MARCU TEODORA, prof. în înv. primar, grad I, Școala
Gimnazială sat Tg. Trotuș,
jud. Bacău,
ROMÂNIA
„Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – așa
se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de
limbă și de neam. A iubit poporul român până la lacrimi și și-a consacrat
întreaga sa viață copiilor, îndrăgostiților, maturilor, lăsându-ne o operă
monumentală, de o muzicalitate și-o frumusețe rară. Poet liric, cu o
sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc, poet al mamei, al dorului, al dragostei, al baștinei, alizvorului, al
naturii – poet al lucrurilor sacre, așa e definit Grigore Vieru.Prin întreaga
sa operă a ținut să sensibilizeze caracterul cititorului, încercând să facă
omul mai bun și mai spiritual.
Întreaga operă și viață a lui
Grigore Vieru sunt fațetele aceleiași medalii : un poet al limbii materne, un
poet al zodiei eminesciene, un poet al poporului său, un poet al rădăcinii sale
de foc și de lacrimă.
Grigore Vieru a dispărut doar
fizic. Spiritul și opera sa însă rămân. Când sunt adevărați, poeții nu au
moarte ! Cel supranumit poet peGolgota
Basarabiei își doarme somnul de veci la Chișinău, deși inițial și-a dorit
să fie înmormântat în satul natal, aproape de mama sa, pe malul Prutului.Ulterior
și-a exprimat dorința de a fi înhumat în Cimitirul Central din Chișinău,
alături de cei pe care i-a nășit sufletește- Doina și Ion Aldea-Teodorovici,
dar să fie aduse și osemintele mamei sale.
Destinul i-a fost fatal pe o margine de drum. A fost o plecare dureroasă
și brutală. Poetul mai avea multe de făcut !
ScriitorulGrigore Vieru reprezintă un simbol al valorilor
și unității românilor, fiind strâns legat de ambele maluri ale Prutului. Când
și-a dat seama că pe malul drept al Prutului trăiesc tot români, și-a dorit cu
ardoare să ajungă în România ca să-și cunoască frații de același neam. El face
parte din grupul celor care au luptat pentru independența Basarabiei și pentru
revenirea la matca firească a țării. A murit cu visul de a vedea înfăptuită
unirea Basarabiei cu patria-mamă, vis pe care l-a purtat mereu în suflet, nu cu
naivitate, ci cu statornicia celui care crede în destinul țării sale. Însuși
poetul mărturisea într-un interviu, cu amar, că suntem un popor blestemat, pe care-l iubesc cu disperare . Și tot
cu vehemență afirma că vine de fiecare
dată în Țară cu mare dor de frații noștri, că vine pentru mângâiere .
Să scrii despre Grigore Vieru înseamnă să te arunci în roitul albinelor
adâncite în munca lor pentru binele stupului, în cazul poetului stupul
reprezentând România. Aparent simplă, tematica sa este foarte profundă, scriind
poezii despre mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de
asemenea valorile și tradițiile românești.
El este cel care a adus un aport considerabil la dezvoltarea limbii
române și a grafiei latine în partea dreaptă a Prutului. Mângâierea sa fost în permanențălimba noastră, cântecul și dulceața ei, care este dragostea și dorul vostru pentru noi, românii din Basarabia,
dragostea care îl ținea în viață. Datorită acestei dragoste imense pentru limba
română s-a aflat în prima linie a luptei românilor basarabeni pentru grafia
latină, pentru oficializarea limbii române și de aceea, nu de puține ori, a
fost amenințat cu moartea, bătut cu pietre și scuipat în plină stradă. Toate
acestea l-au întărit și l-au făcut să
afirme că dragostea pentru limba română a
devenit pentru mine o religie. Acolo, sus, în cerul limbii române, mă simt
fericit ca în Cerul lui Dumnezeu.Atunci când a ajuns pentru prima dată la
București, plimbându-se prin parcul Herăstrău, citea cu lacrimi în ochi, ca pe
niște poeme, slovele latine de pe banalele inscripții publice : Nu călcați iarba!,Nu rupeți florile!. Și
inima sa plângea de bucurie.
Din
mila, din dragostea și dărnicia limbii române a răsărit Grigore Vieru ca poet.
Limba română a fost destinul său agitat.El trăiește și astăzi prin poezia sa,prin frumosul
semănat în inimile cititorilor .A fost, este și va rămâne un pilon de rezistență
a culturii naționale .Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui.A ajunge să
poți să redai istoria neamului în poezie, să poți să aperi ce-i al tău prin
poezie și să crezi că ești auzit de Dumnezeu prin poezie- înseamnă să fii un
poet ales. Așa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a știut cel mai
bine să așeze alături cuvintele ca Grai,
Mamă, Patrie, Iubireși de aceea
merită cununa recunoștinței noastre. Versul său este înălțător prin faptul că,
deși este simplu, venerează verbul matern, dragostea de neam, simplitatea
vieții și a întregului Univers.
Grigore Vieru întrupează,
în ansamblul literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare
spirituală de excepție și, în același timp, o impecabilă conștiință a națiunii
sale. O conștiință ce a dat seamă, de fiecare dată, de realitățile convulsive
ale unei istorii adesea vitregi, de trecutul națiunii sale, de amprenta tragică
pe care a căpătat-o adesea limba română, amputată, interzisă, pusă sub semnul
întrebării de atâtea ori. Valoarea, adevărul și reprezentativitatea poezieivierene
fac din regretatul poet o prezență emblematică a literaturii române
contemporane. Cu mândrie rostim GRIGORE VIERU, poet al neamului, poet al
sufletului și cugetului românesc. Cu el și creația lăsată drept moștenire, vom
avea veșnic vie istoria și simțul adevărat, simțul românesc.
Ne mândrim mult cu Grigore Vieru și cred
că moștenirea pe care ne-a lăsat-o va fi admirată de multe generații mângâindu-și sufletele cu versurile
lui. În cei peste cincizeci de ani de activitate literară, Grigore Vieru a
scris mult și a scris cu sufletul. Permanent va locui în cărțile sale și în
respectul atâtor români care i-au sorbit versurile, care s-au hrănit cu stihurile
sale. Poet de esență tare, puternică,
crescut din rădăcinile statornice de dor de țară, pe malul stâng al Prutului,
n-a pierit în strânsoarea vârtejurilor timpului ,ci a rămas pe vecie în
conștiința românilor iubitori de țară și de românism.
Bibliografie
:
1) ziarul Timpul( Moldova)- februarie 2009
2) România Literară, nr. 38/ 2003
3) Limba Română, nr. 1-4/ 2009
4) Eugen
Coșeriu- gânduri-Despre Grigore Vieru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu