,
libertate, iubire, Patrie şi Mamă: sunt cuvintele care descriu cel mai
bine opera şi viaţa celui care a fost marele poet român Grigore Vieru, din
Basarabia
”Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”. Aceste cuvinte stau gravate pe piatra funerară a marelui poet român basarabean Grigore Vieru, ca o veșnică aducere aminte a simplității și omeniei cu care ne-a cucerit inimile. Vieru a trăit prin poezie, a implantat în noi destoinicul și vrednicul, ca pe niște piloni existențiali, și a făcut-o cu toată credința unui luptător neobosit. Predestinat să fie prigonit pentru dreptate, Vieru a reușit să țină piept, chiar și în timpurile cele mai neguroase. S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, plugari români (așa cum îi plăcea să le zică). Rămas orfan de tată, care plecat la război nu s-a mai întors, și crescut cu multă dragoste de mama sa, a reușit prin muncă și devotament să obțină rezultate impresionante pentru acele vremuri.
A absolvit
școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie
din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează (fiind
student) cu o plachetă de versuri pentru copii, ”Alarma”,
apreciată la justa valoare de criticii literari. În 1958 termină cu diplomă
roșie Institutul Pedagogic „Ion
Creangă” din Chișinău, facultatea
Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii
„Scânteia Leninistă”, care va deveni decenii mai târziu revista „Noi”, și
ziarul „Tînărul leninist”, transformat ulterior în „Florile Dalbe”.
Anul 1968
este unul hotărâtor pentru destinul poetului, dând naștere volumului de versuri
lirice ”Numele tău”. Cartea devine, pe bună dreptate, cea mai
originală apariție poetică. În chiar anul apariției, este inclusă ca obiect de
studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei
poeme din volum sunt intitulate: Tudor
Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte
două sunt închinate lui Nicolae
Labiș și
Marin Sorescu, asemenea omagii apărând pentru prima oară în literatura poetică
basarabeană postbelică.
Dar ceea ce
l-a transformat într-un erou al poporului – iar acest apelativ i se cuvine de
bună seamă – este implicarea acestuia în Mișcarea de Eliberare Națională din
Basarabia, alături de Ion și
Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu sau Adrian Păunescu. Lui Vieru îi
datorăm sensibilitatea națională și descătușarea identității statale. Penița sa
ne-a redeschis drumul spre Patria-mamă, căci el
însuși spunea: ”Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos,
eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.
Atât de
modest și de omenos vorbea de pe tribuna eliberării, încât inspira nu doar
încredere în forțele unui neam obosit, dar și certitudinea unui viitor luminos
pentru noi toți. Dincolo de acest război pentru dreptate, el rămâne un domn cu
părul grizonat, adus de spate și pecetluit să poarte grijile noastre în suflet.
Inima lui a fost mereu împărțită între două mari iubiri: de Popor și de Mamă.
Așa că, atunci când vorbești despre Vieru, este imposibil să nu îi admiri
talentul cu care elogia, în poezie, imaginea maternă:
Făptura
mamei
Uşoară,
maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ!
În
priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti –
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.
Să te
vezi copilă mare,
Lângă-un ciob şi o cordică
Să te vezi copilă mică.
Să te vezi şi mai înainte:
Când erai cum nu ţii minte.
Dormi, măicuţa mea albită,
Dormi, măicuţa mea iubită!
Grigore
Vieru a fost şi un gazetar de mare talent. Articolele lui de vervă polemică
i-audat un prestigiu şi de mare gazetar. Cine-i citeşte scrierile din revistele
literare şi politice descoperă pagini scrise cu durere şi revoltă împotriva
ocupaţiei ruseşti şi a duşmanilor neamului românesc. Trebuie spus că Academia
de Ştiinţe a RepubliciiMoldova, al cărei membru a fost şi poetul Grigore Vieru,
a scos prin grija academicianului Mihai Cimpoi o carte antologică despre
Grigore Vieru.
Anul 1968 aduce o
cotitură în creaţia poetului. În volumul de versuri „Numele tău” găsim pentru
prima oară în lirica dintre Prut şi Nistru de sub ocupaţie sovietică un poem
închinat lui Mihai Eminescu. Este prima poezie dedicată lui Eminescu, după ani
de prohibiţie împotriva a tot ce este românesc. Tot Grigore Vieru readuce
tricolorul românesc în Basarabia, într-o poezie pentru copii, intitulată
„Curcubeul”. Pentru aceasta, Grigore Vieru a fost sancţionat, topindu-i-se
cartea. Poetul îl descoperă pe Mihai Eminescu pe timpul studenţiei şi de
atunci a trăit prin Eminescu şi pentru Mihai Eminescu. Dovadă este şi
nefericitul accident. În anul 1973 trece pentru întâia oară Prutul, iar în
anul 1974 Zaharia Stancu îi face o invitaţie specială la Bucureşti unde leagă
prietenii cu marii poeţi români din acea perioadă.Ca orice minune dăruită unui
pământ secătuit, miracolul Vieru ne-a părăsit prea repede și prea durut. Inima
lui nu a mai avut putere să bată după un accident rutier și a plecat la ceruri,
de unde ne veghează aidoma unui părinte grijuliu și ne învață să nu
purtăm ranchiună morții:
Nu am,
moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu
frică, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
BIBLIOGRAFIE:
BĂILEȘTEANU, Fănuș, Grigore Vieru – omul
și poetul, București, Editura Iriana, 1995.
DOLGAN, Mihail, Creația lui Grigore
Vieru în școală, Chișinău, Editura Lumina, 1984
VIERU, Grigore, Trei iezi, versuri alese
pentru copii, Chișinău, Editura Editura Lumina, 1970.
VIERU, Grigore, Mama: versuri, Chișinău,
Editura Lumina, 1975.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu