Nume: Secu
Cristina-Roxana
Disciplina: Limba și
Literatura Română
Gradul I
Școala: C.N.P. Ștefan Odobleja
Localitatea: Dr. Tr.-Severin
Grigore Vieru s-a născut în ziua de 14
februarie 1935, la Pererita, în fostul judeţ Hotin (România Mare), azi
Republica Moldova, din părinţii români Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic.
A fost o familie modestă de agricultori. Moare în ziua de 18 ianuarie 2009, în
urma unui accident grav de circulaţie. Accidentul a avut loc în noaptea de
15/16 ianuarie 2009, la orele 01.30. Se întorcea de la Cahul, unde participase
la manifestările dedicate poetului naţional Mihai Eminescu.
Este absolvent al Institutului Pedagogic „Ion
Creangă”, Facultatea de Filologie-Istorie din Chişinău. În ziua de 8 iunie
1960, se căsătoreşte cu Raisa (născută Nacu), profesoară de limbă şi literatură
română şi limbă latină.
Debutează editorial (fiind student) cu o
plachetă de versuri pentru copii. Anul 1968 aduce o cotitură în creaţia
poetului. Publică volumul de versuri „Numele tău”, cu o prefaţă de Ion Druţă.
În anul 1973 trece pentru prima oară Prutul în Ţara Mamă.
Este unul dintre marii poeţi ai literaturii
române.
Poezia lui Grigore Vieru capătă un acut
tragism uman, un accent de revoltă, de refuz violent în acceptarea unei
realităţi care loveşte în fiinţa românească. Tragicii ani, cumpliţi pentru
intelectualitatea română basarabeană, i-au făcut pe mulţi români să-şi piardă
speranţa într-o viaţă mai bună, liberă şi creatoare. Noua intelectualitate, în
frunte cu Grigore Vieru, a readus cultura românească şi poezia pe făgaşul
normal al culturii dintre Prut şi Nistru. Grigore Vieru se afirmă ca o voce
originală în poezie. Poezia a fost întotdeauna pentru el modul de a evada de
sub strânsoarea ocupaţiei sovietice.
După cum aprecia criticul Adrian Dinu
Rachieru, „dacă ar fi să se dea Premiul Nobel pentru poezie scrisă despre mamă,
Grigore Vieru l-ar merita”.
Prin tot ce a
scris și a gândit, Grigore Vieru s-a dovedit, incontestabil, o voce unică, de o
plasticitate uluitoare, în peisajul poeziei românești. Stihurile sale au
împodobit, într-un registru ales al limbajului poetic, stări de spirit de o
rară autenticitate. Nimic nu este țipător, îndoielnic sau iluzoriu în lirica
lui Grigore Vieru. Chiar și atunci când a ridicat glasul împotriva dușmanilor
românismului, scriitorul a mustrat cu demnitate și atitudine
creștinească.
Aruncând o
succintă privire pe creația sa lirică, cu adevărat realizezi că poetul Vieru a
plâns amarul și lupta pentru unitatea românilor, despărțiți de vicisitudinile
istoriei și orgoliile cârmuitorilor lumești; a jelit izgonirea lui Dumnezeu din
mintea și viața poporului român; a năzuit după tot ce este sfânt și curat,
plămădit de geniul neamului ce l-a odrăslit. Te impresionează să observi în
creațiile sale că ochii lui Dumnezeu veghează permanent viața – opera mâinilor
Sale. Cineva l-a întrebat odată: „De unde veniți domnule Grigorie Vieru?”. A
răspuns poetul: „Vin din Basarabia, unde românii sunt săraci de mângâiere.
Mângâierea noastră e Limba Română. Mângâierea noastră e iubirea. Mângâierea
noastră e credinţa în Dumnezeu”. Pe toate le vedea raportate la Cerescul
Părinte și la veșnicie. Viața însăși o considera împlinită dacă îl ai ca
prieten pe Dumnezeu.
Grigore Vieru a fost cel mai cântat poet în
viata pe ambele maluri ale Prutului. În versurile lui ne-am regasit, probabil,
fiecare dintre noi, atunci când ne-a fost dor de mama, când am iubit sau când
ne-am simtit români:
„Pe pamânt stravechi si magic / Numai dânsa
ni-i stapâna / Limba neamului meu dacic / Limba noastra cea româna”.
A plecat, dar ne-a lasat poeziile si un exemplu
de verticalitate, curaj si demnitate. A luptat întreaga viata pentru limba
româna si a visat la tara în care sa încapa toti românii. Când i-a fost greu,
i-a scris o scrisoare fratelui de peste Prut – o “Scrisoare din Basarabia”:
“Din Basarabia va scriu / Dulci frati de
dincolo de Prut / Va scriu cum pot / Si prea târziu / Mi-e dor de voi si va
sarut”.
Grigore Vieru a fost mai mult
decât un poet, a fost însuși sufletul Basarabiei. Pentru poet dispariția fizică
nu înseamnă moarte, el trăiește prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile
copiilor. A fost, este și va rămâne Pilonul de rezistență a culturii naționale.
Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba
română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai
bun. Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate și iubirea de
aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din
diferite țări, de de diferite naționalități, de crezuri religioase îl pomenesc
apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-și de omul care a locuit la marginea
unei iubiri.
Grigore Vieru a fost comparat pe
bună dreptate cu Eminescu, Coșbuc, Goga, Blaga, dar această comparație nu
trebuie oprită la nivelul exprimării artistice.
Exemplaritatea destinului poetic al
lui Grigore Vieru este dincolo de orice îndoială. După cum e dincolo de orice
îndoială expresivitatea gravă a versurilor sale, solemnitatea muzicală a
enunţurilor lirice, armonia frazei, precum în poezia intitulată sugestiv Ars
poetica: „Merg eu dimineaţa, în frunte, / Cu spicele albe în braţe /
Ale părului mamei. / Mergi tu după mine, iubito, / Cu spicul fierbinte la piept
/ Al lacrimii tale. / Vine moartea din urmă / Cu spicele roşii în braţe / Ale
sângelui meu – / Ea care nimic niciodată / Nu înapoiază. / Şi toţi suntem
luminaţi / De-o bucurie neînţeleasă”.
Grigore Vieru
rămâne a fi un poet model în cultura română, dar în același timp și
extraordinar, de neîntrecut. El este asemenea unui satelit al ”Luceafărului”.
Poeziile sale stau la baza excelenței și originei bunei înțelegeri,
compoziției armonioase și creației autentice. Prin prisma
melodioasă și desebitei limbi române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze
cele mai distinse idealuri ale spiritualității neamului
Valoarea,
adevărul şi reprezentativitatea poeziei lui Grigore Vieru fac din regretatul
poet o prezenţă emblematică a literaturii române contemporane.
BIBLIOGRAFIE:
2. Grigorie
Vieru, Taina care mă apără, Iași, Ed. Princeps Edit 2008
4. Grigore
Vieru, Acum și în veac, editura Litera, ed. III.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu