O încurcătură gravă la ferma din Teaseas

Ilinca Maria Constantin

Clasa a V-a, Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani

Îndrumător – prof. Laura Buhaciuc

Era o zi obişnuită de vară la ferma din Teseas, o zi în care animalele leneveau la soare. Michel, Zuri, Iepurilă şi Pisoi stau în hamac privind comedia dintre Porcu’-roz şi Broască-mare. Cei doi se certau, ca de obicei, de la balta de lângă hambar. Acolo era locul preferat de amândoi pentru un somn bun la amiază. De obicei, unul dintre cei doi cedează, dar de această dată lucrurile au stat puţin altfel. Cei doi au continuat neobosiţi cearta până târziu, chiar foarte târziu.

            Noaptea a fost una aproape obişnuită la o fermă cu multe animale. Vacile au sforăit neîncetat. Câinele, cam leneş din fire, a patrulat doar când a avut chef. În colţul hambarului Porcu’-roz şi Broască-mare jucau ciocănele pentru baltă. Şi pentru că sforăitul vacilor era tot mai puternic, cei doi strigau şi ei tot mai tare. Gălăgia i-a trezit pe Zuri şi pe Michel, care au ieşit să vadă ce se petrece. Ce au văzut le-a întrecut aşteptările. Porcu’-roz şi Broască-mare, pe jumătate adormiţi, jucau ciocănele pentru baltă.

            În acel moment Zuri luă hotărârea de a-i ajuta într-un fel pe cei doi să se decidă pentru că aşa nu puteau continua. Şi singura şansă era să ceară ajutorul vrăjitorului Mimificusniagus care locuieşte în căsuţa de pe deal, nu departe de fermă.

În zori fetiţa îi trezi pe certăreţi şi porniră împreună către Mimifigprimărie, locul unde Mimificusniagus primeşte audienţe. Când au ajuns, vrăjitorul era ocupat cu studiul unor noi vrăji, dar când i-a văzut atât de neliniştiţi, i-a primit de îndată.

-          Mimiziua! Spuse Zuri.

-          Mimi să-ţi fie inima! Cu ce te pot ajuta?

-          Aceste mori stricate se ceartă de o zi şi o noapte pentru o baltă de lângă hambar şi pentru a-i ajuta să găsească o rezolvare am venit la tine. Ideea mea pentru rezolvarea problemei este de a folosi o vrajă prin care să facem din două animale, unul singur. Astfel amândoi se vor putea bucura de balta de lângă hambar.

-          Ideea ta este foarte bună. Şi ştiu vraja care poate face asta. Vino să te ajut. Ini ... mini ... porc şi broască, cele două să se transforme în porcu-roască! Şi vraja s-a făcut. Cele două animale au devenit unul singur.

Bucuroşi, cei trei prieteni, deveniţi doi, au plecat spre casă după ce i-au mulţumit lui Mimificusniagus. Drumul nu le-a fost lipsit de piedici. Vulpea vicleană şi rea, invidioasă pe faptul că Mimifiusniagus i-a ajutat, împreună cu o armată de albine şi cocoşi vrăjiţi i-au atacat. Broasca, în încercarea de a-şi folosi limba lungă pentru a alunga albinele, se încâlcise rău de tot şi îl împidica pe porc să alerge măcar pentru a se salva. Grohăitul zgomotos al porcului o asurzea pe broască căreia i se umflară ochii de furie. Astfel, s-au ales cu câteva înţepături serioase de la albine, dar au reuşit să scape de vulpe ascunzându-se într-un tufiş.

O dată scăpaţi au răsuflat uşuraţi şi au pornit repede spre fermă. Acolo însă îi aştepta o altă surpriză neplăcută. Oile scăpaseră din ţarc şi Michel se străduia din răsputeri să le închidă la loc, doar cu ajutorul câinelui. Dorind să ajute, porcuroasca se repezi să alerge, doar că porcul porni la stânga, iar broasca la dreapta, iar smuncitura a fost atât de puternică încât nu au făcut decât să cadă şi să se loveacsă zdravăn provocând o zarvă şi mai mare. În cele din urmă oile au fost date la loc şi lucrurile păreau a se linişti.

Era ora mesei, aşa că porcul se aşeză liniştit la troaca lui să îşi mănânce terciul, în timp ce broasca vâna muşte. De fiecare dată când râtul porcului se apleca în troacă, broasca îşi întindea limba după vreo muscă tulburându-i masa porcului. După o luptă îndelungată, fiecare a reuşit să ia câteva îmbucături şi deja obosiţi, porniră spre balta mult disputată. Acolo, broasca dorind să se scufunde, aşa cum le place broaştelor, îl trase după ea şi pe porc căruia îi umplu urechile cu apă, lucru deosebit de neplăcut pentru un porc. Scos complet din răbdări, porcul se smuni cu putere şi porcuroasca porni grohăind spre Zuri are îl urmărea din cerdacul casei. În acel moment Zuri şi-a dat seama că soluţia găsită de ea şi vraja lui Mimificusniagus nu au fost chiar de folos, aşa că luă hotărârea de a desface vraja.

Fuguţa, fuguţa la Mimificusprimărie, înainte ca Mimificusniagus să termine programul. Acolo vrăjitorul părea să îi aştepte.

-          Iată-vă din nou, dragii mei. Se pare că nu a fost chiar aşa cum v-aţi dorit, nu-i aşa?

-          Aşa este, vrăjitorule. Încercarea mea a fost o nereuşită.

-          Nu în totalitate, draga mea. Această experienţă i-a învăţat pe cei doi o lecţie importantă. Au învăţat că trebuie să îşi respecte unul celuilalt nevoile şi felul de a fi. Astfel vor şti să împartă de acum încolo acea baltă şi să se bucure fiecare de partea lui, fără a mai avea pretenţia să o aibă fiecare numai pentru el.

-          Ai dreptate, vrăjitorule. Tu ai ştiut de la început că aşa va fi. De fapt acesta a fost în realitate cel mai important ajutor. Îţi mulţumim!

După e Mimificusniagus a desfăut vraja, broasca şi porcul au început să socotească prieteneşte care şi ce parte a bălţii va avea fiecare. Şi chiar să îşi ofere unul altuia balta întreagă pentru câteva ore din zi sau tot felul de alte soluţii care de care mai prietenoase. Zuri se declară mulţumită şi, împreună cu prietenii săi nevorbitori a pornit spre fermă pentru că ziua era pe sfârşite şi toate întâmplările prin care au trecut au fost de-a dreptul obositoare.