Apostu Elena Cristina,
profesor învățământ primar, gradul
didactic I,
Școala Gimnazială ,,Alexandru Ioan
Cuza” Dorohoi
Motto: „Un nume curat – iată care este ţărâna
cea mai uşoară pe pieptul celui coborât în pământ.”
Grigore Vieru
Grigore Vieru a fost poetul patriei, al mamei și al copiilor, un om cu o credință profundă în Dumnezeu, pe care o regăsim
și în scrierile sale. Grigore
Vieru, poetul român născut dincolo de Prut, a fost o minte strălucită, iubitor
de neam și țară, de o expresivitate și o
originalitate deosebită în peisajul poeziei româneşti.
Grigore Vieru a presărat dragostea
de patrie, neam, mamă și natură în toate poeziile sale.
Poezia lui Grigore Vieru reflectă, într-o manieră artistică simplă și profund
simbolică, idealurile și valorile naționale și spirituale ale neamului său și exprimă cu adevărat trăirile izvorâte din sufletul
poetului. Poeziile sale se remarcă printr-un ton şi un univers propriu, sunt
încărcate cu simboluri, au tehnici ingenioase de alăturare a cuvintelor, iar simplitatea expresiei cucerește cu adevărat.
Trăsăturile definitorii ale liricii lui Grigore Vieru sunt simplitatea și
puterea cuvântului, care evidențiază talentul și măiestria poetului.
Lirica
lui Grigore Vieru este caracterizată de profunzime, dinamism și este construită
pe o serie de teme și motive cu rezonanțe creatoare deosebite. Se pot remarca
două etape de creație ale poetului, poezia pentru copii - cu care a debutat și
literatura pentru adulți, care denotă influența factorilor sociali, politici și
culturali asupra concepției despre viață a poetului și asupra actului de creație.
Prima etapă de creație cuprinde toate poeziile dedicate copiilor, cu care a
debutat poetul în anul 1957 și a activat până în anul 1968, moment când a
apărut volumul de poezii dedicate
iubitorilor adulți de poezie, intitulat ,,Numele Tău”. Acesta
este considerat începutul celei
de-a doua etape a creației de maturitate.
Marile
teme ale universului poetic se concentrează în jurul copilăriei, mamei,
patriei, graiului strămoșesc, casei părintești, satului, simbolurilor biblice,
precum și în jurul simbolurilor astrale și terestre. În acest sens, poeziile
care au ca temă copilăria se axează pe starea de a fi copil, graiul strămoșesc
este un reper al conștiinței naționale, casa părintească implică nostalgie și
dorința puternică de a o revedea, satul presupune originea și un dor
nemărginit. Simbolurile biblice subliniază evlavia, afecțiunea respectuoasă,
pioșenia și implică Divinitatea, Crucea și rugăciunea, cea din urmă fiind
privită ca o respirație a sufletului. Cu siguranță, simbolurile astrale și
terestre sunt ipostaze tranzitorii ale vieții. Acestea sunt cerul, pământul,
Soarele, Luna și Steaua. Fără îndoială, universul
său poetic se remarcă prin originalitate artistică, remarcându-se toposuri
sacre precum: mama, copilăria, plaiul strămoșesc, limba, satul și casa
părinteasă. O imagine minunată este plaiul natal, care înglobează celelalte simboluri: limba maternă, casa
părintească, Prutul, satul natal, tricolorul, pâinea etc.
Chiar
de la începutul creației sale, poetul a anunțat direcțiile programului său
civic prin abordarea motivelor și temelor fundamentale ale liricii sale.
Astfel, în creația sa valorifică o varietate de teme și motive ale identității,
precum: mama, Patria, casa părintească, copilul și copilăria, iubirea,
frumosul, femeia, graiul strămoșesc, vatra, pitorescul naturii etc., care
definesc principiile esențiale ale existenței umane: cinstea, evlavia,
dragostea pentru părinți, țară, demnitatea obștească, recunoștința,
onestitatea, verticalitatea – valori care constituie piatra de temelie a crezului
unui popor. Mama reprezintă un concept central al creației lui Grigore Vieru. Iubirea
pentru mama sa este profundă și a reconstituit imaginea mamei sale, așa cum o
știa dintotdeauna, în poezii minunate, cu semnificații profunde. În această
ordine de idei, se poate remarca imaginea
mamei surprinsă în mai multe ipostaze. Astfel,
simbolul mamei în raport cu patria reprezintă satul natal, izvorul,
pâinea caldă, firul de iarbă, neamul, pământul, satul natal, esența vieții.
Grigore Vieru a rămas în amintirea
românilor de pe ambelor maluri ale Prutului ca poet iubitor de neam, care
l-a avut întotdeauna ca model pe Eminescu, care și-a iubit patria românească și scrisul
ei latin. Duioşia, delicateţea
feminină, dorul sfâşietor de casa părintească, adorarea mamei, apartenenţa
sufletească la lumea satului apar frecvent în poeziile sale. Versurile
închinate mamei subliniază rolul central pe care această temă îl ocupă în viziunea poetică: „Când m-am născut, pe
frunte eu / Aveam coroană-mpărătească: / A mamei mână părintească, / A mamei
mână părintească” (,,Mâinile mamei”)
sau „...Iar noaptea / Mama lucra croitoreasă. / Cosea cămăşi de pânză / Din
cânepă scorţoasă. / Şi cântecul maşinii, / Sunând fără oprire, / Fu cântecul
meu de leagăn / Şi cântecul de trezire” (,,Cântec cu acul”). Grigore
Vieru se simte curajos în fața morții, dar este temător în cazul suferinţei
mamei, care reiese din poezia ,,Doină”: ,,De moarte nu mă tem,/ Mă tem de suferința
mamei/ De o vedea că nu-s”.
Poetul a scris unul dintre puţinele poeme cu adevărat
emoţionante din literatura noastră închinate lui Eminescu, intitulat
,,Legământ”: „Ştiu: cândva la miez de noapte, / Ori la răsărit de Soare, /
Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărţii Sale. // Am s-ajung atunce,
poate, / La mijlocul ei aproape. / Ci să nu închideţi cartea / Ca pe recele-mi
pleoape. / S-o lăsaţi aşa deschisă, / Ca băiatul meu ori fata / Să citească mai
departe / Ce n-a dovedit nici tata. // Iar de n-au s-auză dânşii / Al
străvechii slove bucium, / Aşezaţi-mi-o ca pernă / Cu toţi codrii ei în
zbucium”.
În
universul poetic al lui Grigore Vieru se conturează și o latură creștină, iar
operele sale cuprind toate aspectele religiosului românesc. O mare parte din
creația poetului își are rădăcinile în literatura populară, din care reiese
sentimentul religios, în colindele de stea sau la evocarea Nașterii
Mântuitorului. Poetul face din credință un mod personal de gândire și trăire.
Pentru poet, credința în Dumnezeu nu este acea manifestare care se arată doar
în momentele grele ale vieții, ci este
un mod de a exista în care este implicat cu tot sufletul
și trupul.
Complexitatea viziunii poetice implică, pe lângă
diversitatea temelor abordate, profunzimea și evoluția
impresionantă a registrului stilistic și tematic al poeziilor sale. Lirica sa demonstrează faptul că poetul a deținut
conştiinţa valorii imense a limbii. Cuvintele sunt extrem de preţioase şi în
momentele când este citită sau ascultată o poezie de Grigore Vieru, ni se
transmite sentimentul că trebuie să acordăm o importanţă maximă fiecărui cuvânt. Cu siguranță, poeziile sale se remarcă printr-un ton şi un
univers propriu, sunt încărcate cu simboluri, au tehnici ingenioase de alăturare a cuvintelor, iar simplitatea expresiei cucerește cu adevărat.
Trăsăturile
definitorii ale liricii lui Grigore Vieru sunt simplitatea și puterea
cuvântului, care evidențiază talentul și măiestria poetului. Cea mai evidentă
și des remarcată trăsătură a scrierilor poetului este simplitatea formulării
versurilor, care uimește prin frumusețe și profunzime.
În
concluzie, creația literară a poetului basarabean Grigore Vieru care a fost
supusă diverselor cercetări și studii, atât de către exegeți în domeniu,
critici și cercetători, cât și de către cititori și admiratori ai frumuseții și
simplității creației sale, impresionează prin noutatea lirică și prin complexitatea
viziunii poetice.
Bibliografie:
1. Băileșteanu,
Fănuș, Grigore Vieru – omul și poetul, București, Editura Iriana, 1995.
2. Manolescu,
Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Pitești, Editura Paralela 45,
2008.
3. Simion,
Eugen, Scriitori români de azi, vol. III, București, Editura Cartea Românească,
1998.
4. Vieru,
Grigore, Taina care mă apără, itinerar biogr. şi bibliogr. de Daniel Corbu,
Postfață de Theodor Codreanu, Iaşi, Editura Princeps Edit, 2008.
5. Vieru,
Grigore, Cele mai frumoase poezii, Prefață de Adrian Păunescu, Bucureşti,
Editura Jurnalul, 2009.
6. Vieru,
Grigore, Grigore Vieru, O sută și una de poezii, Selecție, cuvânt-înainte,
crochiu biografic și repere critice de Constantin Cubleșan, București, Editura
Academiei Române, 2016.
7. https://www.autorii.com/scriitori/grigore-vieru/aprecieri-critice.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu