Prof. Înv. Primar Mitoceanu Minodora-Marinela
Grad Didactic I
Liceul cu Program Sportiv Botoşani
Grigore
Vieru (n. 14 februarie 1935, sat Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi
Republica Moldova – d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost, este şi va fi
incontestabil o voce unică şi singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti.
Versurile sale au ilustrat stări de spirit de o rară autenticitate, conturate
în enunţuri poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere. Ele contribuie
la apărarea şi ilustrarea limbii române, integritatea acesteia într-o ţară în
care s-a refuzat, decenii la rând, dreptul de cetăţenie al acestei limbi.
Recursul la sentimentul patriotic autentic, starea de sinceră şi ardentă
implicare cetăţenească în destinul propriei patrii, toate acestea au
reprezentat imperative imediate ale creaţiilor sale, cărora poetul li s-a
dedicat cu dăruire, spirit al jertfei şi credinţă. Este poetul care a transmis
printr-un grai încărcat cu răbdare, înţelepciune şi frumuseţe iubirea neamului,
a plaiului, a dorului strămoşesc, a limbii române, a dorului de muncă.
A
debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru
copii, „Alarma”, apreciată de
criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de
Filologie şi Istorie. În acelaşi an i-a apărut a doua culegere de versuri
pentru copii, „Muzicule”, şi s-a
angajat ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”.
În
1960 se căsătoreşte cu Raisa, profesoară de română şi latină, împreună având
doi copii: Teodor şi Călin.
A
fost redactor la revista Nistru, publicaţie
a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost
redactor la editura Cartea Moldovenească,
unde i-au apărut şi două plachete de
versuri pentru copii: „Făt-Frumos şi
Curcubeul” şi „Bună ziua, fulgilor!”.
În 1964 publică în revista Nistru poemul „Legământ”, dedicat poetului Mihai Eminescu.
În
1965 îi apare volumul „Versuri pentru
cititori de toate vârstele”, pentru care i se acordă Premiul Republican al
Consomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. Mai târziu,
revista Nistru publică poemul „Bărbaţii Moldovei”, cu o dedicaţie pentru „naţionalistul ” Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj a fost oprit,
iar dedicaţia scoasă.
În
1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de
versuri lirice „Numele tău”, cu o
prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai
originală creaţie poetică. Chiar în anul apariţiei cartea devine obiect de
studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană.Trei
poeme din volum sunt intitulate „Tudor Arghezi”,
„Lucian Blaga”, „Brâncuşi”, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin
Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană
postbelică.
În
1969 publică „Duminica cuvintelor” la editura Lumina,
cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte
multă îndrăgită de preşcolari, care a devenit „obligatorie” în orice grădiniţă de copii.
Un
an mai târziu, editura Lumina publică „Abecedarul”,
semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi Pictorul Igor Vieru. Tot în 1970
apare un volum selectiv de versuri pentru copii „Trei iezi”. La câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ,
volumul este retras din librării pentru poemul „Curcubeul”, în care s-a găsit „ascuns”
tricolorul românesc.
În
1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori
sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX”.
În
1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o
invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs.
Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În acelaşi an apare
volumul de versuri lirice „ Aproape”,
cu ilustraţii color de Isai Cîrmu.
La
sfârşitul anilor ’80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de
Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe
versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a
basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află
printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august
1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R. S. S. M) în care se votează
limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
În
1982 este lansat filmul muzical pentru copii „Maria Mirabela”, al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece
fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă
distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de
Onoare Andersen.
În
1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai
populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul
întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut. Un an mai târziu, Grigore Vieru
este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al
Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune
pentru premiul Nobel pentru Pace. În 1993, poetul este ales membru corespondent
al Academiei Române.
La
împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la
Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an poetul
este ales membru al Consiliului de Administraţie pentru Societatea Română de
Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.
La
16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav acident de circulaţie, în apropiere
de Chişinău. Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău,
în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci
de mii de oameni. Chişinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea
proporţii de la înmormântarea soţilor
Doina şi Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de
doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ţinând un moment de
reculegere.
Grigore
Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Câteva şcoli din Republica
Moldova, un bulevard din Chişinău şi străzi din Iaşi şi Buzău poartă numele lui
Grigore Vieru. La 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de
naştere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor din Chişinău.
„Sunt
iarbă. Mai simplu nu pot fi” aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al
cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la
lacrimi şi şi-a consacrat întrega sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor,
maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi o frumuseţe
rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedicată poeziei sufletului omenesc.
Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al
naturii – poet al lucrurilor sacre – aşa e definit Grigore Vieru (Literatură şi
Artă).
Grigore
Vieru rămâne a fi un poet model în cultura română, dar în acelaşi timp de
neîntrecut. Poeziile sale stau la baza excelenţei şi originii bunei înţelegeri,
compoziţiei armonioase şi creaţiei autentice. Prin graiul dulce şi melodios al
limbii române, Grigore Vieru a reuşit să ilustreze cele mai distinse idealuri
ale spiritualităţii neamului. Unitatea neamului, frăţia dintre popoare şi
evocarea unei istorii adevărate au fost temele pe care Grigore Vieru nu s-a
sfiit să le expună în opera sa. Astfel putem să afirmăm cu certitudine că una
dintre „stelele” literaturi române este şi va rămâne un erou naţional, ce a
avut mereu curajul să vocifereze nedreptatea la care a fost supus el şi poporul
său.
Grigore Vieru întrupează, în ansamblul literaturii
române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de excepţie şi, în
acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă a naţiunii sale. Valoarea,
adevărul şi reprezentativitatea poeziei lui Grigore Vieru fac din regretatul
poet o prezenţă emblematică a literaturii române contemporane.
Dar Grigore Vieru n-a murit, el n-a plecat. Vieru suntem
noi. Noi suntem Grigore Vieru.
Bibliografie (surse):
2.
Grigore Vieru, Taina care mă apără, Iaşi,
Ed. Princeps Edit, 2008;
4.
Grigore Vieru, Acum şi în veac, Editura, Litera, ed. III;
5.
Grigore Vieru, Cele mai frumoase poezii, Editura Litera 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu