Iuliana
Solcan
Profesor
pentru învăţământul primar
Gradul
didactic II
Școala
Gimnazială nr.2 Tudor Vladimirescu
Grigore Vieru, poet al cuvântului,
iubitor de țară, de limbă și de neam, a iubit poporul român și și-a consacrat întreaga sa operă copiilor,
îndrăgostiților, oamenilor maturi, lăsându-ne o operă monumentală, de o
muzicalitate și-o frumusețe rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică
poezii sufletului românesc de-o parte și de alta a Prutului.
Marele român Grigore Vieru și-a dedicat întreaga
operă în primul rând copiilor cu suflet de înger, aceștia fiind darul cel mai
de preț al familiei românești și de pretutindeni. Grigore Vieru a scris
literatură pentru copii deoarece, spunea poetul, dacă copilul începe de mic să
fie român el va fi mare român când va crește, iar în felul acesta valorile copiilor vor fi implementate, vor
transforma țara într-o mare națiune care
își cunoaște valorile și le promovează, pentru că sufletul copilului este
curat, românismul intrând în sufletul lui de mic, devenind astfel baza românismului .
Grigore Vieru s-a născut pe 14
februarie1935, în satul Pererâta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru. A
absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul
Lipcani, pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează editorial cu versuri pentru copii, Alarma,
apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul
Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea de Filologie și Istorie. Se angajează
ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scânteia Leninistă”,
actualmente „Noi”, și ziarul "Tânărul leninist", actualmente
"Florile Dalbe".
În data de 8
iunie1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară
de limba română și latină, împreună având doi copii:
Vieru-Teodor și fiul mai mic – Călin,și
se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație
a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea
Moldovenească”. A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul
Cantemir.
Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.
Anul 1965, debutează cu volumul "Versuri pentru cititorii de toate vârstele", pentru care i se acordă Premiul Republican al
Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret. Mai târziu,
revista Nistru publică poemul "Bărbații Moldovei", cu
o dedicație pentru "naționalistul" Nicolae Teștimițeanu. Întregul tiraj este
oprit, iar dedicația este scoasă.
În destinul poetului are loc în 1968 o
cotitură logică, specificată în volumul
de versuri lirice "Numele tău", cu o prefață de Ion Druță. Publicația este
apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. Chiar
în anul apariției, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de
literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuși", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labișși
Marin Sorescu. Asfel de creații apar
pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
În anul 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la
editura Lumina, cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult
îndrăgită de preșcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniță.
Un an mai târziu, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon
Vangheli, Grigore Vieru și pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câțiva
ani pentru apariția lui, luptă în care s-au angajat și învățătorii din
Basarabia lucrarea fiind considerată naționalistă de către autorități. Tot în
1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai câteva zile
după apariție, în urma unui denunț volumul este retras din librării pentru
poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul
românesc.
În anul 1974, Zaharia Stancu, președintele
Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din partea
Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit
de poetul Radu Cârneci. În același an, apare volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustrații color
de IsailCârmu.
1982 este anul în care este lansat filmul
muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece
fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă
distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma
de Onoare Anderesen.
Grigore Vieru este ales deputat al
poporului în 1989.Poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut,
adunând în jurul său pe cei mai populari interpreți și compozitori de muzică ușoară
din Basarabia,
În anul 1990, Grigore Vieru este ales
Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat
pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru
premiul Nobel pentru Pace.
În 1993, poetul este ales membru
corespondent al Academiei Române.
La împlinirea vârstei de 60 de ani, în
1995, Vieru este sărbătorit oficial la București, Iași și la Uniunea
Scriitorilor din Chișinău. În același an, poetul este ales membru al
Consiliului de administrație pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În
1996 este decorat cu Ordinul Republicii.
În 1997, Editura Litera din Chișinău lansează
volumul antologic "Acum și în veac", iar 3 ani mai târziu este decorat cu Medalia
guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naștere.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un
grav accident de circulație, în apropiere de Chișinău. La 48 de ore după
accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor poli-traumatisme
multiple și al unei poli-insuficiențe a sistemelor și organelor.
Grigore Vierue definit ca fiindpoet al mamei, al
dorului și al dragostei, al baștinei, al izvorului, al naturii – poet al
lucrurilor sacre. „Grigore Vieru a fost mai mult decât un
poet, a fost însuși sufletul Basarabiei.Pentru poet dispariția fizică nu
înseamnă moarte, el trăiește prin poezia sa,prin frumosul semănat în inimile
copiilor.A fost, este și va rămâne Pilonul de rezistență al culturii naționale.Tot
ce e mai frumos astăzi poartă numele lui.Și cerul cu stelele, și al străvechii
slave bucium, și ochii măicuței ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc și au o
taină sus care ne apără.A ajunge să poți să redai istoria neamului în poezie,
să poți să aperi ce-i al tău prin poezie și să crezi că ești auzit de Dumnezeu
prin poezie înseamnă să fii un poet ales.Așa a fost Grigore Vieru – poet al
neamului, care a știut cel mai bine să așeze alături cuvintele ca Grai, Mamă,
Patrie, Iubire și deaceea merită cununa recunoștinței noastre.Acest om plăpând cu suflet de copil a
trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre
un viitor mai bun.Visul său era de a ne
uni prin cuvânt, prin bunătate și iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai
aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite țări, de diferite naționalități
de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-și
de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar
avem un înger în ceruri. Moștenirea pe care a lăsat-o în urma sa este
netrecătoare și multe generații îi vor duce dorul, mângâindu-și sufletele cu
versurile lui. El a fost poetul dragostei de viață, dragostei de țară,
dragostei de neam, dragostei de adevăr, să-l aducem copiilor și nepoților noștri
ca pe un tezaur, prin care vom rămâne și noi prin vremi, căci un popor rămâne
în istorie prin valorile pe care le creează și le păstrează cu sfințenie”
(Zaltur Victoria)
Marile teme prezente în creația sa: Mama, Iubirea,
Copilăria, Graiul vor fi mereu actuale, fiindcă acestea izvorăsc din divinitate
și nu pot fi mișcate de nimeni și de nimic.
Poetul, care o viață de om servește cu
dăruire poezia. Contemporan cu noi, el este și un exponent al ideilor dominante
în conștiința noastră națională pe care le exprimă artistic și le îmbogățește
cu sufletul său. E un poet fructuos, mereu sensibil la freamătul inimii și la
zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre.Un cuvânt despre poetul Grigore
Vieru produce emoție, trăire firească impusă dincolo de toate ce se produc în
viață, împreună cu alți creatori iluștri, reprezintă o școală poetică, în care
poezia este chiar viața și sufletul omului.
Opera marelui poet ne-a menținut
demnitatea de neam, ne-a hrănit-o cu speranță, cu adevăr și cu puterea de a
continua mereu cu fruntea sus: „ Ne-am ținut veșnic de limba română într-un deșert
aprins în care singura umbră era- umbra ecoului”- zicea poetul Grigore Vieru.Ca
nimeni altul dintre contemporani, poetul stăpânește cuvântul adică, limba română„pe
care a învățat-o o viață și a sacralizat-o. Iată ce mărturisește însuși
autorul: „Două lucruri în astă lume au fost zidite până la capăt: Biblia și
Limba Română”. Perfecțiunea, frumusețea Limbii Române e lucrarea lui Dumnezeu,
crede Poetul.
Secolul nostru are pretenţia de a regăsi
în firea literaturii o esenţializare a faptelor din întregul nostru univers, de
sublimare a originalităţii în orizontul de aşteptare al omului de azi,atras de
esenţe primordiale. Totuşi, harul de poet sau scriitor nu se subscrie acestei
idei atâta timp cât deţine seva interesului în toate vremurile şi rezistă
esenţialmente în pofida unor metamorfozări conceptuale din epocă.
Bibliografie:
Florentina Narcisa Boldeanu, ,,Grigore
Vieru, poetul diminețiiși al bucuriei’’,
în Revista Știința
literară Nr.2 (25), 2012
Grigore Vieru, „Taina care mă apără”, Iași, Editura Princeps, 2008
Matei Călinescu, „A citi,a reciti. Către
o poetica a re(lecturii)”, Editura Polirom,București, 2007
Viorica Ela Caraman, ,,Grigore Vieru și Emil
Cioran în circumferința ideilor comune”, în Revista Limba
Română, Nr.1-4,2009
Ștefan Augustin Doinaș, „Orfeuşi
tentația realului”, Editura Eminescu, București, 1974
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu