Prof. Înv. PrimarSlabuPanseluța
ȘcoalaGimnazială Nr. 10 Botoșani, jud. Botoșani
GrigoreVierueste
un numefoarte important înliteraturaromână – poetulșipublicistul, copilulșiadolescentul,
omulmaturșiînțeleptul cu pletecărunte - oadevăratăcălăuzăpentrupoezianoastră,
pentru patria noastră. Nu i s-a relevatadevăratavaloarepânăînmomentulîn care cărțile
sale nu au fostdeschiseșicititeîncercuriliterareromâneștișibasarabene. PoetulGrigoreVieruaarătat
un talent aparte, un talent înnăscut. Atuncicândîisuntrecitatepoeziile,
auditoriul secutremură dinadânculsufletului, simțindpatima cu care a scris,
durerea, libertateașidorulmetamorfozateprincuvinte.
Poetuldezvoltă
, prinexcelență, canimenialtulaceastă mare temăînliricaromânăcontemporană,
încărcând-o de o simbolisticaadâncă, identificată cu țararotundă, cu esențaființeiromânești,
cosmicitatea,cu iubireaabsolută, cu misterulFacerii, cu moarteaînsășicaîntoarcereînsânulnaturii.
La felsuntpoemelecare au încentrualtetoposurisacre, precum casa
parintească,graiulmaternsacralizat.
Mama
– poetul o consacreazăîncuvinteprecum: „Sub stele treceapa/ Cu lacrima de-o
samă,/Mi-e dor de-a ta privire, / Mi-e dor de tine, mamă. /Măicuța mea:
grădina/ Cu flori, cu nuciși mere, / Aochilorlumină, / Văzduhulguriimele! /
Măicuțo, tu: vecie, / Nemuritoare carte/ De dorșiomenie/ Șicîntecfărămoarte! /Vânthulpavpomcuprinde/
Șifrunza o destramă. / Mi-e dor de-a tale brațe, / Mi-e dor de tine, mamă. /
Tot cascăleuliernii / Cu viforeîncoamă. / Mi-e dor de vorba-țicaldă, / Mi-e dor
de tine, mamă. / O stea mi-atingefața / Oripoate-a tanăframa. /Suntalb, bătrânaproape,
/ Mi-e dor de tine, mamă.”
Temaversurilor
sale, mama este un simbol cu multiple semnificațiieticeșisociale. Ea e o
altăMaica Marie, un început a toatecâtesunt, devenindMumaînsăși. Mama va fi
maturizată, așa cum șinaturava fi maternizată. Identitateaontologică se
exprimăprinparalelismul perfect dintremișcărilesufleteștimaterneșicelecosmice:
„Ușoară, maicăușoară, / C-aiputeasămergicălcând/ Pesemințelecezboară /
Întrecerurișipământ! / Înpriviri cu teamă, / Fericitătotușiești / Iarbaștie cum
techeamă, / Steauaștiecegândești.”(Făpturamamei).Mama arecapacitatea de
reparașiîntreținestarea de echilibru a omuluiși a universului: „
Aceastăluminălină / De nu varăsări, / Înlocu-i răsări-va / Lin chipulmaică-mii.”
Mama,
din copilăriepână la cărunteţe, estemângâierea, alinareaşidragosteasupremă.
Tesimţilegat de ea cu toategândurile, dorurile, visele tale, prinpaşiispreviaţaviitoare.Temelemajore,
cum ar fi dragosteapentrupământul natal, popor, mamăşifemeie, află o
expresie din celemaiputerniceîncreaţialirică a luiGrigoreVieru.
Printoată
opera sa,temamaternătrececa un fir roşu: mâinilemameilegănândcopilulşipe care
le sărutăpoetul, ochiieiînlăcrimaţi, pâineamamei, nopţileeialbe... Ajunsă la
apusulsoarelui, mama devineuşoară, c-arputeasăcalce „peseminţele ce
zboară între ceruri şi
pământ”. Demnitateamaternăestemodestăşităcutăcanatura-mamă.
Muncasfântă a mameiestefructificatăprinpâineascoasă din cuptor, ceumple cu
aroma eitoatămahalaua. Mama iese la drum să-l ospătezepeprimultrecător cu o
felie de pâine, apoicheamăvecinele s-o guste cu un păhar de apărece:
,, Pâineaastamultce-mi
place mie,
Coajaei, o, coajaeiîmi are
Cu năspritepalme-asemănare”.
Sensulvieţiimameisuntcopilulşimunca.Într-un
mic poem aîncăputîntreguluniversmatern: mama continuatoare a vieţiipepământ,
întruchipatăînimagineapăsării-mamă, care:
,,Când s-a întors
La puiiei cu hrană,
Găsisecuibulgol
Şiamuţit.
I-a căutat
Pân-îialbisepana,
Pân-cândîncioc
Sămânţa a-ncolţit”.
De-acumînainteviaţamamei
e unnesfârşit chin al căutării, al zbuciumului, care nu se alinăniciodată.
Dorulmamei nu este un sentiment de ocazie, vremelnic, ci o permanenţămereu vie
a sufletuluiomenesc. Trăiriledramatice ale mamei din poemul„Cămăşile”suntredateprinintermediul„amintiriloramare”,lăsate de
fiulcăzutînrăzboi. Cămăşilesuntnădejdeamamei, sprijinulei de-a
întâlnidimineaţazorii, de a-şipornimâinile la treabăşitoatăziua - lungă de
varăoriscurtă de iarnă - să fie însoţită de gândul la fecior. Eanu se
vaîmpăcaniciodată cu dispariţiafiului drag şiînfiecaresâmbătăvaspălacămăşile,
căci„mâinevor face băieţiihoră-n sat”.Şiaşazidupăzi,
andupă an, mama aşteaptă.
Oricarepoezie
a luiGrigoreVieru, consacratămamei, estedemnă de pensulaunuipictor, fiindca o
icoană a SfinteiNăscătoare, care a înduratstraşnicadurere a
crucificăriiFiuluieişiMântuitoruluinostru.
Poezia„Buzelemamei”vibreazăsfântamemorieşimareleeidevotament.Buzelemameisunt
o veşnicărană, care exprimăîndureratul sentiment al dragosteifaţă de
bărbatulcăzut la datorie, darmereuviuşitânărîncugetulşiinimaeisuferindă:
„O, buzelecesărutară
Al tateimormânt
Mai multca pre dânsul,
Pre tata-n
Puţiniiluianipepământ.”
GrigoreVierumenţiona,într-un
interviu: „Pomulschilodit de obuze,
pământulucis de secetă... Măurmăreşte un fel de teamăînfaţaneploii, a
nezăpezii, înfaţaîngheţului din primăvarăsau a friguluicăzutînplinăvară”.De
aceeapoetulslăveştefloarea, rodul, mărgelele de aur ale pomuluiînverzit.
Înpoezia„Făpturamamei”întâlnimimagini cu
adevăratsurprinzătoare.Făpturamamei, ajunsă la
capătulvieţiitrăiteintensşiplină de rosturi supreme, esteca un mit.
Dăruităcopiilor, muncii, bineluişifrumosului, mama
aparecacevasacruşiaproapesupranatural. A călcaanumepesămânţă, peverdele de
mâinecevaaduce rod, înseamnă a dispăreanedispărând, a perpetuamereu:
„Uşoară,
maică, uşoară,
C-aiputeasămergicălcând
Peseminţelecezboară
Întrecerurişipământ”.
Lirica viereană e unimnînchinatmamei, o odănepieritoareprinsimplitateaclasică
a stilului, apropiatşiînţeles de oricegeneraţie. După cum a scris un
clasiccontemporan, GrigoreVieru„este
un poet care şi-a asumatgreulunuigrai, trecându-l prininimasaşi, încărcat de
răbdare, înţelepciuneşinouăfrumuseţe, îlîntoarcesemenilorsăi, care-şideschid de
bunăvoieinimasă-l primeascăpentru a-şi duce
maidemnpemaideparteviaţaînspirituldreptăţii, al iubirii... Un poet
cerămânesufletînsufletulsău... acestomcât o lacrimăînrostogolpeobrazulplanetei”.
Este greusăgăsim o imagine maifrumoasăşimaipotrivităluiGrigoreVierudecâtaceastă„lacrimăînrostogolpeobrazulplanetei”.
Bibliografie
1.
Ion Ciocanu
– “Literaturaromânăcontemporană din Republica Moldova”, Chișinău1999,
pag.108-112
2.
GrigoreVieru
– “Bibliotecașcolarului .Apreciericritice” Pag.336-350
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu