Roșca Ana,
profesor învățământ primar, gradul didactic I,
Școala
Gimnazială Nr. 10 Botoșani
Poetul
nostru drag a plecat sus și ne veghează. Zi de zi, an de an, e tot mai departe,
însă neuitat! Grigore Vieru este poetul începuturilor, ființă pământeană și
nepământeană deopotrivă, umedă de roua lacrimilor vărsate de-a lungul
veacurilor de românii basarabeni. Sursa poeziei lui Grigore Vieru este viața în
toată complexitatea ei: copilăria, bucuria tinerească, neliniștea și suferința
iubirii absolute.
Născut în ziua dragostei, Grigore Vieru a presărat dragostea de patrie, neam, mamă și natură în toate poeziile sale. Nu este poem care să nu te răscolească până în adâncurile sufletului. Nu există vers vierean, aranjat pe linie melodică și cântat de Ion și Doina Aldea-Teodorovici, care să nu transmită durerea și regretul profund față de dezrădăcinarea poporului român și a existenței hotarului de la Prut. A iubit necondiționat scrisul, limba română, românii de pretutindeni și mai presus de atât a iubit viața „până la lacrimi”. Toate acestea s-a străduit să le transmită copiilor săi. Una dintre frazele cheie sună în felul următor: „Ascultă, fiule, ca o povață, prea sus nu te ridica, te vor spânzura, prea jos nu te apleca, te vor călca”. Acesta este motto-ul pentru fiul poetului, lăsat de Grigore Vieru.
Despre poezia lui Grigore Vieru, criticul literar Alex Ştefănescu spunea
că "este expresia unei sensibilităţi ieşite din comun, aproape dureroase.
Criticul literar care vrea să o analizeze simte o sfială, ca şi cum ar trebui
să atingă o rană. Duioşia, delicateţea feminină, dorul sfâşietor de casa
părintească, adorarea mamei, apartenenţa sufletească irevocabilă la lumea satului,
tonul tânguitor le-am întâlnit şi la Serghei Esenin", apreciază criticul
literar în articolul "La o nouă lectură: Grigore Vieru"
("România Literară", nr. 38/2003).
Poezia
lui este didactică, e o carte de lectură eternă: o viață de om de la naștere la
moarte, transpusă în forme parabolice, uneori moale și fin, alteori aspru,
retoric și povățuitor.
,,Cu mine lucrurile stau puţin altfel. Nu eu îmi
povestesc viaţa, ci viaţa mă povesteşte pe mine. Viaţa în complexitatea ei este
de nepovestit. Ca şi divinitatea. Nu pot până la capăt/ Cântecul duce./
Scriind,/ Parc-aş ara cu o cruce", spunea Grigore Vieru, într-un interviu
publicat în revista "Cultura" (Ediţia: 1197 - 15 februarie 2016, Anul
XXVI)
Creațiile sale se aud probabil în fiecare
familie din Moldova, prin poezie sau prin cântece acestea au marcat generații
la rând.
În satul Pererîta,
la locul de baștină a poetului, se află Casa Muzeu “Grigore Vieru”. Vizita la
Casa Muzeu este o oportunitate extraordinară de a vedea cuibul care i-a dat
aripi, și ar fi probabil cel mai frumos mod de a aduce un omagiu poetului.
- Satul Pererîta se află la 244
km de Chișinău în lunca Prutului. Este un loc foarte pitoresc cu o
energetică deosebită.
- Casa Muzeu a fost restaurată
după proiectul arhitectului Eugen Bâzgu, iar aspectul interior al muzeului
a fost conceput de specialiștii de la Muzeul Național de Etnografie și
Istorie Naturală. Astăzi camerele casei sunt aranjate cu lucruri care au
aparținut familiei poetului, dar și alte exponate autentice din anii
1930-1940.
- În interiorul casei s-a păstrat
zugrăveala pereților și a tavanului făcută încă de mama marelui poet.
- Casa Muzeu “Grigore Vieru” mai
conține o anexă cu expoziția creației poetului: volume de poezii,
manuscrise, fotografii, volume de traduceri și critică literară.
Vizita la Casa
Muzeu “Grigore Vieru” te poate teleporta în copilăria poetului, iar din
povestirile ghidului îți poți imagina cum mergea poetul la păscut vaca pe malul
Prutului, cum o aștepta pe mama acasă, ce făceau serile pe cuptorul din căsuță
și cum era viața de după război.
Doar acasă la Grigore Vieru poți
înțelege cum i-a apărut sentimentul profund de patriotism care i-a marcat
creația și a produs istorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu