Prof. înv.primar Toderaș Dumitru
Grad didactic I
Liceul Tehnologic nr. 1 Șuncuiuș
Județul Bihor
Grigore Vieru s-a născut la 14
februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, în familia de plugari
români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.
''Singuratic, cu plete lungi,
romantice, cu capul puţin aplecat într-o parte, cu faţa suptă, uşor resemnată,
cu privirile vii, curioase şi neliniştite, cu vorba înceată, moale, bine
cumpănită, dar care poate căpăta tonuri aspre, biblice'', îl descria
academicianul Eugen Simion.
Grigore Vieru e definit ca
fiind poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al
izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre. Grigore Vieru a fost mai mult decât
un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.
''A fost ca un apostol al cuvântului
şi adevărului, rege şi slugă a poeziei. Este un dar ceresc pe care ni l-a dat
Dumnezeu'', aprecia preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Gheorghe Duca.
Poetul Grigore Vieru, maestru al
cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam, a iubit poporul român până la
lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor,
maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe
rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc.
Un chip blând, o minte strălucită,
un om bun şi iubitor de oameni, iubitor de ţară. Aşa era Grigore Vieru, poetul
român născut dincolo de Prut. Aşa l-au perceput nu doar apropiaţii, ci şi aceia
care şi-au intersectat drumul cu al său. ''Există trei prilejuri de a te
cunoaşte pe tine însuţi: munca, iubirea şi cumpăna''. ''Patria este ca un
copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă''.
Marele român Grigore Vieru şi-a dedicat scrierile în primul
rând copiilor cu suflet de înger, aceştia fiind darul cel mai de preţ al
familiei. Grigore Vieru a scris literatură pentru copii deoarece, spunea
poetul, dacă copilul începe de mic să fie român el va fi mare român când va
creşte, iar în felul acesta suma de valori a copiilor va deveni o naţiune mare,
pentru că sufletul copilului este curat, românismul intrând în sufletul lui de
mic, va deveni temelia, talpa românismului veşnic şi sfânt.
Marile teme prezente în creaţia sa: Mama, Iubirea,
Copilăria, Graiul vor fi mereu actuale, fiindcă acestea izvorăsc din divinitate
şi nu pot fi mişcate de nimeni şi de nimic. Aşa a fost Grigore Vieru – poet al
neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă,
Patrie, Iubire şi de aceea merită cununa recunoştinţei noastre. Acest om
plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi
crucea neamului nostru spre un viitor mai bun. Visul său era de a ne uni prin
cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape
ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi de
crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de
omul care a locuit la marginea unei iubiri.
Era profund credincios şi credea că
are o datorie şi o misie în naţia sa. Şi s-a purtat ca atare, ca purtător al
unui mesaj divin.Pentru el, mama a fost şi mama adevărată, dar şi România
întreagă. Grigore Vieru a reuşit să ne sensibilizeze şi asupra ideii de mamă,
şi asupra ideii de ţară. El a fost şi rămâne în literatura română poetul mamei.
Opera marelui poet ne-a menţinut demnitatea de neam, ne-a
hrănit-o cu speranţă, cu adevăr şi cu puterea de a continua mereu cu fruntea
sus: „ Ne-am ţinut veşnic de limba română într-un deşert aprins în care singura
umbră era- umbra ecoului”- zicea poetul Grigore Vieru. Ca nimeni altul dintre
contemporani, poetul stăpâneşte cuvântul adică, limba română pe care a învăţat-
o o viaţă şi a sacralizat-o. Iată ce mărturiseşte însuşi autorul: „Două lucruri
în astă lume au fost zidite până la capăt: Biblia şi Limba Română”.
Perfecţiunea, frumuseţea Limbii Române e lucrarea lui Dumnezeu, crede Poetul.
Iată ce spune el despre limba română într-o emisiune de
radio, „Destine și pasiuni”, realizată în anul 2005, cu ocazia împlinirii a 70
de ani de la nașterea poetului:
"Sunt fericit că scriu în limba
română. ..A scrie în română este ca şi cum Dumnezeu te-ar închide în ochiul
său, de unde vezi întreg Universul, chiar daca Dumnezeu îl ţine inchis, de
teamă să nu te scape jos...
"Eu văd din interiorul limbii române întreaga
lume, întregul Univers...întreaga mişcare a planetelor, chiar daca ea, limba
română nu are o circulaţie universală.
"Limba română este întâia graniță a ţării mele
care trebuie păzită, apărată şi fortificată".
Contemporan cu noi, el este şi un exponent al ideilor
dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le exprimă artistic şi le
îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet fructuos, mereu sensibil la freamătul
inimii şi la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre. Un cuvânt despre poetul Grigore
Vieru produce emoţie, trăire firească impusă dincolo de toate ce se produc în
viaţă, împreună cu alţi creatori iluştri, reprezintă o şcoală poetică, în care
poezia este chiar viaţa şi sufletul omului.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de
circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui
Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al
unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.
Am pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în
ceruri. Moştenirea pe care a lăsat-o în
urma sa este netrecătoare şi multe generaţii îi vor duce dorul, mângâindu-şi
sufletele cu versurile lui. El a fost poetul dragostei de viaţă, dragostei de
ţară, dragostei de neam, dragostei de adevăr, să-l aducem copiilor şi nepoţilor
noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor
rămâne în istorie prin valorile pe care le creează şi le păstrează cu
sfinţenie.
"Era un mare poet şi un
extraordinar prieten. Cred că rareori am văzut în viaţa mea un om care să-şi
iubească ţara cum o iubea el. Grigore trece definitiv să asculte cântecul Prutului
la el în sat. Ştiu că-l va auzi mereu şi-şi va uni glasul cu el şi acolo, sub
pământ. Ce îndurerată se vede azi Basarabia, privită din satul lui natal,
Pererîta! Sunt convins că Podul de flori, pe care l-a iubit atât de mult, azi
începe să se schimbe în Pod de aramă, cu deschidere spre inima Dunării şi, de
asemenea, spre inima Nistrului!", declara scriitorul Fănuş Neagu.
Poezia lui Grigore Vieru, la fel ca
piesele muzicale scrise pe versurile lui, rămân nu doar în patrimoniul
literaturii sau al muzicii din Republica Moldova, ci şi în memoria tuturor
românilor, pentru că Vieru a fost poetul român de dincolo de Prut pentru care
trecerea peste Podul de flori a fost cea mai mare bucurie.
Bibliografie:
Eugen Simion, ,,Grigore Vieru, un poet
cu lira-n lacrimi”, în Caiete critice, Nr.1-3, 1974
Ioana Emanuela Petrescu, „Eminescu și
mutațiile poeziei românești”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989
Florentina Narcisa Boldeanu, ,,Grigore
Vieru, poetul dimineții şi al bucuriei’’, în Revista Știința literară Nr.2 (25),
2012
Grigore Vieru, „Taina
care mă apără”, Iaşi, Editura Princeps, 2008
Matei Călinescu, „A citi,a reciti. Către o poetica a
re(lecturii)”, Editura Polirom, București, 2007
Viorica Ela Caraman, ,,Grigore Vieru și Emil Cioran în
circumferința ideilor comune”, în Revista Limba Română, Nr.1- 4, 2009
Ştefan Augustin Doinaș, „Orfeu şi tentația realului”,
Editura Eminescu, București, 1974
Literatura şi Arta Moldovei, Enciclopedie, Chişinău, Red.
ESM., 1985
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu