Ciobanașu
Valentina
Prof.
LimbașiLiteraturaromână, grad did. I
LiceulTehnologic
”Ștefancel Mare șiSfânt” – Vorona
Poezie, libertate,
iubire, patrieşimamă: suntcuvintelemagicecedescriucelmai bine opera
şiviaţacelui care a fostmarele poet românGrigoreVieru, din Basarabia.
GrigoreVieru
a fostmaimultdecâtun poet. El a fostunsimbol al Basarabieiînstrăinate. Prinintermediulcreaţiei
salețaraaaflatîncăînanii ’70 căBasarabiacearăpită de la trupulei,trăieşte.
Vieru
a trăitprinpoezie, aimplantatînnoidestoiniculșivrednicul, ca
peniștepiloniexistențiali, și a făcut-o cu toatăcredințaunuiluptătorneobosit.
Predestinatsă fie prigonitpentrudreptate, Vieru a reușitsăținăpiept, chiarșiîntimpurilecelemaivitrege.
Marele
poet, s-a născutpe 14 februarie 1935, însatulPererîta, înfamilialui Pavel
șiEudochiaVieru, plugariromâni (așa cum îiplăceasă le zică). Rămasorfan de tată, care plecat la război nu
s-a maiîntors, a fostcrescut cu multădragoste decătre mama sa, reuțindastfel,prinmuncășidevotamentsăobținărezultateimpresionantepentruacelevremuri.
Atât
de modest și de omenosvorbea de petribunaeliberării, încâtinspira nu
doarîncredereînforțeleunuineamobosit,
darșicertitudineaunuiviitorluminospentrunoitoți. Dincolo de acestrăzboipentrudreptate,
el rămânea un domn cu părulgrizonat, adus de spate
șipecetluitsăpoartegrijilenoastreînsuflet. Inimalui a fostmereuîmpărțităîntredouămariiubiri:
dragosteapentrupoporșidragosteade mamă. Așacă,
atuncicândvorbeștidespreVieru, esteimposibilsă nu îiadmiritalentul cu care
elogia, înpoezie, imagineamaternă: ”Uşoară, maică, uşoară/
C-aiputeasămergicălcând/ Peseminţelecezboară / Întrecerurişipământ!”
Dar
ceeace l-a transformatîntr-un erou al poporului – iaracestapelativi se cuvine
de bunăseamă – esteimplicareaacestuiaînMișcarea de EliberareNațională din
Basarabia, alături de Ion șiDoinaAldeaTeodorovici, Ion Vatamanusau Adrian
Păunescu. Grațielui, am avutfericitaîmplinire a visului, tăgăduitdecenii, de a
vorbiînlimbaromânăpeste tot, de a scrie cu buchialatinității.
LuiVieruîidatorămsensibilitateanaționalășidescătușareaidentitățiistatale.Penițasa
ne-a redeschisdrumulspre patria-mamă, căci el însușispunea: ”Dacăvisulunora a
fostsăajungăîn Cosmos, euviațaîntreagă am visatsătrecPrutul”.
GrigoreVieru
a debutatînpresa din România cu unciclu deversuritradus din... ruseşteşi care
apareînrevistamoscovită „Iunosti”.El a crescutgeneraţii de cititoriîn spirit
românesc.PoeziileluiVieruodatăscrise nu maierau ale lui, el era al lor.Profilulpoetului,
felul de a fi, de a rosticuvintele, parcăfusesemodelat de acestea.Uneledintrepoemele
sale deveniserăcântece.Multedeveniserăfolclor.Lumea le rostea, trecându-le din
gurăîngură, omiţândnumeleautorului.
GrigoreVieru
e scriitorul care a modelatgeneraţianoastră. Cândrevenea de la Bucureşti,
compartimentultrenului era plin cu saci cu cărţi.Cărţileaduse de el – Iorga,
Blaga, Preda, Stănescu etc. – le-a cititaproapeunsfert de Chişinău. Nu era
zgârcit, le împărtăşeaşialtora, ca pe
o comoarădespre care trebuiesaafletoatălumea. Într-o perioadă de
deznaţionalizareferoce a Basarabiei, de la el, darşi din acelecărţi,
generaţianoastră a pătrunsadevăratelesensuri ale noţiunilor de patrie, neam, limbă, istorie.
Vieruceladevărat
era doarunul.PentrunoiGrigoreVieru a însemnatun model de scriere. Spredeosebire
de uniitinericondeieri care au îmbătrânitfărăsă se maturizeze, GrigoreVieru n-a
fosttânărniciodată. El s-anăscutbătrân, ca poet, evident.
Primelepoemeîlevidenţiau ca poet matur, care nu-şipoatepermiteluxul de a se
juca de-a cuvintele.De la Alarma (prima lui carte cu versuripentrucopii) şipână
la alarmaconţinutăînultimele sale poemeşiarticoleGrigoreVieru a fost o sursă de
inspirațiepentrucurăţeniaşiprosperitatealimbiiromâne, la cultivareaconştiinţeişidemnităţiinoastrenaţionale.
Marele
poet vine din suferinţaneamuluisău, iarvisulsăumăreţeste ca Basarabiasă se
integrezeînlumearomâneascăşisă nu mai fie o provincierătăcităşicăvaveniîntr-o
zivremeacândromânii din Basarabiavor fi liberi, nu vormai fi
ameninţaţişiînfricoşaţi de Siberia de gheaţă, vorveni, într-o zi mare
șiînălțătoare, definitivacasă, la ţaralor, România. Dragosteapentrunoiromânii a
fostviaţaacestui mare român.
Aveaunsingur
vis: Unirea, vispecare nu l-a văzutrealizat.
Acum
o vremepresabolşevică de la Chişinăuvorbea de Vieru ca de unscriitor care şi-a
supravieţuit opera. ŞiabiacândVieru a declaratîntr-un interviu din
„Literaturaşi Arta”: „VreausăvădUnireaşisămor”, adversariiluiideologici au
fost, brusc, de acord cu faptulcă „Vieru e un poet nemuritor”.Cei care îlurau,
îluraumaidegrabă tot pentrubunătatealui,
pentrucorectitudineaşipentrutalentulsăuinegalabil, pentrucă nu
cedaînfaţaminciunii, pentrucămaimariizilei se linguşeauînfaţalui,
darcelmaimultpentrulecţia de românismpe care o reprezentaprinînsușiexistențasa.
Când era omagiatVieru, era, de fapt, omagiatăBasarabia.Cea din sufletulsău,
care era numaişinumairomânească.
Adversarii
l-au ucispeVieru de maimulteori, dar el n-a muritniciodată.Pentrucă a
ştiutsăînvie de fiecaredatăprinvers. De astădată el a plecat ca sărămână.
ÎnziuaînmormântăriiluiVieru
s-au vânduttoateflorile din Chişinău, încâtcinevaspuneacă s-a deplasat cu o
maşină la Ialovenisă procure câtevacrizanteme. Se parecăabiadupăce a
plecatmarele poet, Basarabiaşi-a datseamace-a însemnatacestapentru ea.
Şiacumvine
întrebarea de pebuzeletuturorcelor care l-au iubitpemarele poet:
chiartrebuiaGrigoreVierusămoară, pentru ca săpoată fi apreciat la
justavaloare?! Ca săi se vadăadevărataluidimensiune?! Ca săsimţim cu toţiiatât
de acutgolulenormpe care l-a lăsatpoetulşiluptătorulînurma-i?!
Toatecărţilelui
au fostavanposturi.Eleluptau, iubeau, vorbeauşicândpoetul nu se
aflaînpreajmalor. La felvorprocedaacesteaşi de aziîncolo. Vorlupta,
iubişivorbiînloculluiGrigoreVieru, cu cuvintelelimbiiromâne, cu lacrimile (de bucurieşisuferinţă) ale naţiuniiromâneşi
cu speranţeleneamuluinostru de care sufletulpoetului a fostîntotdeaunapreaplin
„ca un pom de roşii mere”. Acum,
înacesteclipe, GrigoreVierustă la sfat cu autorul "Luceafărului"
și-ispunecăBasarabialorși a noastrăîncă n-a murit, chiardacă-imorrândperândceimaidestoinicifiișifiice:
Ion șiDoina, Ion Vatamanu, NicolaeSulac, Ușatiuc - Bulgare, NicolaeCostin,
Damian, Emil Loteanu, Victor Ciutacu. GrigoreVieru a fostmaimultdecât un poet.
GrigoreVieru
a rămasînmemoriaromânilor din stângașidreaptaPrutului ca poetul care și-a iubit
mama, care l-a iubitpeEminescuși care și-a iubit patria
româneascășiscrisuleilatin.
Mai
târziumărturiseacăpentru el iubirea de neam era
undatîntipăritînființasa:„Dragostea mea pentrucuvântulromânesc,
pentrucânteculnostru, pentru tot ceestenațional, am moștenit‑o prin instinct.
Mie nu mi‑a spusnimeni la școalăcăsuntromân, toțiîmispuneaucăvorbescaltălimbă.
Instinctiv, glasulsângelui mi‑a spuscălimba mea estecearomână”.
Bibliografie:
1. Tudor
Țopa, 2003,Condamnați la zbucium, EdituraUniversul, Chișinău;
2. Tudor
Țopa, 2007, Voievoziiinspirației, EdituraUniversul, Chișinău;
3. VieruGrigore,
2008, Taina care măapără, Editura
Princeps Edit, Iași;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu