Irimia
Andra-Maria, prof.
înv.
primar, Grad didactic I, Școala Gimnazială Nr. 10 Botoșani
A plecat grăbit Vieru
Să-mpletească stele-n cer:
Din ele face Cuvântul
Şi-l trimite-apoi cu
gândul
Să ajungă cât pământul
Să ne fie Giuvaier...
(Dumitru
Râpanu)
Grigore Vieru avea un chip blând, o minte strălucită, a fost un om bun și iubitor de oameni, iubitor de țară. Așa era Grigore Vieru, poetul român născut dincolo de Prut. Așa l-au perceput nu doar apropiații, ci și aceia care și-au intersectat drumul cu al său. ,,Există trei prilejuri de a te cunoaște pe tine însuți: munca, iubirea și cumpăna”.
Creația viereană
izvorăște limpede, cu demnitate și convingere în necesitatea dreptății sale.
Poezia sa a schimbat, practic a mișcat, din loc valoarea poeziei țării noastre.
Până la Grigore Vieru s-a scrissub influența celor de la conducere, cenzura
fiind impusă pe acele vremuri. ,,Scriu nu pentru că sunt poet, ci pentru că am
văzut în copilărie cum curgea Prutul” zicea Grigore Vieru. Marile teme care sunt prezente în
creația sa: Mama, iubirea și graiul, copilăria vor fi mereu actuale, fiindcă
acestea izvorăsc din divinitate și nu pot fi mișcate de nimeni și de nimic.
Contemporan cu noi,
poetul epocii noastre, Grigore Vieru este poetul symbol al neamului nostru. A
iubit poporul până la lacrimi și și-a consacrat întreaga sa viață copiilor,
îndrăgostiților, maturilor, lăsându-ne o opera monumentală, de o muzicalitate
și frumusețe rară. Poet al mamei, dorului și al dragostei, al baștinei, al
izvorului, al naturii, poet al lucrurilor sacre, carese duc în umbră.
Grigore Vieru a fost
acel muritor care a dus pe umerii săi firavi crucea neamului nostru românesc
spre a uni prin Cuvânt, Bunătate și Iubire de aproape de pe cei ce avem ,,…o
țară, un grai!”
Poetul, Grigore Vieru
poate fi numit poet al copilului, deoarece copilăria care este reflectată în
opera sa este una nevinovată. Ea reprezintă o lulme cu lucruri complexe, dar
totodată simple. Poetul vede copilăria ca perioada de viață a omului când
acesta este cel mai fericit, cel mai bucuros. Omul este copil, iar acest lucru
înseamnă că se bucură de orice rază de soare, de orice picătură de ploaie.
După ce s-a făcut mare
acest om vieren, acesta începe să iubească. Iubirea în creația lui Vieru este
una care ,,mișcă sori și stele”. Acest sentiment dat de Dumnezeu, nouă, oamenilor,
ar trebui să semene în sufletele noastre doar speranță, bucurie, și desigur,
putere a ierta. Cum spunea, de altfel, și Lucian Blaga: ,,Iubind ne-ncredințăm
că suntem”. Deci, opera poetului reflectează perfect iubirea împlinită, iar pe
cea neîmplinită acesta o reprezintă ca o condiție a omului de creație.
Și după o copilărie
veselă și o iubire necondiționată, omul vierean n-a uitat de cea mai importantă
persoană din viața lui, Mama. Pentru că totul se începe de la ea, Grigore Vieru
închină mai mult de jumătate din creația sa, mamei. În creația sa putem
echivala cuvântul Univers și cuvântul Mama.
Este o mamă eternă,
implicând și conștiința „rădăcinii de foc” sau „mama-graiul” - cum o mai
numește poetul, și factorul generator de dăinuire. O altă constantă a liricii
lui Vieru ar fi permanenta regăsire în spiritualitatea eminesciană, căreia îi
conferă valoare de univers vital: „Eminescu este izvorul, ramul”. Am putea
aminti, printre alte constante, vocația militantă a scrisului său,
caracteristica de altfel și altor confrați luptători întru poezie și limbă. Iar
vocabularul său capătă o sonoritate, o cantabilitate aparte, izvorâtă mai ales
din cultivarea obârșiilor noastre lingvistice. Grigore Vieru este „un poet care
și-a asumat greul unui grai trecându-l prin inima sa”.
Poezia, cântecel,
cărțile și însuși numele lui Grigore Vieru deja își reclamă noile valențe ale
neuitării. Numele poetului este înveșnicit în întreg spațiul românesc pe
frontispicii de licee, școli, grădinițe și biblioteci. Străzi și prospecte,
burse și concursuri literare prestigioase îl proliferează în postumitate.
Popularitatea lui
Grigore Vieru a fost asigurată de simplitatea scrisului său. Când ne referim
însă la această calitate a poeziei lui Vieru, trebuie să ținem cont de
afirmația care îi aparține: ,,Eu nu a fi simplu râvnesc, ci a fi înțeles.”
Poezia lui are un ton și un univers
propriu, obsesiile și sugestiile lui. Derutanta simplitate a mijloacelor
ascunde sensuri grave. Poetul s-a prezentat adesea pe sine ca purtător al
mărturisirilor unei suferințe nespuse și a unei lacrimi imense, care a spălat
sufletele chinuite ale concetățenilor săi. Poezia lui este expresia subtilă a
acestei lacrimi enorme. Poetul nu vrea să fie mai mult decât un exponent,
prezentându-se mereu cu decentă umilință.
Prin versurile dedicate celor mici și, mai ales, prin
lucrările didactice Abecedar și Albinuța
maestrul
Grigore Vieru a devenit un adevărat povățuitor al copiilor. Înzestrat de natură
cu o intuiție şi un har de pedagog
înnăscut, calităţi care-şi trag seva din înţelepciunea populară, poetul a ştiut
să îmbine în modul cel mai armonios posibil elemente de pedagogie populară
autohtonă cu rigorile didacticii clasice şi ale celei moderne, reuşind să educe
în spiritul dragostei de adevăr, dreptate, limbă, istorie şi neam câteva
generaţii de tineri patrioţi şi buni români. Prin versurile pentru maturi, prin
cântecele sale, prin eseurile, interviurile, pamfletele, replicile şi
aforismele sale gravate cu litere gotice pe răbojul timpului, marele poet, fidel
urmaş al lui Eminescu, pe care îl venera, a retrezit conştiinţa identitară
adormită sau mancurtizată a sute de mii de români basarabeni. Este, prin
urmare, nu numai un Ion Creangă basarabean al copiilor, ci şi un veritabil
preot al deşteptării celor vârstnici.
Poetul - învăţător Grigore Vieru ne-a lăsat „în grija
noastră” nu numai splendoarea poeziilor sale despre Ţară, mamă, fiinţa iubită,
limbă,istorie, neam, adevăr, dreptate, demnitate sau comoara meditaţiilor sale
etico-morale şi filozofice, dar şi o serie de învăţăminte pentru conduita şi
acţiunile noastre de zi cu zi şi de viitor, învăţăminte care, odată cu plecarea
sa în Patria lui Dumnezeuse înglobează în mod firesc în ceea ce putem numi, cu
deplină îndreptăţire, lecţiile de civism ale maestrului Vieru. Prin scrisul
lui, prin luările de cuvânt, prin comportamentul său de apostol pe pământul
nostru plin de rele şi de păcate, poetul s-a străduit, cu toată lucrarea şi
suflarea sa, să ne facă mai înţelepţi şi mai toleranţi, mai generoşi şi mai
apţi să ascultăm durerile altora. Blajinul şi conciliantul apostol şi martir al
neamului devenea însă sabie şi scut atunci când cineva atenta la sfânta
sfintelor fiinţei noastre – Limba Română – şi, prin ea, la poporul român,
istoria română, demnitatea naţională.
Bibliografie:
Grigore Vieru, Ediţia a 2-a, revăzută şi completată,
,,Baștina - Radog” SRL, Chișinău 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu