Nume și prenume autor:Frîncu-Predica Marilena
Profesor istorie, Gradul didactic I, Școala Gimnazială ”MirceacelBătrân”
Giurgiu
Dacăvisulunora a fostsăajungăîn Cosmos,
euviațaîntreagă am visatsătrecPrutul
Basarabia,
vechipământromânescșistrămoșesc.Pământ de drept al nostru, al românilor,
darrăpitînmaimulterânduri.
Ultimarupere de țarăaînceputpe 26 iunie
1940, laorele 22:00,cândse remitea nota ultimativăprin care U.R.S.S
cereaBasarabiaşi Bucovina de Nord. La nota sovietică era anexatăşi o hartă la
scara de 1:1.800.000, pe care Molotov fixase cu uncreionroşuneascuţit,
traseulnoiifrontiere. Grosimeavârfuluicreionului, acopereadoarea, înteren, o
fâşie de 10 kilometri, corespunzătoareregiuniiHerţa.Termenulpe care Molotov
îlstabilisepentrurăspunsulguvernuluiromân era de 24 de
ore. Vesteaultimatumului a provocatconsternareşidisperare la Bucureşti.
Carol al II-lea noteazăînjurnalulsău:„Aceastăştire m-a trăznit ca o
lovitură de măciucăşi m-a revoltatîncelmaiînalt grad. Este un lucruaşa de
oribil, încâtniciominteromânească nu poatesă-l conceapă”.Regeleconvoacăpentruora
12:00 Consiliul de Coroană.
Pe 30 martie, printr-un decret-lege,
Consiliul de Coroanăesteinstituţionalizat, căpătândastfel un caracter legal, membriiConsiliuluieraunumiţi
de cătrerege.
Aşadar, la convocarerăspundconsilieriiregali
(cu excepţiamareşaluluiPrezanşi a luiVaida-Voevod),
precumşimembriiguvernuluiTătărescu.Întrunireas-a ţinutîn Sala Tronului din
Palatul Regal şi a fostprecedată de o expunere a faptelorfăcută de primulministruşi
Ion Gigurtu, ministrul de externe. Apoi, generalulFloreaŢenescu a
prezentatsituaţiamilitară a României, punândînevidenţăinferioritateaclară a
ţăriiînfaţatripleiameninţăriiruso-ungaro-bulgare. În final, şefulStatului Major
propuneacceptareaultimatumului „pentru a nu fi
obligaţisăcedămmâinemaimultdecâtni se cereazi”.
Suveranulcereapoipărereaconsilierilorşimembrilorguvernului.
PrimuliacuvântulNicolaeIorga, care solicitămobilizareageneralăşirezistenţapână
la ultimulom.Înacelaşisens se pronunţăşi
C-tin Angelescu, Victor Iamandişi Victor Antonescu. Un moment
emoţionantîlreprezintăintervenţiabasarabeanuluiŞtefanCiobanu, membru al
SfatuluiŢării din 1918 şiministrulCultelorşiArtelorînguvernulTătărescu. El
exclamăpatetic, cu voceaînecatăînlacrimi:„Ne batem, blestempenoidacă nu ne
batem“, adăugândprofetic:„PărăsireaBasarabiei de armateleromânear fi
ceamai mare crimănaţională, căcieaarînsemnasăaruncămpopulaţia din
Basarabiaînbraţeleunuineamstrăinşi a unuiregimpe care nimeniînBasarabia nu-l
doreşte”.
OpinialuiŞtefanCiobanuesteîmpărtăşită de
SilviuDragomirşiTraian Pop, dar nu şi de mareamajoritate a membrilorcabinetului(Mihai
Ralea, C.C. Giurescu,etc), care se raliazăpăreriilui Constantin Argetoianu care
se pronunţaseîmpotrivarăzboiului, încondiţiileîn care Germania ne
sfătuieştesăprimimultimatumul. Se supune la votacceptareaultimatumului.Pentru
se pronunţă 10 dintreparticipanţii la Consiliu, împotriva 11,
patrusuntpentrudiscuţii cu Sovietele, iarunul (Tătărescu) se
abţine.Singureledecizii concrete care se iausuntmobilizareageneralăpropusă de Urdăreanu,
consultareaGermaniei, Italiei, Turciei, GrecieişiIugoslaviei,
precumşiîncercarea de a obţine o amânare din
partearuşilorpropunândnegocieriîntreceledouăpărţi.
România se găseasingurăînfaţaduşmanuluiei
secular, Rusia.
La orele 21:00 are locunnouConsiliu de Coroană.
Se ianotă de răspunsurileprimite din parteastatelorconsultateşi se
constatăizolareaRomâniei. RăspunsulMoscovei la cererea de negocieriîncă nu
venise, dar el va fi unulnegativ. Molotov vaadresapractic un al doilea
ultimatum în care respingeaoricefel de negocierişisolicitapărţiiromâne, sub
ameninţarearăzboiului, evacuareateritoriilorcedateîntermen de patruzile.
Încel de-al doileaConsiliu,
votulestecovârşitorpentruacceptareacondiţiilorsovietice:dincei 26 prezenți, 19
pentru, 6 împotriva(Iorga, Victor Iamandi, SilviuDragomir, Traian Pop,
ŞtefanCiobanu, Ernest Urdărean)şi 1 (Victor Antonescu) expectativ.
GrigoreGafencusurprindea cu
acuitateaşispiritulsinteticpropriidiplomatului de carierăcauzeleprăbuşiriiRomânieiînvaraanului
1940 şi ale cedării Basarabiei:„1. Rusia nu a renunţatniciodată la
aceastăprovincieşi era hotărâtăsă se foloseasca de oriceprilejpentru ca,
sprijinităpeuriaşaeiputere, săajungă din nou la Dunăre;2. Fiindcăori care ar fi
fostpoliticape care am fi urmat-o faţă de Germania, Reichular fi
sacrificatoricândintereselenoastre la Dunare (care suntşi ale sale), pentru
a-şiacoperispateleînspreRusiaîntr-un război european;3. Fiindcă Italia, care
întimpul din urmă ne făgăduiseajutoruleiîncaz de agresiunerusească, a
intratînrăzboiînsuşindu-şitoateangajamentele Germaniei;4.
Fiindcăsingurulnostrusprijinadevăratşi real, forţaanglo-franceză, s-a prăbuşit”.
Acesteaînsă nu suntdecâtpremiseleexterne ale
catastrofeiRomâniei din varaanului 1940. În plan intern, lipsaunuiproiect de
modernizare a ţării, demagogiapatriotardălipsită de oricesubstanţă,
slabaînzestrareaarmatei, politicianismuladeseoriveros, abandonareaprincipiilor
morale înpolitică au făcut tot atâtrăufibreinaţionale ca şiduşmaniiexterni.
Înziua de 27 iunie a anului 1940, lespedea
de mormânt a istorieinoastrese aşterneapentru a treiaoară,îndecurs de 130 de
ani,pesteBasarabia.
Fii-vomnoisauurmaşiinoştripregătiţivreodatăsăridicămaceastălespede
de mormânt? O întrebare care lasălocla multediscuții pro și contra.
Pescenanațională au fostmulțișcriitori care
au încercatsăinsufledorul de bucataaceasta de pământ care a
fostsmulsăpenedrept. Nu doar de dorestevorba, ci și de sufletuloamenilordragi
care trăiescacolo, dincolo de Prut, cum spuneunuldintreceimaicunoscuțipoețibasarabeni,GrigoreVieru.
Acestastrigădorul de țarăprinpoeziasadarșiprinimplicareaînMișcarea de
EliberareNațională din Basarabia. Speraastfel ca pământulpe care trăiasărevină
la Patria Mamă. Speranțasa a încercatsă o realizezeprinscrierile sale,
scrierice au adusBasarabiamaiaproape de noi. O parte din acestescrieri au
fosttraduseșiînalte limbi precum: rusă, ucrainiană, lituaniană, estonă, etc.
NichitaStănescuspuneadespre poet căacesta ne
transfigureazănaturagândirii, înnaturanaturii.Cartealuiinfluențeazăversulplin
de dor, de curate șipuraluipoezie.Poezialuiestecea care a stabilitpunteaîntre
Patria MamășiFiicarăpită, întreRomâniașiBasarabia. Poetulsi-aînchinat o
parte din operăpentrususținereacauzeinaționale. Să nu uitămacestlucrușisăcontinuăm
opera sa!
Bibliografie:
GrigoreVieru, Steaua de vineri, poeme, EdituraJunimea,
Iași, 1978
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu