Prof.înv.primar Cuibar Liliana
Liceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu ”, Flămânzi
Poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor
de plai, de limbă și de neam ne-a lăsat
moștenire o operă monumentală de o muzicalitate și o frumusețe rară.
Poet al mamei, al dorului și al dragostei, al baștinei, al izvorului, al
naturii – poet al lucrurilor sacre.
„Grigore
Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei. Pentru
el ,dispariţia fizică nu înseamnă moarte și trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat
în inimile copiilor. A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă al
culturii naţionale. Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui. Şi cerul cu
stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape,
fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără. A ajunge să poţi să redai
istoria neamului în poezie, să poţi să aperi ce-i al tău prin poezie şi să
crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales. Aşa a
fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze
alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi de aceea merită cununa
recunoştinţei noastre. ”
Acest
om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi
firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun. Visul său era de a ne uni
prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai
aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite
naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de
celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am
pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în ceruri. Moştenirea pe care a lăsat-o în urma sa este
netrecătoare şi multe generaţii îi vor duce dorul, mângâindu-şi sufletele cu
versurile lui. El a fost poetul dragostei de viaţă, dragostei de ţară,
dragostei de neam, dragostei de adevăr, să-l aducem copiilor şi nepoţilor noştri
ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor rămâne
în istorie prin valorile pe care le creează şi le păstrează cu sfinţenie”
(Zaltur Victoria).
Un
chip blând, o minte strălucită, un om bun şi iubitor de oameni, iubitor de
ţară. Aşa l-au perceput nu doar apropiaţii, ci şi aceia care şi-au intersectat
drumul cu al său. ''Există trei prilejuri de a te cunoaşte pe tine însuţi:
munca, iubirea şi cumpăna''. ''Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate
să plece de acasă''. Sunt două dintre credinţele poetului de la a cărui plecare
în veşnicie se împlinesc nouă ani la 18 ianuarie 2018.
Grigore
Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, în
familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru. A absolvit şcoala de 7
clase din satul natal, în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din oraşul
Lipcani pe care a finalizat-o în 1953.
În
1957 a debutat editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii,
''Alarma'', apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul
Pedagogic ''Ion Creangă'' din Chişinău, facultatea de Filologie şi Istorie. În 1960 s-a angajat
redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Între anii 1960-1963 a fost redactor la editura Cartea Moldovenească.
A
fost un oaspete frecvent al ''Căsuţei Poeziei'' din satul Cociulia, raionul
Cantemir, unde a scris celebra carte pentru preşcolari ''Albinuţa''.
În
1964, Vieru a publicat în revista Nistru poemul ''Legământ'', dedicat lui Mihai
Eminescu. Poemul începe cu versurile: ''Ştiu: cândva, la miez de noapte,/ Ori
la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărţii Sale''.
Anul
1968 a adus o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri
lirice ''Numele tău'', cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea a fost apreciată de
critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul
lansării a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literatură
naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi,
Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin
Sorescu. Asemenea dedicaţii apăreau pentru prima oară în lirica basarabeană
postbelică.
În
volumul de poezii pentru copii ''Trei iezi'', ieşit de sub tipar în 1970, se
găsea şi poezia ''Curcubeul'', în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei
culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare,
cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a
fost acuzat de diversiune. Tot în 1970, a apărut şi Abecedarul, elaborat de
Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli. De pe acest manual,
modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învaţă şi în prezent micii
basarabeni în clasa I. În 1989, Vieru şi Vangheli au realizat varianta în
grafie latină a Abecedarului.
În 1973, Grigore Vieru a trecut Prutul în cadrul
unei delegaţii de scriitori sovietici şi a participat la întâlnirea cu
redactorii revistei Secolul XX: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie
Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. A vizitat mănăstirile Putna, Voroneţ,
Suceviţa, Dragomirna, Văratec şi s-a întors la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai
târziu poetul făcea următoarea mărturisire: ''Dacă visul unora a fost să ajungă
în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul''.
În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu,
preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, i-a adresat o invitaţie oficială
din partea societăţii Uniunii, căreia poetul i-a dat curs. A vizitat
Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, tot la invitaţia Uniunii
Scriitorilor din România, a vizitat, împreună cu soţia, mai multe oraşe din
România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.
În 1988 i s-a acordat cea mai prestigioasă
distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de
Onoare Andersen. În acelaşi an, în ziarul din Chişinău ''Literatura şi arta''
apare primul text cu grafie latină din Basarabia postbelică. Autor - Grigore
Vieru.
În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei
Române.
La sfârşitul anilor '80, Grigore Vieru se afla în
prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale
(inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea
conştiinţei naţionale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre
fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii
Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile
sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română
ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
În 1989, Vieru este ales deputat al poporului.
Poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut, adunând în jurul său pe
cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia,
În anul 1990, Grigore Vieru este ales Membru de
Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru
Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel
pentru Pace.
În 1993, poetul este ales membru corespondent al
Academiei Române.
La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru
este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din
Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de
administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat
cu Ordinul Republicii.
În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează
volumul antologic "Acum şi în veac", iar 3 ani mai tîrziu este
decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani
de la naştere.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav
accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident,
inima lui Grigore Vieru a încetat să bată .
Marile teme prezente în creaţia sa: Mama, Iubirea,
Copilăria, Graiul vor fi mereu actuale, fiindcă acestea izvorăsc din divinitate
şi nu pot fi mişcate de nimeni şi de nimic.
Acesta este Grigore Vieru, poetul, care o viaţă de
om serveşte cu dăruire poezia. Contemporan cu noi, el este şi un exponent al
ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le exprimă artistic
şi le îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet fructuos, mereu sensibil la
freamătul inimii şi la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre. Un cuvânt
despre poetul Grigore Vieru produce emoţie, trăire firească impusă dincolo de
toate ce se produc în viaţă, împreună cu alţi creatori iluştri, reprezintă o
şcoală poetică, în care poezia este chiar viaţa şi sufletul omului.
Poezia
lui Grigore Vieru, la fel ca piesele muzicale scrise pe versurile lui, rămân nu
doar în patrimoniul literaturii sau al muzicii din Republica Moldova, ci şi în
memoria tuturor românilor, pentru că Vieru a fost poetul român de dincolo de
Prut pentru care trecerea peste Podul de flori a fost cea mai mare bucurie.
Bibliografie:
Eugen Simion, ,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n
lacrimi”, în Caiete critice, Nr.1-3, 1974
Ioana Emanuela Petrescu, „Eminescu și mutațiile
poeziei românești”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989
Florentina Narcisa Boldeanu, ,,Grigore Vieru, poetul
dimineții şi al bucuriei’’, în Revista Știința literară Nr.2 (25), 2012
Grigore Vieru, „Taina care mă apără”, Iaşi, Editura
Princeps, 2008
Matei Călinescu, „A citi,a reciti. Către o poetica a
re(lecturii)”, Editura Polirom, București, 2007
Viorica Ela Caraman, ,,Grigore Vieru și Emil Cioran
în circumferința ideilor comune”, în Revista Limba Română, Nr.1- 4, 2009
Ştefan Augustin Doinaș, „Orfeu şi tentația
realului”, Editura Eminescu, București, 1974
Literatura şi Arta Moldovei, Enciclopedie, Chişinău,
Red. ESM., 1985
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu