Ionciu Magda
– prof.înv.primar,grad I
Școala
Gimnazială Tg.Trotuș,jud.Bacău
Nichita Stănescu afirma: ”Grigore Vieru este un
mare și adevărat poet. El transfigurează natura gândirii în natura naturii. Ne
împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează și îmi
influențează versul plin de dor, de curată și pură limpezire.”
„ Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost
însuşi sufletul Basarabiei.
Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el
trăieşte prin poezia sa,prin frumosul semănat în inimile copiilor.A fost, este
şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale .
Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui.Şi cerul
cu stelele,şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină
sus care ne apără.A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi
să aperi cei al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin
poezie înseamnă să fii un poet ales.
Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a
ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi
de aceea merită cununa recunoştinţei noastre.
Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba
română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai
bun.Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape.
Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite
ţări, de diferite naţionalităţi ,de crezuri religioase îl pomenesc,
apropiindu-se unul de celălalt, amintin -
du-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe
pământ, dar avem un înger în ceruri…Ne mîndrim mult cu Grigore Vieru, cred că
moştenirea care ne-a lăsat-o o vor admira-o multe generaţii mângîindu-şi
sufletele cu versurile lui.
Unitatea neamului, frăția dintre popoare și evocarea
unei istorii adevărate în detrimentul celei imposibile, au fost temele pe care
Grigore Vieru nu s-a sfiit să le expună în opera sa. Astfel putem să
afirmăm cu certitudine că una dintre ”stelele” literaturii române este și va
rămâne un erou național, ce a avut curajul mereu să vocifereze nedreptatea la
care a fost supus el și poporul său.
Grigore Vieru este un poet care
și-a asumat greul unui grai, trecându-l prin inima sa și, încărcat de rabdare,
înțtelepciune și frumusețe, îl întoarce semenilor săi, care-i deschid de bună
voie inima să-l primească, pentru a duce mai demn pe mai departe viața în
spiritul dreptății șial iubirii ce
covârșește și poate birui totul, al credinței față de cele nepieritoare și al
nădăjduirii ce nu poate da greș, un asemenea poet rămâne-va „suflet în sufletul
neamului său”.
Grigore Vieru întrupează, în ansamblul
literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de
excepţie şi, în acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă a naţiunii sale. O
conştiinţă ce a dat seamă, de fiecare dată, de realităţile convulsive ale unei
istorii adesea vitregi, de trecutul naţiunii sale, de amprenta tragică pe care
a căpătat-o adesea limba română, amputată, interzisă, pusă sub semnul
întrebării de atâtea ori.
Exemplaritatea destinului poetic al lui Grigore
Vieru este dincolo de orice îndoială. După cum e dincolo de orice îndoială
expresivitatea gravă a versurilor sale, solemnitatea muzicală a enunţurilor
lirice, armonia frazei, precum în poezia intitulată sugestiv Ars poetica: „Merg eu
dimineaţa, în frunte, / Cu spicele albe în braţe / Ale părului mamei. / Mergi tu
după mine, iubito, / Cu spicul fierbinte la piept / Al lacrimii tale. / Vine
moartea din urmă / Cu spicele roşii în braţe / Ale sângelui meu – / Ea care
nimic niciodată / Nu înapoiază. / Şi toţi suntem luminaţi / De-o bucurie
neînţeleasă”.
Grigore Vieru rămâne a fi un poet model în
cultura română, dar în același timp și extraordinar, de neîntrecut. El este
asemenea unui satelit al ”Luceafărului”. Poeziile sale stau la baza excelenței
și originei bunei înțelegeri, compoziției armonioase și creației autentice.
Prin prisma melodioasă și desebitei limbi române, Grigore Vieru a reușit să
ilustreze cele mai distinse idealuri ale spiritualității neamului .
Poeziile
sale stau la baza excelenței și originei bunei înțelegeri, compoziției
armonioase și creației autentice. Prin prisma melodioasă și desebitei limbi
române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri ale
spiritualității neamului, chiar și cu destinul său nefast, dar fermecător
oricum. Probabil, pentru că afecțiunea față de acest popor și plai natal n-a
avut limite pentru el. Nu există copil, elev sau matur care n-a citit și n-a
iubit creația scriitorului. Poeziile lui sunt ușor memorabile și se fixează în
conștiința oricui. Inimile fiecăruia dintre noi tresar, atunci când auzim vreun
vers al poetului, deoarece acestea sunt înarmate cu cele mai deosebite mărci
stilistice și conținând un amalgam întreg de pasiuni patriotice ascunse printre
rândurile vierene, care adunându-se în unison, te doboară și îți prefac inima
și, cu sufletul rigid, într-unul plăpând și insuflat de năzuință. Ți se deschid
ochii împreună cu conștiința și adorația față de neam, de plai, de mamă, de
frate și de bună credinţă, cum doar poetul a cunoscut-o.
Valoarea, adevărul şi reprezentativitatea poeziei
lui Grigore Vieru fac din regretatul poet o prezenţă emblematică a literaturii
române contemporane.
Dacă există o veșnicie românească, această veșnicie ar trebui să se
numească Vieru, fiindcă ea ne cuprinde pe toți.
Cu mândrie rostim
GRIGORE VIERU, poet al neamului, poet al sufletului și al cugetului românesc.
Cu el și creația lăsată drept moștenire, vom avea veșnic vie istoria și simțul
adevărat; simțul românesc, cum spunea și poetul ,, Dacă visul unora a
fost să ajungă în Cosmos, eu viața
întreagă
am visat să trec Prutul.”
Bibliografie :
- Grigore
Vieru, Acum și în veac, editura Litera, ed.III.
2.
Grigore,Vieru
: “ Dicționarul scriitorilor români” din Basarabia, Ed.Prut Internațional,
Chișinău,
2007
3.
Grigore Vieru, Cele
mai frumoase poezii, Editura Litera, 2009
4.
Grigore Vieru. Taina
care mă apară. Iași, Ed. Princeps Edit. 2008;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu