GrigoreVieru-poet al sufletului românesc

BirteaMaria,învățător,grad1,ȘcoalaGimnazială Nr.1Slănic Moldova

Motto:

Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnulcel de moarte!
Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
Prinlimbăsiprin carte!

(GrigoreVieru)

,,Suntiarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se defineamarele poet GrigoreVieru, maestru al cuvintelor, iubitor de țară, de limbăşi de neam.

 S-a născut la 14 februarie 1935, satulPererîta, fostuljudeţHotin, înfamilia de plugariromâni a luiPavelşiEudochiaVieru. Aabsolvitşcoala de 7 clase din satulîn care s-a născut, înanul 1950, după care a urmatşcoalamedie din oraşulLipcanipe care a finalizat-o în 1953.

În 1957 a debutat editorial (fiind student) cu o plachetă de versuripentrucopii, ''Alarma'', apreciată de criticaliterară.În 1958 aabsolvitInstitutul Pedagogic ''Ion Creangă'' din Chişinău, facultateaFilologieşiIstorie. În 1960 s-aangajat redactor la revistaNistru, publicaţie a UniuniiScriitorilor din Moldova. Întreanii 1960-1963 a fost redactor la edituraCarteaMoldovenească. A fost un oaspetefrecvent al ''CăsuţeiPoeziei'' din satulCociulia, raionulCantemir, unde a scriscelebra carte pentrupreşcolari ''Albinuţa''.

A iubitpoporulromânpână la lacrimişişi-a dedicatîntreagasaviaţăcopiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operămonumentală, de o muzicalitateşi-o frumuseţerară. Poet liric, cu o sensibilitateimensădedicăpoeziisufletuluiomenesc.Poet al mamei, al doruluişi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilorsfinte, aşa e definitGrigoreVieru. Un chip blând, o mintestrălucită, un om bun şiiubitor de oameni, iubitor de ţară. Aşa era GrigoreVieru, poetulromânnăscutdincolo de Prut.Aşa l-au perceput nu doarapropiaţii, ci şiaceia care şi-au intersectatdrumul cu al său. ''Existătreiprilejuri de a tecunoaştepe tine însuţi: munca, iubireaşicumpăna''. ''Patria esteca un copil: dacăuiţi de ea, poatesăplece de acasă''.

„ GrigoreVieru a fostmaimultdecâtun poet, a fostînsuşisufletulBasarabiei. Dispariţiafizică  a poetului nu înseamnămoarte, el trăieşteprinpoeziasa, prinfrumosulînsămânțatîninimilecopiilor.Afost, esteşivarămânepilonul de rezistenţă alculturiinaţionale.Totce e maifrumosastăzipoartănumelelui.Şicerul cu stelele, şi al străvechii slave bucium, şiochiimăicuţei ne suntmaiaproape, fiindcăiubescşi au o taină sus care ne protejează.Aajungesăpoţisăredaiistorianeamuluiînpoezie, săpoţisăaperice-i al tăuprinpoezieşisăcrezicăeştiauzit de Dumnezeuprinpoezieînseamnăsăfii un poet ales.Aşa a fostGrigoreVieru – poet al neamului, care a ştiutcelmai bine săaşezealăturicuvintelecaGrai, Mamă, Patrie, Iubireşi de aceeamerită din plinrecunoştinţa noastră.Acest omplăpând cu suflet de copil a trăitînlimbaromână, ducândpeumeriisăifiravicruceaneamuluinostruspre un viitormai bun.Visul său era de a neuniprincuvânt, prinbunătateşiiubire de aproape. Astăzivisullui pare maiaproapecaniciodatăpentrucăoamenii din diferiteţări, de diferitenaţionalităţi de crezurireligioaseîlpomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la margineauneiiubiri. Am pierdutun poet pepământ, daravem un îngerînceruri… Cred cămoştenirea care ne-alăsat-o ovoradmiramultegeneraţiimângâindu-şisufletele cu versurilelui. El a fostpoetuldragostei de viaţă, dragostei de țară, dragostei de neam, dragostei de adevăr, să-l aducemcopiilorşinepoţilornoştricape un tezaur, prin care vomrămâneşinoiprinvremi, căci un poporrămâneînistorieprinvalorilepe care le creeazăşi le păstrează cu sfinţenie” (Zaltur Victoria) 

GrigoreVieru a fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitatedeosebităînpeisajulpoezieiromâneşti. Versurile sale au ilustratstări de spirit de o rarăveridicitate, conturateînenunţuripoeticearmonioaseşilimpezi, sugestiveşi sincere.Nimic strident înliricaluiGrigoreVieru, nimicevazivsaufals.Versurilelui se înscriuîntr-un program literarce are ca element esenţialilustrareaşiapărarealimbiiromâne, integritateaacesteiaîntr-o ţarăîn care s-a refuzat, ani de-a rândul, dreptul de cetăţenie al acesteilimbi. Recursul la sentimentul patriotic autentic, starea de sincerăimplicarecetăţeneascăîndestinulproprieipatrii, toateacestea au reprezentat imperative imediate ale creaţiilor sale, cărorapoetul li s-a dedicat cu dăruire, spirit al jertfeişicredinţă.Cărţile de poezie ale luiGrigoreVieru (Numeletău, Un verde ne vede, Izvorulşiclipa, Cel care sunt, Hristos nu are niciovină, Rugăciunepentru mama, Taina care măapără etc.) rămânreperefundamentale ale poezieiromâneşti de azi.

''Un simbol al renaşteriinaţionale, conştiinţaunităţiispaţiului cultural românesc, unindprin opera saceledouămaluri ale Prutului'', spuneapreşedinteleUniuniiScriitorilor, MihaiCimpoi.

BIBLIOGRAFIE

Eugen Simion, ,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi”, în Caiete critice, Nr.1-3, 1974

Florentina Narcisa Boldeanu, ,,Grigore Vieru, poetul dimineții şi al bucuriei’’, în Revista Știința Literară Nr.2 (25), 2012

Grigore Vieru, „Taina care mă apără”, Iaşi, Editura Princeps, 2008