GRIGORE VIERU–născut din mareapoezieromână



BOTEZATU LUMINIŢA Prof. înv. primar - gr. I
ŞCOALA GIMNAZIALĂ PLOPU,DĂRMĂNEŞTI, jud.BACĂU

,,Îliubesc pe Dumnezeu,
chiardacă pare să fi uitat Patria mea;
îmiiubesc Patria, chiardacă pare să-l fi uitat pe Dumnezeu.”  

și tot el spunea
Din Basarabiavăscriu,
Dulcifraţi de dincolo de Prut.
Văscriu cum pot şipreatârziu,
Mi-e dor de voişivăsărut.

GrigoreVierua servit cu dăruirepoezia, mereusensibil la freamătulinimiişi la zbuciumultimpului.  Deșifragil din punct de vederefizic, GrigoreVieru a demonstrat un curajși o forțăinterioarăabsolutuimitoareînvremuridelocblândepentruromânii de dincolo de Prut. Încreațiasaversurileduioasedesprecopilărie, despremamă, li se alăturăversurile care vorbesc cu tăriedesprelimbă, patrieşipământdemonstrândastfelcă a fost un poet ales sămânuiascăîntr-un mod uniccuvântulşiastfelinspirândşi pe altii...Este un neoromantic din talangămetafizică a poezieiromânevenind pe linia de aur : Eminescu, Bacovia, Magda Isanos, Labis, un poet la care întâlnim un sentiment al naturiiasemănător cu al luiBlaga, o concentrație a limbajuluideseoriasemănătoare cu cea a luiBacoviașidestulesclipirilingvistice care îlapropie de NichitaStănescu.Demonstrândîncărțile sale de debut că e un excelent poet al copilăriei, al jocului care recreeazălumea, GrigoreVieru a devenitrepedemai ales din 1968 cândpublicăvolumul „Numeletău”, poetul-simbol al Basarabiei, un poet căruiai se recunoaștefaptulcă a revigoratpoeziatradițională.Altfel, poetul a devenit un tribunînapărarealimbiiromâneși a ființeiromânești. Mulțicompozitoribasarabeni s-au inspirat din poezialuiGrigoreVieru(culegeri de cântece „Poftim de intrați”, „Cine crede” ș.a.). Poetulesteautor al unormelodii de cântecepentrucopii(„Săcrești mare”), darceamaifecundă era colaborarealui cu compozitoarea Iulia Tibulschi.
Moștenirealăsată de poetulGrigoreVieru o voradmiramultegenerațiimângâindu-șisufletele cu versurilelui.Unitateaneamului, frățiadintrepopoareșievocareauneiistoriiadevărate au fosttemele pe care GrigoreVieru nu s-a sfiitsă le expunăînoperăsa.Astfelputemsăafirmăm cu certitudinecă una dintre „stelele” literaturiiromâneesteșivarămâne un erounațional, ceaavutcurajulmereusăvociferezenedreptatea la care a fostsupus de poporulsău.
GrigoreVierueste un poet care și-a asumatgreulunuigrai, trecându-l prininimasa, încărcat de răbdare, înțelepciuneșifrumusețe, îlîntoarcesemenilorsăi care îideschid de bunăvoieinimasă-l primească, pentru a duce maidemn pe maideparteviațaînspirituldreptățiiși al iubiriicecovârșeșteșipoatebiruitotul,alcredințeifață de celenepieritoareși al nădăjduiriice nu poate da greș, un asemenea poet rămâne-va „sufletînsufletulneamuluisău”.
Încadrat de criticaliterarăîntrereprezentanţiiorientăriitradiţional-clasice din poeziapostbelică, GrigoreVieru s-a impusprintr-o viziuneliricăaparte, marcată de simplitateavorbei, stilulvetustşiprofunzimeatrăirilor. Marin Sorescuafirmacă el „atacăpoezia frontal şi cu ceamai mare simplitate, cu candoareaşinevinovăţiacelor care umblă pe acoperişuri”.Deşifolclorul a jucatrol de ghidîncălătoriile sale prinlumeacuvintelor, el se consideră „un poet modern, ca expresieşi ca simţire”.
GrigoreVierucântăîntr-un lirism al sentimentelor, adevăruletern al plaiurilorromâneşti, fiind un simbol al încercării de renaşterespiritualăşinaţională a Basarabiei. Eugen Simionafirmăcăel”esteultimul poet cu Basarabiaînglas. Un poet mesianic, un poet al tribuluisău, obsedat de treimituri: Limbaromână, Mama şiUnitateaneamului. Un poet elegiac, care, înciudafragilităţiiînfăţişării sale şi a vocii sale – moişistinse, meniteparcăsăşoptească o rugăciune, nu săpronunţepropoziţiiaspre ca vechiiprofeţi – este un poet dârz, un cuget tare, un spirit incoruptibil”. Prinpoeziile sale, domnulGrigoreVieruevidențiazăceațaminciunii care șopteacăromânii de peste Prut sunt dușmani.
A pus idealurileneamuluimaipresus de sine și a așternut pe hârtieversuri care celebreazălimbaromână, limbăîncare ”toatălumeaplânge” și ”râde un pământ”, căci ”doarînlimba ta/ Durereapoţi s-o mângâi, / Iarbucuria / S-o preschimbiîncânt. // Înlimba ta / Ţi-e dor de mama, / Şivinul e mai vin, / Şiprânzul e maiprânz. / Şidoarînlimba ta / Poţirâdesingur, / Şidoarînlimba ta / Tepoţiopri din plâns” (Înlimba ta).Poetulînsușiafirmăcăestefericitcândscrieînlimbaromână, simțind o comuniune cu Dumnezeuși cu Universul: ”A scrieînromânăeste ca și cumDumnezeute-arînchideînochiulsău, de undeveziîntregUniversul, chiardacăDumnezeuîlţineînchis, de teamăsă nu te scape jos...Eu văd din interiorullimbiiromâneîntreagalume, întregulUnivers...întreagamişcare a planetelor, chiardacăea, limbaromână nu are o circulaţieuniversală”. PentruGrigoreVieru, ”limbaneamului meu dacic,/Limbanoastrăcearomână.//În al limbiitezaur/Pururea o sărămână/Limbadoinelor de aur” (Limbanoastrăcearomână)și, de aceea, se simtedatorsăpreamăreascășisăcânte ”firesculdor al limbii”.PoetulGrigoreVieru s-a născut poet din dragosteafață de limbaromână: „Din mila, din dragosteaşidăruireaLimbiiRomâne am răsărit ca poet. Limbaromânăestedestinul meu agitat”.
Personalitateartistică de excepție, GrigoreVierulasăposteritățiisimplitateavorbei, substanțametaforică a gândurilor, ideologiaunui om care a luptatprincuvintepentruneamșilimbășiprofunzimeasentimentelor. Ca expresiepoetică, el s-a consideratun ”poet al timpului pe care îltrăim” şi  descendent a luiEminescu, înprimulrând, darși a luiBacovia, Blaga, Stănescu, SorescuşiPăunescu. Deșiuniipoeţişicriticiliterari din Basarabiaîlconsiderăun ”poetvetust, paşoptist”- după cum el însușiafrima-, geniulluiGrigoreVieruestedattocmai de limbajdemodat, lipsit de ambiguitate, prin care trecutul, satul, copilăria, mama, patria, limba, vatra, dorul, melancolaliazugrăvescînculoripastelateimagineaevocatoare  a uneilumi (Basarabia) văzută ca ”un copilnăscut cu inimaînafarapieptului”.  Inimaacesteilumitrebuiepusă la loculei, pentrucă ”loculeiestelimbaromână, esteistoriaromână, credințastrămoșească”.

,,Nu sunt decât o lacrimă de-a luiEminescu ,,
GrigoreVieru

Bibliografie:
1.www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=235
2.www.grigorevieru.md;
3.www.ro.wikipedia.org;
4.Eugen Simion, Scriitoriromâni de azi (ediţie de autor), vol. III, Editura David • Litera, Bucuresti – Chisinău, 1998, p. 187-196.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu