Ivan Ioana, prof. înv. primar, grad didactic I,
Școala Gimnazială Romuli
” Iubiți-vă țara și nu vă învrăjbiți,nu vă dușmăniți! Pentru că această minune a lui Dumnezeu, care este România, ar putea fi distrusă! Nu dinafară, de dușmanii dinafară, ci din interior!”Grigore Vieru, poet moldovean, un poet al iubirii, al dorului, al Patriei și al Limbii Române.
Simplu și pe înțelesul tuturor îndemnul adresat românilor de pretutindeni, cu rădăcini adânci pe plaiurile urmașilor daco-romanilor, rostit de acest glas dulce modovenesc, de poetul promotor al limbii române, ca limbă oficială în Basarabia și luptător neînfricat pentru Unirea Basarabiei cu Patria - mamă: România. Tot sufletul său nepereche e așezat în cuvintele nemuritoare ce trezesc conștiința națională a românilor din Basarabia, dar nu numai! :”Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul!”, spunea cândva marele poet.
Dragostea de neam și țară l-a mânat să poarte o luptă necontenită prin cuvânt și limbă, cu speranță de unire în suflet, pătrunzînd în inima românului de pretutindeni, transmițând regretul libertății fără reîntregire: ”Degeaba a venit libertatea, dacă frații nu se cunosc între ei!”
A ținut să cânte prin versurile sale dorurile poporului, dorul mamei, dorul copiilor de părinți, importanța și valoarea limbii materne în viața celui năpăstuit printre străini. S-a luptat cu drama pierderii identității de neam a basarabeanului, legat de orânduirea aflată la cârma ținutului care legifera învățarea unei alte limbi, cu cenzura culturii românești, care se năștea în fiecare familie de români aflați peste Prut, fiind un român adevărat, patriot adevărat, suferind adevărat după România. A devenit apropiat fiecărui suflet prin transpunerea imaginilor dragi oricui- mama, țară, limbă- în icoane de lumină, conturate în versuri magice.
Copiii îl iubesc de la prima întâlnire cu poezia lui, multe versuri fiind transpuse și în cântec (cântecele din filmul Maria Mirabela sunt pe versurile sale), aduc buchete de cuvinte admirative la adresa lui, căci sursa poeziei nu este altceva decât toată viața lui, trăită cu intensitate și dăruire, din copilărie până la moartea venită prea devreme. Poezia lui e didactică, cu un vădit caracter educativ, o carte de lectură eternă, povățuitoarele sale versuri ating coardele sensibile ale sufletelor latine, cresc, educă oameni. Versurile sale apar în unele manuale din România ( cele ale Marcelei Peneș, îndeobște), fiind și creatorul unui manual-abecedar pentru preșcolari: Albinuța. Cu condeiul său s-a apropiat de copiii mai mici- volumul Cântecul Soarelui, cu cele 62 de poezii de una-două strofe- mărturie fiind, cu poezii mai scurte, despre familie și membrii acesteia, despre natură, anotimpuri, animale, o lume fantastică creată cu drag pentru inocența și drăgălășenia acestei vârste. Din opera sa fac parte și alte volume adresate copiilor : Alarma (1957), Muzicuțe (1958), Mama (1975), Bună ziua, fulgilor (1961),etc.
Poeziile sale dau emoții și trăiri noi, la orice vârstă le citești. Chiar el spunea că ” Bărbații rămân copii de-a lungul vieții lor”, lumea cuvintelor sale fiind ”sincere ca lacrima unui copil” (Petru Botezatu, Catedra de Filologie Română, în lucrarea „ Poezia pentru copii a lui Grigore Vieru” din Analele Ştiinţifice Ale Universităţii De Stat „B. P. Hasdeu‖ Din Cahul, Vol. Vi, 2010). Copilăria poetului a fost grea, traversată de foamete și război, încercări peste care sufletul de copil a trecut cu greu, marcat fiind de ororile epocii, durere pe care a încercat să o elimine din viața cititorilor-copii cu ajutorul magic al versurilor sale. Le-a prezentat cu tact și inteligență, o lume frumoasă, cu chipuri blânde, tărâmuri pașnice, o țara imaculată a vieții de copil, din care nu lipsește Mama, element de reper al acestui univers, protector în fața răului, punând filozofia vieții în versuri accesibile vârstei copilăriei. Chipul matern este conturat cu delicatețe sufletească, iar pentru protecția lui invocă ajutorul naturii întregi, al Ploii, al Codrului al Ierbii, Muntelui, în poezia
“Mă rog de tine”.
Mă rog de tine, ploaie,
Când zbori către planete,
Stropește gura mamei
Și-o apără de sete.
Mă rog de tine, codru,
Căci anii tăi tot fi-vor!
Cuprinde-i cald ființa
Și-o apără de vifor.
Mă rog de tine, iarbă,
Mângâie-i talpa goală
Și sarea grea din oase
Și-o apără de boală.
Mă rog de tine, munte,
Cât zboru-o să mă poarte
Sărută ochii mamei
Și-i apără de moarte.
Arta de-a împleti cuvintele creează bucuriile copilăriei, cu întrebări și răspunsuri (Soare- soare, domn bălai/ Spune, câte raze ai?/- Zău că nu știu, măi nepoți/ Câte am, ajung la toți/…. Poezia Cântecul soarelui), pline de frumos artistic ( Trei băieți/ Nătăfleți/…/ Au dat curcubeul jos/ …. Poezia Curcubeul), joc și copii lipsiți de griji, înconjurați fiind de figurile tatălui ( Poezia Tata: ”Tata,/Nu ne spui vorbe de dor/ Dar ades în locul lor/ Mâna ta pe cap ne-o pui/Și mai dragă vorbă nu-i /Mai mult taci decât vorbești/ Dar noi știm că ne iubești/ Tata ), al bunicilor, al mamei, dar și nostalgia copilăriei pline de pace, sub acoperișul casei părintești, o casăpărintească, care nu se vinde niciodată, fiind tărâm sfânt:. “Casa părintească nu se vinde,/Nu se vinde tot ce este sfânt”.
Vom păstra mai mult copilul din noi citind versurile pline de emoție și simțire românească ale poetului atât de cunoscut deja în literatura universală, cu o gamă variată de simboluri: istoria, natura, dragostea, familia, satul – vatră străbună. Graiul poeziilor sale, accesibil, rural , cu retorică simplă transformă multe din aceste simboluri în adevărate mituri, cea mai înaltă treaptă valorică, legând astfel poetul de comunitate, redând destinul său cititorului în vers strămoșesc, răspândind bunătate creștină, puritate sufletească. Pentru copii e poet – prieten, părinte, învățător, jucându-se cu arta cuvântulu, colorând universul inocent al acestora.
”Depuneți flori în fiecare zi și citiți, recitiți, memorizați poezia lui Grigore Vieru. Și atunci nu veți sărăci nicicând.” spune atât de emoționant profesoara Alexandra Tănase, într-un articol frumos despre tristețea zilei de 14 februarie, ziua poetului nesărbătorit în țara lui, publicat aici:
https://www.timpul.md/articol/grigore-vieru-%E2%80%93-un-poet-absolut--127505.html
Bibliografie:
Petru Botezatu, Catedra de Filologie Română, lucrarea „ Poezia pentru copii a lui Grigore Vieru” din Analele Ştiinţifice Ale Universităţii De Stat „B. P. Hasdeu‖ Din Cahul, Vol. Vi, 2010)
https://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/grigore-vieru.html
https://www.timpul.md/articol/grigore-vieru-%E2%80%93-un-poet-absolut--127505.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu