Şcoala
Gimnazială Nr. 10 Botoşani
,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi!” – aşa se
definea poetul Grigore Vieru.
A fost maestru al cuvântului, iubitor de plai, de
limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat
întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă
monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o
sensibilitate mare, dedică poezii sufletului omenesc. Poet al mamei, al dorului
şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor
sacre.
Poeziile
sale stau la baza excelenței și originei bunei înțelegeri, compoziției
armonioase și creației autentice. Prin prisma melodioasă și desebitei limbi
române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri ale
spiritualității neamului, chiar și cu destinul său nefast, dar fermecător
oricum. Probabil, pentru că afecțiunea față de acest popor și plai natal n-a
avut limite pentru el. Nu există copil, elev sau matur care n-a citit și n-a
iubit creația scriitorului. Poeziile lui sunt ușor memorabile și se fixează în
conștiința oricui. Inimile fiecăruia dintre noi tresar, atunci
când auzim vreun vers al poetului, deoarece acestea sunt înarmate cu cele mai
deosebite mărci stilistice și conținând un amalgam întreg de pasiuni patriotice
ascunse printre rândurile vierene, care adunându-se în unison, te doboară și
îți prefac inima și, cu sufletul rigid, într-unul plăpând și insuflat de
năzuință. Ți se deschid ochii împreună cu conștiința și adorația față de neam,
de plai, de mamă, de frate și de bună credinţă, cum doar poetul a cunoscut-o.
Poezia lui Grigore Vieru este în consonanţă
şi cu poezia unei Europe ce se dedică multiculturalităţii, şi cu păstrarea
zestrei culturale autohtone. Versurile lui sunt un altar pe care poetul se
dăruieşte întru armonie, sunt un sanctuar al sacrificiului. Din acest spirit al
dăruirii de sine, Grigore Vieru devine un simbol al credinţei în metafora
existenţială a unui popor român ce nu poate fi dezbinat. Poemele sale continuă
un program literar ce se doreşte un imn al uniunii de suflet
şi simţire. Literatura română a vibrat la versurile acestui poet mult prea
român. Dramatismul, organicitatea versurilor vierene sunt semnul unui înalt
patriotism liric pe care, din păcate, abia acum îl receptăm în tot tragismul
lor.
Grigore
Vieru este o rugăciune şi o rugăminte la reconstituirea ideii de unitate
naţională sub egida limbii române.
Poeziile pentru copii ale lui Grigore Vieru au un vădit
caracter educativ. Majoritatea lor dezvăluie capacităţile de pedagog înnăscut
ale artistului. Prin catrenele sale pe care copiii le pot memoriza cu uşurinţă
datorită ludicului şi muzicalităţii din ele, Vieru altoieşte în conştiinţa
micilor cititori valori general-umane, respectul faţă de părinţi, dragostea
pentru patrie şi pentru limba maternă. Important e că reuşeşte să facă acest
lucru fără a fi plictisitor deloc.
Poezia pentru copii a lui Grigore Vieru
se identifică cu bucuriile şi „nefericirile” copilăriei însăşi, este, cu
certitudine mai mult decât o carte, ea
capătă proporţiile unei mari şcoli, ale unui templu în care copiii sunt
iniţiaţi în tainele cunoaşterii vieţii şi ale receptării frumosului artistic.
Grigore Vieru rămâne a
fi un poet model în cultura română, dar în același timp și extraordinar, de
neîntrecut. El este asemenea unui satelit al ”Luceafărului”.
Printre calităţile scrisului lui Grigore Vieru sunt unitatea stilistică, de
vorbire, dublată de o mare iubire pentru limba care ne uneşte, un simţământ ce
se revendică de la eminesciana simţire românească şi un acut
sentiment al valorilor naţionale pe care niciun Prut nu-l poate şterge. Grigore
Vieru este o rugăciune şi o rugăminte la reconstituirea ideii de unitate
naţională sub egida limbii române.
Principala virtute a poetului este iubirea
faţă de limba română înţeleasă ca un respect de sine. Practic, două esenţe s-au
întrupat într-o metaforă.
Bibliografie:
1. Duminica mea este rândul
pe care-l scriu (dialog cu Ognean Stamboliev, traducător din Bulgaria) // Vieru,
Grigore Cel care sunt, Editura Literatura
artistică, Chişinău, 1987;
2. Vieru, Grigore Scrieri
alese, Literatura artistică, Chişinău, 1984;
3. Cimpoi,
Mihai Univers matern, univers al copilăriei, prefaţă la
Vieru, Grigore Opere alese,Literatura artistică, Chişinău, 1984;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu