Prof. Podovei Marcela
Disciplina Limba și
literatura română, Gr. II,
Liceul Tehnologic Ștefan cel
Mare și Sfânt, Vorona
Rezumat
Prin întreaga sa operă, prin activitatea
literară și publică, Grigore Vieru a promovat conștiința spațiului cultural
românesc, fiind prezent cu o totală dăruire de sine în miezul fierbinte al
celor mai importante evenimente desfășurate pe ambele maluri ale Prutului. S-a purtat și s-a
exprimat toată viața ca un adevărat liant între cele două părți ale României,
patria – mamă. A militat în poezie, în articole, între prieteni și în fața
oricui a stat să-l asculte pentru unitatea de neam și de limbă, pentru un
spirit liber, pentru înfrățirea românilor, atât după granițe, cât și în cuget
și-n simțiri.
A fost un visător care a crezut cu tărie în
unirea dintre frumusețea Carpaților și a Dunării cu Basarabia într-o ,,frăție
universală’’ a ,,splendorilor Patriei mele’’, așa cum stelele licăresc împreună
pe cer în fiecare noapte. Aproape în fiecare poezie se face referire la
originile românești, indiferent de tematica abordată. În special, dragostea de
mamă este cântată în versuri alături de iubirea față de neam, de doină sau de
horă. Un suflet mereu tânăr, Grigore Vieru și-a
păstrat ca un copil credința într-un viitor mai bun, într-o Românie unită,
purtând pe umerii săi firavi crucea neamului privat de unitatea de la
începuturi. Pe cât de firav însă, pe atât de hotărât, căci a dus o luptă pentru
unitate prin opera sa, prin cuvânt, prin bunătate și prin iubire de aproapele.
Poetul nu s-a remarcat în susținerea ideii de unitate
națională doar prin versuri de o rară simplitate și profunzime, ci și pe plan
politic. Grigore Vieru a trăit bucuria supremă în momentul trecerii peste Podul
de flori, moment pentru care a respirat în fiecare secundă a vieții sale.
Prin întreaga sa operă, prin activitatea
literară și publică, Grigore Vieru a promovat conștiința spațiului cultural românesc,
fiind prezent cu o totală dăruire de sine în miezul fierbinte al celor mai
importante evenimente desfășurate pe ambele maluri ale Prutului.
Grigore
Vieru s-a ridicat din mijlocul unei generații care s-a luptat din răsputeri
pentru ca memoria sfântă a neamului să rămână neștirbită, dedicându-și întreaga
existență spre a-i mărturisi crezul. Datorită lui și creației pe care ne-a
lăsat-o moștenire, vom avea veșnic vie istoria și simțul românesc adevărat.
Prin spiritul dăruirii de sine, el devine un simbol al credinței în metafora
existențială a unui popor român ce nu poate fi dezbinat. Astfel, opera sa , în
totalitate, pare un program literar ce are drept scop formularea unui suflu
patriotic bazat pe unirea dintre dăruire și simțire. Grigore Vieru a fost astfel un adevărat simbol al Renașterii
naționale, al luptei pentru limba română și identitatea noastră românească.
Fiind ales membru
corespondent al Academiei Române, poetul a activat în Basarabia, împărțindu-și
astfel timpul între cele două maluri ale Prutului. Râul îi devine atât de
apropiat încât în multe dintre poeziile sale, scriitorul îi mărturisește
frământările, dorurile și aspirațiile ca unui preot sau unui sfânt cu puteri
miraculoase, capabil să îndeplinească dorințe, să unească suflete și țări: ,,
De-ai curge, tu, Prutule,/ De-ai curge pe Nistru,/ Să nu mă mai desparți/ De
frații mei!/ De-ai curge, tu, Prutule,/ De-ai curge pe Mureș,/ Ca liber să pot
asculta/ Cântecul nostru,/ Cântecul neamului meu!/ De-ai curge, tu, Prutule,/
De-ai curge pe Olt,/ Să nu/ Mai fiu întrebat/ Ce caut eu/ Ce caut în Țara mea?!’’. S-a purtat și
s-a exprimat toată viața ca un adevărat liant între cele două părți ale
României, patria – mamă. A militat în poezie, în articole, între prieteni și în
fața oricui a stat să-l asculte pentru unitatea de neam și de limbă, pentru un
spirit liber, pentru înfrățirea românilor, atât după granițe, cât și în cuget
și-n simțiri. Și își pune din nou speranțele în cursul veșnic misionar al
Prutului: ,,Poate că el este/ Podul întins peste/ Întreaga Țară’’. Acest mare scriitor este văzut ca un imn religios ce intonează în
permanență dorința de reconstituire a ideii de unitate națională sub egida
limbii române. Singur mărturisește: Toate
zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea Limbii Materne.
El a crezut cu tărie în ideea că România nu e doar o țară pe hartă ci o patrie
cu granițele alungite până în sufletele celor grăitori de aceeași limbă sfântă.
A fost un visător care a crezut cu tărie în unirea dintre frumusețea Carpaților
și a Dunării cu Basarabia într-o ,,frăție universală’’ a ,,splendorilor Patriei
mele’’, așa cum stelele licăresc împreună pe cer în fiecare noapte. Însuși
mărturisește că această dorință și-a făcut sălaș în sufletul lui, măcinându-l
ca o rană (poezia ,,Rana’’). În același timp, poetul se declară fericit că s-a
ridicat din neamul lui, asumându-și menirea de liant între România și
Basarabia, ca o ,,trestie/ Cu-ndurerată pleoapă/ În aer jumătate/ Și jumătate-n
apă’’.
De asemenea, ca un crez
artistic, poezia ,,Scrisoare din Basarabia’’ exprimă cât se poate de clar, dar
cu o emoție puternică, dorința de a comunica fraților români, de a aparține
unui neam de care se simte atașat prin legături resimțite profund. Aproape în
fiecare poezie se face referire la originile românești, indiferent de tematica
abordată. În special, dragostea de mamă este cântată în versuri alături de
iubirea față de neam, de doină sau de horă. Și-a exprimat deseori admirația până
la adorare față de marele nostru poet, Mihai Eminescu, simțindu-se un vlăstar
peste veacuri din trupul geniului românesc, dator să strige profetic despre
unirea sfintei Patrii. Prin abordarea tematicii cu specific eminescian, Grigore
Vieru simte și cântă românește, păstrând nemuritoare legăturile de neam pe care
Eminescu ni le-a transmis, făcându-ne conștienți de datoria sfântă de a ne uni,
datorie ce ne revine nouă, românilor împreună și fiecăruia în parte.
Trei
lucruri sunt definitorii în lirica lui Vieru: ţara, mama şi limba. Legătura
dintre cele trei este atât de profundă, încât ai impresia uneori că ele se
confundă și împreună vorbesc despre istoria neamului românesc. A ajunge să poţi
să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi ce-i al tău prin vers şi
să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin el înseamnă să fii un ales. Aşa a fost
Grigore Vieru – poet naţional, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături
cuvintele ca Mamă, Patrie, Iubire, Limbă. În versurile sale, aceste cuvinte,
trecute prin filtrul propriilor simțiri, trezesc în sufletul cititorilor
sentimente înălțătoare. Un suflet mereu tânăr, Grigore Vieru și-a păstrat ca un
copil credința într-un viitor mai bun, într-o Românie unită, purtând pe umerii săi
firavi crucea neamului privat de unitatea de la începuturi. Pe cât de firav
însă, pe atât de hotărât, căci a dus o luptă pentru unitate prin opera sa, prin
cuvânt, prin bunătate și prin iubire de aproapele. Și astăzi, dacă ar privi
spre cele două laturi ale Prutului, care se unesc în cuget și în simțiri în
memoria sa și a idealurilor sale înalte, ar vibra de fericire, căci strigătul
său nu a fost în zadar.
Poetul nu s-a remarcat în
susținerea ideii de unitate națională doar prin versuri de o rară simplitate și
profunzime, ci și pe plan politic. Astfel, la sfârșitul anilor '80, Grigore
Vieru se afla în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia,
textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea
conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre
fondatorii Frontului Popular și se află printre organizatorii și conducătorii
Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile
sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română
ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
,,Singuratic, cu plete
lungi, romantice, cu capul puțin aplecat într-o parte, cu fața suptă, ușor
resemnată, cu privirile vii, curioase și neliniștite, cu vorba înceată, moale,
bine cumpănită, dar care poate căpăta tonuri aspre, biblice'', așa cum îl
descria academicianul Eugen Simion, Grigore Vieru a trăit bucuria supremă în
momentul trecerii peste Podul de flori, moment pentru care a respirat în
fiecare secundă a vieții sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu