Miorcăneanu Ana-Maria, învățător, grad I,Școala
Primară Nr. 2 Roma
,,Deși
pământul se învârte mereu,
m-am născut acasă”
Despre
poetul sufletului Basarabiei nu pot vorbi la trecut, fiindcă el încă ființează
și respiră prin versurile sale, prin ochii fiecărui cititor, a fiecărui cuvânt
al său. Dar cuvintele lui sfinte au rămas pentru eternitate: țara, mama, limba.
Ele se întrepătrund într-o comuniune atât de puternică încât uneori ai senzația
că ele se confundă.
Să
crezi că Dumnezeu te aude prin vers, să crezi că tot ce-i al tău se poate apăra
prin poezie, să crezi că istoria neamului se scrie prin ritm și rimă – iată
crezul lui Grigore Vieru!
Om al culturii
Faptul
că lui îi datorăm o mulțime de aforisme foarte cunoscute – Cine nu și-a scris istoria cu sânge, acela n-a avut-o nicicând, sau
crede că poate trăi pe contul istoriei altora, ori, Basarabia este un copil înfășurat în sârmă ghimpată – ori
intersectarea prin drumurile vieții lui cu Mircea Eliade, Marin Sorescu, Adrian
Păunescu, ori dedicarea unor poezii lui Brâncuși, Nicolae Labiș, Lucian Blaga,
Tudor Arghezi, toate acestea îl fac un adevărat iubitor de artă și cultură.
Totodată,
îndrăgostit mereu de muzică, a dăruit multe versuri compozitorilor și marilor
muzicieni talentați, lucrând cu timp și fără timp într-o sinergie cu aceștia –
compune versurile din coloana sonoră a filmului Maria Mirabela, dar și pentru compozitorul basarabean Evgheni
Doga.
Om al credinței
Sensibilitatea
lui aplecată spre sufletul omenesc, pe ceea ce simte și trăiește omul, îi
evidențiază empatia față de fiecare semen al său.
Mulți
l-au înțeles pe poetul mesianic Grigore Vieru și i-au primit mesajul, alții
i-au
reproșat că nu e un poet postmodern. Însă circumstanțele în care s-a născut și
a trăit, într-o istorie imposibilă, bucuriile și suferințele poporului au făcut
ca poezia lui să nu fie o zbenguială de
cuvinte.
,,Rugăciune
pentru mama”, ,,Hristos nu are nicio vină”, ,,Cel care sunt”, ,,Numele tău”,
,,Taina care mă apără”, sunt volume pline de
o înzestrare spirituală autentică, revelate prin inspirație divină.
Smerenia
și modestia lui sunt scrise pe mormânt – Sunt
iarbă. Mai simplu nu pot fi.
Om al neamului și limbii române
Scrie
mereu, însă scrie și gândește românește: Numai
dorul strămoșesc/Din cuvântul românesc – Dorul și limba
Iubirea
de neam era un dat împlinit în ființa sa.
Prima dată când a vizitat România, în 1973, a vizitat Mănăstirile din Moldova,
s-a bucurat de Țara de dincolo de Prut, a considerat visul său, în imensitatea
sa, nu imposibil, ci unul realizabil care îl va împlini și completa ca om a tot
ceea ce este românesc. Dacă visul unora a
fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.
Ca
erou al poporului trezește conștiința națională a fraților basarabeni, având un
rol determinant în organizarea și conducerea Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. În dezbaterea sesiunii
aXIII-a a Sovietului Suprem în care se votează limba română și trecerea la
grafia latină, Grigore Vieru participă activ. Implicarea lui alături de Ion și
Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu și Adrian Păunescu în Mișcarea de Eliberare Națională din
Basarabia a dus la împlinirea visului Patriei-Mamă.
Sensibilitatea
națională și dragostea de limbă română i-au consacrat numele lui câtorva școli
din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău, un nume de stradă din Iași,
dar mai ales numele lui scris în inimile noastre.
Uneori
ajung pe malul Prutului, la Miorcani. Dincolo de apă se vede satul Pererita. Pe
acolo, desculț și fericit, a copilărit și a privit spre locurile de unde eu
privesc acum, poetul, omul culturii, credinței , sufletul viu al neamului și
limbii române.
Bibliografie:
4. http://www.radioiasi.ro/stiri/prim-plan/sunt-iarba-mai-simplu-nu-pot-fi-grigore-vieru/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu