,,Degeaba a venit libertatea ,dacă
frații nu se cunosc între ei” ,(
Grigore Vieru. )
Când s-a născut,Dumnezeu l-a sărutat pe frunte.Mai târziu
Grigore Vieru a devenit unul dintre scriitorii noștri cei mai îndrăgiți.L-a
sărutat pe suflet.Grigore Vieru a devenit exemplu de omenie ,modestie,bunătate
și cumsecădenie.Prefera să rostească poezia,,Casa mea”
....,,Și vei tace lung cu mine/Cu văz tulbur și
durut,/Casă văduvă și tristă/De pe margine de Prut...
Această casă ,,văduvă și tristă” e însăși Basarabia îngenuncheată,bucată de țară din stânga Prutului.Cu deosebită plăcere vede visul realizat și pleacă peste Prut .El vedea unirea cu Țara prin cuvânt.Patria lui era Limba română.A scris și a trăit prin Limba Română.Poezia lui e legătura dintre nem și timp,copac și frunze,iarbă și pământ,cer și stele..Poeziile Marelui Poet sunt ca un trăstet urmat de lumina unui fulger.Limba Română,Mama,Casa părintească Eminescu sunt temele vierene cu profunde subtilități.
A vorbi despre Grigore Vieru e ca și cum ai cuprinde
Întreaga Patrie pe care a visat-o integră atât de mult poetul.Poezia Măriei
sale ascunde istoria neamului victorios din care facem parte .Iubirea de Patrie
este interiorizată cu învăluiri gingașe
,aceste elemente capătă un nimb sacru ,o strălucire ,o aroma și un gust dulce.
,,Din Basarabia vă scriu,/Dulci frați de
dincolo de Prut./Vă scriu cum pot și prea târziu,/Mi-e dor de voi și vă
sărut.”(,,Scrisoare din Basarabia”)
Grigore Vieru nu e un poet,Vieru
e un plai,un destin,o limbă.Poeziile
sale ne-au veghet leagănul,tot ele ne mângâie sufletele;doinele sale vor fi
cântări îngerilor,ale căror aripi acesta le-a împrumutat mamei. Marele poet
cunoaște două ființe pe care le îmbrățișează în universul său poetic:Patria și
Mama. Acestea seamănă atât de mult una cu alta,încât Vieru râde și
plânge,strigă și tace într-un singur gând:,,Mamă ,tu ești Patria mea...”
Poptretul creației vierene este
reprezentat prin poeziile
patriotice.Grigore Vieru a fost unul din principalii participanți la mișcarea
de eliberare națională a românilor de pretutindeni.În această calitate el a
câștigat o dragoste imensă din partea
conaționalilor ,dar și o ură mare din partea dușmanilor.Au
urmat:cuvântări,articole,eseuri,fără să uite de poezie.Așa își fac apariția
versurile patriotice din poeziile:,,Inscripție pe stâlpul porții”, ,,Glontele internaționalist”, ,,Sunt,” ,
,,Scrisoare din Basarabia”, ,,Ascultă ”, ,,Cântare scrisului nostru”, ș.a. În
toate aceste opere Grigore Vieru ,fără să ocolească particularitățile creației
artistice ,recurge la discursuri directe ,tăioase și neiertătoare.
,,Ei ne hăcuiră
graiul/Și doina ,și harta !/ Ei ,care
astăzi vânează /,,Literatura și arta!” (Poezia ,,13 strofe despre mancurți”)
El apără valorile noastre naționale :demnitatea de neam,limbă
,alfabetul latin și dorește să oprească acțiunile dușmanilor orbiți de ură ,,De
codri cu izvor legați /Și frați planetei noastre-ntregi,/Suntem cu rana aliați/Dar voi?Cu cine ?Cu ce
legi? (,,Inscripție pe stâlpul porții”)
Ca să răspundă :,,Cu ura pentru al nostru grai,/Cu ura pentru al nostru plai?Ce
v-a primit frumos –pe câți?-/Iar voi așa ne nulțumiți?”Cu fiecare strofă
discursul poetic ia amploarea cerută de realitatea tristă în care s-au pomenit
românii moldoveni dominați tiranic de cei ce se consideră eliberatori .
,,Tot cu baran și
cu țigan/De parcă –ați fi de-ntâiul sort,/Iar ceilalți –pleavă sau
ciurlan/Pătând al vostru falnic port/.Voi,care spuneți supărați/Că ne hrăniți
și ne-mbrăcați,/Că-ați dus pe umeri un război,/De parcă nu l-am dus și noi?”
Urmează asemenea gesturi din partea ,,eliberatorilor”
care,de fapt,ne-au cotropit,ele sunt apreciate din perspectiva trezirii
conștiinței noastre naționale:,,Răbdăm .Dar totul ,negreșit ,/Pe lume are un
sfârșit ./Un capăt toate au sub cer:/Răbdare,umiliți,tăceri...//Da ,totul are
un sfârșit./Suntem.Venim.Am răsărit!”
Personajul liric
al poeziei ,,Sunt”ni se dezvăluie prin mijlocirea unei permanente antiteze în
toate.Pe de o parte sunt calitățile lui etice ca expresie a felului de a fi al
omului acestui pământ rupt din rai ,însă oropsit în virtutea evenimentelor
istorice,ani fatali pentru băștinași,iar pe de altă parte ura ocupanților-ale
cozilor de topor,,naționale”
,,Sunt pomul cel
cu mere roșii,/In vârf se leagănă luceferi”,
dar,,De trunchi se scarpină leproșii/Hulind pe oamenii cei teferi”.Cu
fiecare vers scriitorul dezvăluie o stare de lucruri reală,exprimând
sentimente,idei și atitudini a căror importanță și actualitate sunt în afara
oricăror îndoieli.
,,Sunt ,poate,
însuși viitorul/Poporului cu chip de
salce /Pe care-l mai învață chiorul /Pe unde și-n ce fel să calce”
Ce bogăție de
sentimente a personajului liric!Acesta este expresia concentrată a omului din
popor sau a poporului însuși ,a fiecărui reprezentant demn al lui.
În una din
strofele poeziei ,,Sunt”,în care fiecare vers este o metaforă și exprimă
durerea de veacuri a românilor est-pruteni,se dovedește a fi o sugestie :
,,Sunt dorul care zboară peste/Zăgaz și apă înspumată-/Un
fel de tristă libertate /Cu lacrimi mari încoronată”.
Acesta este adevărul ,exprimat în mod cu adevărat
poetic,dar scriitorul nu desperă.Grigore Vieru nu ne lasă dezamăgiți în fața
adevărului cumplit,apelând,mai întâi, la o comparație:
,,Sunt Prutul
singur și istoric,/Ghimpată sârma îl rănește ,/Îl suge de-o vecie marea ,/El
de-o vecie izvorăște.Descoperim ideea de permanență a idealurilor personajului
liric,iar în strofa finală el se identifică cu doina însăși ca expresie a
spiritualității noastre naționale .
,,Sunt doina,taina ei,pe care/Nu poți s-o –năbuși ,nici
s-o sperii/Chiar dacă ar fi acoperită/Cu –o mie una de Siberii”
În această
manieră ,cu revenirea la unele adevăruri pe care de mult și toți ar trebuit să
le conștientizeze pe deplin și adânc ,este scrisă întreaga carte,,Curățirea
fântânii”,comparabilă cu altă lucrare ,,Hristos nu are nici o vină”.Prin aceste
opere Grigore Vieru își reafirmă vocația de luptător neânfricat și perseverent
pentru idealurule noastre naționale,fără să părăsească miraculosul tărâm al
artei autentice.
Talentul
viguros al scriitorului ,grija lui permanentă față de arta cuvântului
,atitudinea justă față de problemele vieții au ridicat într-o mare măsură
prestigiul poeziei noastre patriotice.
Multe și
frumoase sunt versurile în care autorul pășește smerit alături de destinul
celei dătătoare de viață:,,Ușoară ,maică ușoară,/C-ai putea să mergi călcând
/Pe semințele ce zboară/Între ceruri și pământ.
Poetul topește
sensul cuvintelor ,lăsând lava să ne trezească gândirea ,unind ceru și pământul
într-un singur vers.
Grigore Vieru a încălzit cu versurile sale
întreaga Basarabie și o bună parte din românime.El ne spunea ,,Să nu vă fie
frică” să scrieți de dorul Limbii Române,să credem în Țara întregită și în
marile valori umane.Tot ce a lăsat moștenire poetul va dăinui în timp,deoarece
el a pus în fiecare operă creată tot sufletul,ca și cum după asta știa că urma
să moară.Fiecare carte e un ,,testament”.Vieru n-a plecat,noi cei rămași suntem
Vieru.
,,Si sunt dat
cuvântului /Ca cerul pământului”. Acesta a fost crezul celui mai neobosit și
îndrăgostit de frumos poet al neamului nostru –Grigore Vieru.Poezia lui e
fereastră deschisă pentru aer proaspăt și lumină,atât de necesare revigorării
noastre naționale.
Bibliografie:
1.Dinamica sacrului în poezia basarabeană,Ana Bantoș
2.,,Acum și în veac”,Grigore
Vieru,poeme,confesiuni,Ediția a III, 2000.
3.,,Cel care sunt”,Grigore Vieru,1987.
4.,,Fiindcă iubesc”,Grigire Vieru,1980
5. Literatura română contemporană din Republica
Moldova,Ion Ciocanu,Litera ,1998
Ceban
Elena,profesoară de limba și literatura română,GDD,Gimnaziul ,,Grigore Vieru”,satul
Pererita,raionul Briceni,R.Moldova.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu