Prof.
IACOB Anca Elena
Școala Gimnazială „Grigore Antipa”
Botoșani
Grigore Vieru este unul dintre cei mai originali creatori în contextul
literaturii pentru copii din cea de-a doua jumătate a sec. XX şi începutul sec.
XXI. Debutează editorial încă în 1957 cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. A
continuat să scrie pentru cei mici, urmându-şi cu fermitate crezul că o carte,
un cântec frumos pentru copii „poate
salva în viitor o Patrie”. Cărţile Muzicuţe (1958), Bună ziua, fulgilor
(1961), Mulţumim pentru pace (1963), Soarele cel mic (povestiri, 1963), Poezii
de seama voastră (1967), Duminica cuvintelor (1969), Trei iezi (1970), Codrule,
codruţule (1970, în colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru),
Soare, soare (1972, culegere de cântece), Să creşti mare (1980), Spune-i
soarelui o poezie (1989), Frumoasă-i limba noastră (1990), Cartea ghioceilor
(1996), Soare, soare, domn frumos (2008) ş.a. l-au consacrat în literatura
basarabeană, şi nu numai, drept unul dintre autorii notorii care scriau pentru
copii. Binecunoscutul Abecedar, editat în 1970 în colaborare cu Spiridon
Vangheli, şi cartea pentru preşcolari Albinuţa (1979) au fost reeditate în mai
multe rânduri, devenind cu adevărat cele mai populare cărţi pentru cititorii de
toate vârstele. După părerea poetului George Coşbuc „A scrie pentru copii e foarte greu, tocmai fiindcă e uşor”. Grigore Vieru a păstrat în el sufletul de
copil, a slăvit mama, copilăria în poezia sa şi a avut o intensă activitate
dedicată copiilor.
Toate creațiile lui Grigore Vieru au o
incontestabilă valoare educativă, fie că sunt poezii pentru copii, patriotice,
despre natură, pace sau despre satul moldav. Lectura lor te îndeamnă să
prețuiești valorile general-umane, însă versurile pentru copii se identifică cu
bucuriile şi „nefericirile”
copilăriei înseşi. A dezvolta dragostea
pentru literatură încă de la vârsta şcolară mică nu înseamnă a renunţa la
exigenţele esteticului, sub pretextul că ne adresăm celor mici, ci, dimpotrivă,
reuşita este asigurată dacă învăţătorul va şti, va putea să sensibilizeze pe
micii ascultători sau cititori, prin intermediul forţei expresive a limbajului
artistic, care va contribui la dezvoltarea personalităţii multilaterale a
copilului.
Copilul, jocul şi copilăria sunt trei dimensiuni care trebuie avute în
vedere pe parcursul studierii poeziei pentru copii a poetului. Distracţia,
amuzamentul (Troleibuzul), implicarea într-o acţiune (Ia-mă),
situaţia-limită în care apare copilul („Eu
ridic în glumă mâna, / Autobuzul pune frâna, / Acum trebuie să urc, / Însă unde
să mă duc?”), dialogul dintre el şi elementele naturii sau vieţuitoarele
universului mic sunt caracteristici ale liricii vierene pentru copii. Aşadar, învăţătorul le poate da elevilor, ca temă, să
identifice în lirica spaţiul de joc al copilului, recomandând poezii adecvate, jocurile
preferate de copil și ipostazele copilului. Ulterior, în urma unei dezbateri la
lecţie / a unei conferinţe / licitaţii de idei etc., elevii vor formula
concluzii care prezintă natura ca spaţiul ideal de joc al copilului. Copilul
din lirica poetului preferă să coloreze căsuţele de melci, care i se par
monotone, cerul, pentru ca să plouă roşu, galben şi albastru, preferă să se
joace cu ploaia, cu curcubeul, să răscolească prin geanta mamei, să se joace cu
păpuşa, să bată mingea, realizând că aceasta e foarte cuminte, deoarece nu
sparge niciun geam, să se joace cu degetele sale etc. El apare, de regulă, în
ipostaza unui copil ascultător, dornic de a cunoaşte lumea, trăind din plin
frumoasa poveste a copilăriei, a unui copil ce-şi iubeşte părinţii, plaiul.
Întrucât copilul din creațiile lui Grigore Vieru este un participant activ
la joc, este binevenit, ca procedeu de lucru, în procesul studierii poeziilor
respective, jocul didactic. Cu atât mai mult cu cât, indiferent de vârstă,
elevului îi place să se joace, mai ales la lecţie. Profesorul îi poate oferi
această ocazie. Formele prozodice (ritmul, rima), mijloacele poetice
(repetiţia-laitmotiv, inversiunea, interogaţia, figurile de stil), personajele
poeziilor etc. pot servi ca materie pentru iniţierea unor jocuri didactice.
Printre acestea, jocurile-exerciţii de restabilire a cuvintelor din rimă, a
cuvintelor-cheie omise, a replicilor din poeziile-dialog ale poetului,
alcătuirea unui catren, având ca imagine centrală personajul din poezia
viereană, jocul figurilor de stil etc.
Fiind întotdeauna un copil în adâncul fiinţei sale, Grigore Vieru este,
fără îndoială, cel mai mare poet pentru copii din literatura română şi unul
dintre cei mai mari din literatura lumii. Mărturii întru susţinerea acestei
afirmaţii constituie tirajele de ordinul zecilor de mii ale cărţilor de versuri
pentru copii, dintre care Albinuţa – abecedar pentru preşcolari – a ajuns la
cifra de o sută de mii de exemplare, dar şi conferirea, în 1988, a celei mai
înalte distincţii din domeniul literaturii pentru copii – Premiul Andersen. La fel ca şi întreaga creaţie poetică viereană,
poezia sa pentru cei mici îşi are ca punct de geneză acea sfâşietoare
singurătate pe care a fost nevoit s-o îndure poetul în copilărie. De fapt, deşi
se spune că cea mai frumoasă vârstă este copilăria (chiar şi în pofida tuturor
intemperiilor care ar putea caracteriza-o), această perioadă din viaţa lui
Grigore Vieru, ca şi a milioanelor de semeni de-ai săi, nu a fost una tocmai
fericită: a avut imprimată pe ea – ca urma unui fier înroşit pe pielea fragedă
a unui copil – foametea şi războiul, fenomene care, vom vedea, ies din timpul
real şi-l însoţesc pe cel care le-a gustat amărăciunea întreaga sa viaţă. În
acest sens, Grigore Vieru spunea: „Copilăria
mea a fost pârjolită, săraca de ea, de focul războiul şi a fost umilită de
urmările sale. Jocul meu principal era culesul spicelor pe mirişte în urma
recoltării, unde găseam mai mult gloanţe ruginite, pentru că nici şobolanii nu
stăteau degeaba. O muncă, în fond, zădarnică şi un joc destul de trist. Mă
legănam pe picioare bolnăvicios, topit de slabă nutriţie. Miriştea sub tălpile
mele goale era un fel de acupunctură moldovenească, nu mai puţin veche ca cea
chineză, dar întrecând-o ca efect curativ”. Probabil că incomensurabila
durere a mereu copilului Vieru, dar şi grija ca aceasta să nu mai fie trăită,
sub nicio formă, de către copiii care, având avantajul de a se naşte mai
târziu, nu au cunoscut drama foametei şi a războiului, îl determină pe artist
să se apropie de copii prin intermediul poeziei, să le arate frumuseţea lumii,
a plaiului natal, dulceaţa păcii care trebuie gustată cu plenitudinea
sentimentului că e cel mai mare dar pe care oamenii pot să şi-l fac lor înşişi.
Fără pace, ţine poetul să-i atenţioneze pe micii cititori care vor fi
conducătorii lumii de mâine, nu este posibil niciunul din elementele
indispensabile unei vieţi fericite pe care o descrie în „Mulţumim pentru pace”: nici pâinea albă, care, evident, e în poezia
lui Grigore Vieru mai mult decât un simplu aliment, nici voioşia zburdalnică a
copilăriei, nici cântecul duios al fluierului făcut de tata (şi poate că nici
tata, aşa cum a fost în cazul poetului) şi nici chiar pomii plini de floare sau
cerul luminos. De aceea, în acest „Pentru
pace, pentru pace / Mulţumim frumos” se poate citi îndemnul: Să preţuiţi pacea şi să mulţumiţi
întotdeauna pentru ea!
Astfel, Grigore Vieru prin creaţia sa ne oferă un suport imens întru
formarea unor valori veridice şi opinii corecte faţă de aceste valori într-o
societate complexă prin diversitate. Poezia Legământ
şi multe alte creaţii ale poetului sunt instrumente preţioase în mâinile
cadrelor didactice care cu dibăcie şi recunoştinţă le folosesc pentru a educa
tânăra generaţie.
Literatura română a vibrat şi continuă să vibreze la versurile acestui poet
mult prea român. Valoarea operei şi însăşi personalitatea căruia necesită
îndreptăţita recunoaştere şi apreciere. Ori de câte ori revenim la creaţia lui
Vieru îi sesizăm inegalabila valoare, simţind o maximă încărcătură emoţională.
Deşi plecat în veşnicie, a lăsat drept moştenire operele sale pline de
sinceritate, simplitate şi profunzime care continuă să participe activ la
educaţia elevilor, deci, la construirea unei societăţi cu valori fundamentale adevărate.
Bibliografie
· Păunescu
Adrian, Vieru Grigore „Taina care mă
apără”- Iaşi, 2008.
· „Personalitatea şi opera lui Grigore Vieru în
viziunea tinerilor studioşi”- Chişinău, 2010.
· Ţigănuş
V. „Grigore Vieru iluminat de poezie”
Chişinău, Editura Universităţii, 2006.
· Vieru
Grigore -Biblioteca şcolarului. „Aprecieri
critice”- Chişinău: Litera, 1992.
· Vieru
Grigore „Scrieri alese” Chişinău, Literatura artistică. 1984
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu