LEONTE CARMINA
PROF. ÎNV. PRIMAR,GRADUL DIDACTIC I
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 SĂVENI
,,Dacă
visul unora a fost ori este să ajungăîn Cosmos,eu viața întreagă am visat să
trec Prutul.”(Grigore Vieru)
Când te hotărăști să scrii despre
Grigore Vieru-,,Orfeul de peste Prut’’-nu se poate să nu-ți tremure mâna,fiindcă
te gândești la uriașa sa
personalitate,atât ca patriot înfocat,cât mai ales unul dintre cei mai de seamă
poeți români ai literaturii contemporane.
El
a fost mai mult decât un poet,a fost sufletul Basarabiei.Pentru poet despărțirea
fizică nu înseamna moarte,el trăiește în poezia sa,prin frumosul semănat în
inimile copiilor. „ Scriu nu pentru că
sunt poet,ci pentru că am văzut în copilărie cum curgea Prutul’’zicea Grigore Vieru.Marile teme care sunt prezentate în creația sa: Mama,iubirea,graiul,copilăria
vor fi mereu actuale,fiindcă acestea
izvorăsc din divinitate și nu pot fi mișcate de nimeni și nimic.
Grigore
Vieru rămâne a fi un poet model în cultura română,dar în același timp și
extraordinar, de neîntrecut. El este asemenea unui satelit al,,Luceafărului”.Poeziile
sale stau la baza excelentei și originei bunei înțelegeri,compoziției
armonioase și creației autentice. Opera lui Grigore Vieru este un dar național,pe
care trebuie să-l prețuim și ori de câte ori vom avea nevoie de o alinare a
sufletului,să-i recitim poezia.El poate fi numit poet al copiilor,deoarece
copilăria este reflectatăîn opera sa.Aținut foarte mult la copii,dar și copiii
l-au iubit,pentru căștia să se apropie de ei.Poeziile sale trebuie citite
copiilor, căci creația sa îi va face mai frumoși,mai sensibili,mai deosebiți.
Creația
sa care a fost pietrificată cu ajutorul
cuvintelor,este înălțătoare prin faptul că venerează verbul matern, dragostea de
MAMĂ…Foarte multe poezii sunt dedicate ei,ființa spiritual sfântă pe care
trebuie s-o slăvim,s-o iubim,s-o respectăm. Acest simbol transpare în poezie cu
toatăîncărcătura de afecțiune pe care ființa mamei ne-o aduce în minte.Prezența
mamei înseamnă pentru poet starea de bine,iar pierderea ei echivalează cu
pierderea vârstei de aur a copilariei:,,Pierzând pe mama/Mi-a rămas Patria./Dar
nu mai sunt copil”(,,Caut umbra “).
Dragostea
pentru plaiul natal ia de asemenea forme dintre cele mai diferite,de la o
zicere ca cea din,,Cântec de dimineață”- ,,Cui i-e dor de-al sau pământ/Se
ridică din pământ”.
Grigore
Vieru poate fi numit poet al copilului deoarece copilăria care este reflectatăîn
opera sa este una nevinovată.Ea reprezintă o lume cu lucruri complexe,dar
totodată simple.Poetul vede copilăria ca o perioadă de viață a omului când
acesta este cel mai fericit,cel mai bucuros.Omul este copil iar asta înseamnă că
se bucură de orice rază de soare,de orice picătură de ploaie.
După ce s-a făcut mare,acest om
vierean, începe să iubească.Iubirea în creația lui Vieru este una care ,,mișcă sori și stele’’.Acest sentiment dat de
Dumnezeu,noua oamenilor,ar trebui să semene
în sufletele noastre doar speranță,bucurie, și desigur,putere de a ierta.
Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai
distinse idealuri ale spiritualității neamului,chiar și cu destinul său
nefast,dar fermecător oricum.Probabil,pentru că afecțiunea fată de acest popor și
plai natal n-a avut limite pentru el.Nu cred că este copil,elev sau matur să nu
fi citit poeziile lui,ușor memorabile care se fixeazăîn conștiința oricăruia.Inimile
fiecăruia dintre noi tresar,atunci când auzim vreun vers al poetului,deoarece
acestea sunt înarmate cu cele mai deosebite mărci stilistice și conținând un
amalgam întreg de pasiuni patriotice ascunse printre rândurile vierene,care
adunându-se în unison,te doboarăși îți prefac inima și,cu sufletul rigid, într-un
plăpândși insuflat de năzuință. Ți se deschid ochii împreună cu conștiința și
adorația față de neam,de plai,de mamă,de frate și de buna credință,cum doar
poetul a cunoscut-o.
Afost,este și va
rămăne pilonul de rezistență a culturii naționale. A ajunge să poți să redai
istoria neamului în poezie și să crezi că ești auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă
să fii un poet ales.Așa a fost Grigore Vierupoet al neamului,care a știut cel
mai bine să așeze alături,cuvintele de Grai,Patrie,Mamă,Iubire și de aceea
merită cununa recunoștinței noastre.
,,Sunt fericit că
scriu în limba română.A scrie în română
este căși cum Dumnezeu te-ar închide în ochiul său,de unde vezi întregul
Univers,chiar dacă Dumnezeu îlține închis,de teamă să nu te scape jos…’’
Acest om cu suflet plăpând a trăit
limba română,ducând pe umerii săi crucea neamului spre un viitor mai bun.Visul
său era de a ne uni prin cuvânt,bunătateși iubire de aproape.Astazi visul lui
pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite țări,de diferite
naționalități,de crezuri religioase îl pomenesc,apropiindu-se unul de celălalt,amintindu-și
de omul care a locuit la marginea unei iubiri.Moștenirea pe care a lasat-o o
vor admira o mulțime de generații,mângâindu-și sufletele cu versurile lui. El a
fost poetul Dragostei de viață,Dragostei de mamă,Dragostei de Adevăr care
trebuie dus copiilor și nepoților noștri ca pe un tezaur.
Unitatea neamului,frăția dintre popoare
și evocarea unei istorii adecvate în detrimentul celei imposibile,au fost
temerile pe care Grigore Vieru nu s-a sfiit să le expunăîn opera sa.Creația
viereană a fost și va rămâne umbra ecoului care ne-a apărat limba românăși
demnitatea de neam.
Precum Grigore
Vieru spunea că ,,Până la lacrimi mi-e dragă viața”,așa și nouă ,,Până la
lacrimi ne este dragă creația sa”.Astfel putem să afirmăm cu certitudine că una
dintre ,,stelele” literaturii române este și va rămâne un erou national,ce a
avut curajul mereu să vocifereze nedreptatea la care a fost supus el și poporul
său.
Poezia lui Grigore Vieru,la fel ca ș piesele muzicale scrise pe versurile lui,rămân
nu doar în patrimoniul literaturii sau al muzicii din Republica Moldova,ci și în
memoria tuturor românilor,pentru că Vieru a fost poetul român de dincolo de
Prut pentru care trecerea peste ,,Podul de flori’’a fost cea mai mare bucurie.
Mereu pentru noi, Grigore Vieru, va rămâneo
stea care niciodată nu se va stinge pe cer.Un cuvânt despre Grigore Vieru
produce emoții,trăire firească,impusă
dincolo de toate ce se produc în viață. Împreună cu alți creatori iluștri,reprezintă
o școală poetică, în care poezia este chiar viața și sufletul omului.
Bibliografie
1.www.grigorevieru md.
2.Grigore Vieru,,Taina care mă apără,Iași,Ed.Princeps
2008;
3.Grigore Vieru,,Acum și în veac’’
,editura Litersa,ed.III.;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu