Prof. înv. primar Cuibar Liliana , grad
didactic I
,,Dacă visul unora a fost să ajungă
în Cosmos,
eu
viața întreagă am visat să trec Prutul. "
Grigore Vieru
Poetul şi
eseistul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta
(Republica Moldova), în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia
Vieru.
A fost,
incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul
poeziei româneşti. Versurile sale au ilustrat, într-un regim al excelenţei
rostirii lirice, stări de spirit de o rară autenticitate, conturate în enunţuri
poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere.
A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a
consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o
operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Este definit ca fiind
poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii
– poet al lucrurilor sacre. „Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a
fost însuşi sufletul Basarabiei. Pentru el ,dispariţia fizică nu înseamnă
moarte și trăieşte prin poezia sa, prin
frumosul semănat în inimile copiilor.
A
fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă al culturii naţionale. Tot ce e
mai frumos astăzi poartă numele lui. Şi cerul cu stelele, şi al străvechii
slave bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o
taină sus care ne apără. A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie,
să poţi să aperi ce-i al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu
prin poezie înseamnă să fii un poet ales. Aşa a fost Grigore Vieru – poet al
neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă,
Patrie, Iubire şi de aceea merită cununa recunoştinţei noastre.
Acest om plăpând cu suflet de copil a
trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre
un viitor mai bun. Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi
iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că
oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi de crezuri religioase îl
pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la
marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în
ceruri. Moştenirea pe care a lăsat-o în
urma sa este netrecătoare şi multe generaţii îi vor duce dorul, mângâindu-şi
sufletele cu versurile lui. El a fost poetul dragostei de viaţă, dragostei de
ţară, dragostei de neam, dragostei de adevăr, să-l aducem copiilor şi nepoţilor
noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor
rămâne în istorie prin valorile pe care le creează şi le păstrează cu
sfinţenie” (Zaltur Victoria).
Un chip blând, o minte strălucită, un
om bun şi iubitor de oameni, iubitor de ţară. Aşa
l-au perceput nu doar apropiaţii, ci şi aceia
care şi-au intersectat drumul cu al său. ''Există trei prilejuri de a te cunoaşte
pe tine însuţi: munca, iubirea şi cumpăna''. ''Patria este ca un copil: dacă
uiţi de ea, poate să plece de acasă''. Sunt două dintre credinţele poetului de
la a cărui plecare în veşnicie se împlinesc nouă ani la 18 ianuarie 2018.
Grigore
Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, în
familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru. A absolvit şcoala de 7
clase din satul natal, în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din oraşul
Lipcani pe care a finalizat-o în 1953.
În 1957 a debutat editorial (fiind
student) cu o plachetă de versuri pentru copii, ''Alarma'', apreciată de
critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic ''Ion Creangă'' din
Chişinău, facultatea de Filologie şi
Istorie. În 1960 s-a angajat redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii
Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960-1963 a fost redactor la editura
Cartea Moldovenească.
A fost un oaspete frecvent al ''Căsuţei
Poeziei'' din satul Cociulia, raionul Cantemir, unde a scris celebra carte
pentru preşcolari ''Albinuţa''.
În
1964, Vieru a publicat în revista Nistru poemul ''Legământ'', dedicat lui Mihai
Eminescu. Poemul începe cu versurile: ''Ştiu: cândva, la miez de noapte,/ Ori
la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărţii Sale''.
Anul
1968 a adus o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri
lirice ''Numele tău'', cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea a fost apreciată de
critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul
lansării a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literatură
naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi,
Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin
Sorescu. Asemenea dedicaţii apăreau pentru prima oară în lirica basarabeană
postbelică.
În
volumul de poezii pentru copii ''Trei iezi'', ieşit de sub tipar în 1970, se
găsea şi poezia ''Curcubeul'', în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei
culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare,
cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a
fost acuzat de diversiune. Tot în 1970, a apărut şi Abecedarul, elaborat de
Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli. De pe acest manual,
modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învaţă şi în prezent micii
basarabeni în clasa I. În 1989, Vieru şi Vangheli au realizat varianta în
grafie latină a Abecedarului.
În 1973, Grigore Vieru a trecut Prutul
în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici şi a participat la întâlnirea cu
redactorii revistei Secolul XX: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie
Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. A vizitat mănăstirile Putna, Voroneţ,
Suceviţa, Dragomirna, Văratec şi s-a întors la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai
târziu poetul făcea următoarea mărturisire: ''Dacă visul unora a fost să ajungă
în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul''.
În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu,
preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, i-a adresat o invitaţie oficială
din partea societăţii Uniunii, căreia poetul i-a dat curs. A vizitat
Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, tot la invitaţia Uniunii
Scriitorilor din România, a vizitat, împreună cu soţia, mai multe oraşe din
România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.
În
1988 i s-a acordat cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul
literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. În acelaşi an, în ziarul
din Chişinău ''Literatura şi arta'' apare primul text cu grafie latină din
Basarabia postbelică. Autor - Grigore Vieru.
În
1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
La
sfârşitul anilor '80, Grigore Vieru se afla în prima linie a Mişcării de
Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe
versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a
românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi
se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27
august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului
Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea
la grafia latină.
În 1989, Vieru este ales deputat al
poporului. Poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut, adunând în
jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din
Basarabia,
În anul 1990, Grigore Vieru este ales
Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat
pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru
premiul Nobel pentru Pace.
În
1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.
La împlinirea vârstei de 60 de ani, în
1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea
Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al
Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În
1996 este decorat cu Ordinul Republicii.
În
1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în
veac", iar 3 ani mai tîrziu este decorat cu Medalia guvernamentală a
României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un
grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după
accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată .
Marile teme prezente în creaţia sa: Mama,
Iubirea, Copilăria, Graiul vor fi mereu actuale, fiindcă acestea izvorăsc din
divinitate şi nu pot fi mişcate de nimeni şi de nimic.
Acesta este Grigore Vieru, poetul, care o
viaţă de om serveşte cu dăruire poezia. Contemporan cu noi, el este şi un
exponent al ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le
exprimă artistic şi le îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet fructuos, mereu
sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre.
Un cuvânt despre poetul Grigore Vieru produce emoţie, trăire firească impusă
dincolo de toate ce se produc în viaţă, împreună cu alţi creatori iluştri,
reprezintă o şcoală poetică, în care poezia este chiar viaţa şi sufletul
omului.
Poezia lui Grigore Vieru, la fel ca piesele
muzicale scrise pe versurile lui, rămân nu doar în patrimoniul literaturii sau
al muzicii din Republica Moldova, ci şi în memoria tuturor românilor, pentru că
Vieru a fost poetul român de dincolo de Prut pentru care trecerea peste Podul
de flori a fost cea mai mare bucurie.
Grigore Vieru s-a impus ca un promotor consecvent al idealurilor
naţionale ale românilor din stânga Prutului, luptând pentru oficializarea
limbii române în Basarabia, pentru reunirea ei cu Patria-mamă.
Bibliografie:
Eugen Simion, ,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n
lacrimi”, în Caiete critice, Nr.1-3, 1974
Ioana Emanuela Petrescu, „Eminescu și mutațiile
poeziei românești”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989
Florentina Narcisa Boldeanu, ,,Grigore Vieru, poetul
dimineții şi al bucuriei’’, în Revista Știința literară Nr.2 (25), 2012
Grigore Vieru, „Taina care mă apără”, Iaşi, Editura
Princeps, 2008
Matei Călinescu, „A citi,a reciti. Către o poetica a
re(lecturii)”, Editura Polirom, București, 2007
Viorica Ela Caraman, ,,Grigore Vieru și Emil Cioran
în circumferința ideilor comune”, în Revista Limba Română, Nr.1- 4, 2009
Ştefan Augustin Doinaș, „Orfeu şi tentația
realului”, Editura Eminescu, București, 1974
Literatura şi Arta Moldovei, Enciclopedie, Chişinău,
Red. ESM., 1985
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu