Grigore Vieru, între Basarabia şi România

                            

                                                                                                Prof. Dan Elena

                                                                                                Școala Gimnazială Romuli (BN)

            Cine spune că universul nu poate exista fără stele, știe că universul literaturii n-ar supraviețui fără stele precum Eminescu, Vieru, Creangă, Caragiale, Slavici și mulți alți scriitori, care prin neasemuitele lor opere au îmbogățit viața noastră, a tuturor. În fiecare an, în preajma zilei de 14 februarie, gândul ne zboară spre cer, la preacunoscutul poet basarabean, Grigore Vieru, cel ce a iubit în egală măsură locul natal, satul Pererâta din fostul județ Hotin, de pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, cât și România, locuri de suflet, pe care le-a elogiat în întreaga sa creație. Este de admirat, cum poeții basarabeni au descris România, considerând-o o tară mamă, cât și pe Eminescu, marele poet național al românilor, pe care l-au ales ca model artistic. În acest context, aș vrea să amintesc, cum Grigore Vieru dedică poemul Legământ discipolului său Eminescu, căruia i se adresează astfel... Ştiu: cândva, la miez de noapte,/Ori la răsărit de Soare,/Stinge-mi-s-or ochii mie/Tot deasupra cărţii Sale./...

            Nu trebuie să uităm că atât viața, cât și traseul literar nu i-au fost tocmai ușoare, născându-se într-o familie de plugari români a Eudochiei și a lui Pavel Vieru, cunoaște asprimea unei astfel de vieți, dar, unde observă și frumusețea, naturii, a neamului, a oamenilor, frecventează primele șapte clase în satul natal, urmând cursurile școlii medii din orășelul Lipscani(1953).

            Debutul editorial din timpul studenției, îl face cu versuri pentru copii Alarma, o plachetă de versuri foarte apreciată de critica literară. Continuarea studiilor pedagogice dar și Facultatea de Filologie și Istorie din Chișinău, contribuie substanțial la formarea distinsului poet basarabean, care publică o culegere de versuri, tot pentru copii, Muzicuțe.

            După absolvirea studiilor superioare, poetul se angajează ca redactor, apoi publică alte plachete de versuri, cum ar fi Făt-Frumos și Curcubeul și Buna ziua, fulgilor!, creații în care scoate în evidență frumusețea basmelor și a credințelor poporului român.

            În anul 1965 îi apare volumul Versuri pentru cititori de toate vârstele care este premiat, dar, mai târziu, când publică poeme naționaliste, tirajul acestora este întrerupt, continuă cu o serie de alte volume importante iar în 1973, are ocazia de a trece Prutul însoțind o delegație de scriitori sovietici, după care Zaharia Stancu (președintele Uniunii Scriitorilor din România) îi lansează o invitație oficială căreia poetul îi dă curs, în același an publicându-și volumul Aproape.

            Una dintre cele mai importante contribuții pe care o are acest poet, este faptul că după anul 1980, luptă pentru trecerea la grafia latină și a stabilirii limbii române ca limbă oficială a Republicii Moldova, fapt ce se și întâmplă la 27 august 1989.

Pentru aportul literar, dar și pentru valoarea incontestabilă a creației sale, Grigore Vieru este ales în 1993,membru corespondent al Academie Române. La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic Acum şi în veac, iar în 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.
            Așadar, este de necontestat că, Grigore Vieru (1935-2009) a legat o punte între Basarabia și România, pentru că a fost un român adevarat, un pedagog și un artist desăvârșit. Nu este bine să uităm că românii au datoria patriotică de a rămâne uniți oriunde s-ar afla și oricât de grele încercări și piedici li se vor ivi în cale.