Prof.Gheorghiu Aurora,
învățământ primar, Grad II, Școala Gimnazială nr.22 Galați
În satul Pererița,
județul Hotin, în 14 februarie 1935 s-a născut fiul lui Pavel Vieru-țăran și al
Eudochiei, Grigore Vieru.
A absolvit școala
elementară în satul natal în 1950, iar liceul în orașul Lipcani în 1953. În
1957 a debutat cu placheta de versuri pentru copii Alarma. În anul 1958 a absolvit
Facultatea de Filologie și Istorie a Institutului „Ion Creangă” din Chișinău. În
anul 1958 a devenit redactor la revista pentru copii „Scânteia leninistă” și în
1960 redactor la ziarul „Nistru”. În anul 1961 Grigore Vieru devine referent la
Uniunea Scriitorilor din Moldova, în 1990 membru al Academiei Române, iar în
1991 membru al Comisiei de Stat pentru problemele limbii-Chișinău. Vine în
România în 1973 și în 1974 la invitația Uniunii Scriitorilor.
A scris următoarele culegeri
lirice: Muzicuța-1958; Bună ziua, fulgilor-1961; Mulțămim pentru pace-1963; Figurași-1963; Poezii-1965; Poezii de sama
voastră-1968; Duminica cuvintelor
1969; Aproape-1974; Un verde ne vede-1976; Steaua de vineri-1978; Fiindcă iubesc-1980; Curățire a fântânii- 1993; Rugăciune pentru mama-1994.
Din frică și singurătate scrie,
modelul liric și moral fiindu-i Mihai
Eminescu , considerat izvorul , lacrima
de foc a
Universului , iar cântecul îi
pare a fi
sufletul urgent al vieții
omenesti. Consideră limba maternă limba unui popor, istoria lui.
Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul și-a făcut-o sieși.
Rămas orfan de tată-
mort în război și îngropat pe pământ străin și-a adorat mama, considerând-o
adesea-țara sa, graiul său, istoria tragică, vatră a finite.
Ca și mama, limba este
realitatea care suplinește patria:
“Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde
Când nu poți mângâia
Și nici cânta
Cu-al tău pământ
Cu cerul tău în față
Tu taci atunce
Tot în limba ta.”
Dragostea pentru copii
și cunoașterea în detaliu a psihologiei copilului l-au determinat pe Grigore
Vieru, alături de prietenul său Spiridon Vangheli să scrie cel mai popular
manual-ABECEDARUL. Cu acest manual au crescut 25 de generații de copii.Fiecare
poezie a provocat în mintea celor mici adevarate studii de caz.
Exemplul
1:
Poezia “Moștenim din moși –strămoși”
“Flori
răsar și mor pe rând
Roșii
sau albastre
Dar nu va muri nicicând
Floarea
limbii noastre.”
Invită la
meditație: Cum crezi, ce trebuie să faci tu ca să înflorească și mai frumos
floarea limbii române?
Exemplul
2:
Poezia-“ Tu, iarbă, tot ai mamă?...”
“Tu
, floare, tot ai mamă?
De
ai- de bună seamă,
Atunci
când înflorești,
De
ea îți amintești.”
Copilul este
invitat la meditație: Tu, copile, când îți amintești de mama?
Exemplul
3:
Poezia- “Puișorii”
“-Dacă
n-o să vină mama
Și-o
să cadă frunza?
-Cum
nu o să vină mama?
Cum să cadă frunza?”
Întrebarea care
stârnește gândirea celor mici este: Ce le-ai răspunde tu puișorilor?
“ Un poet care și-a asumat greul unui grai
trecându-l prin inima sa și, încărcat de răbdare, înțelepciune și noua
frumusețe, îl întoarce semenilor săi care-și deschid de bună voie inima să-l
primească, pentru a-și duce mai demn, pe mai departe viața în spiritual
dreptății, al iubirii.”-Eugen Simion.
Visul poetului a fost
unul neobișnuit:” Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am
visat să trec Prutul”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu