GRIGORE VIERU-ÎNTRE BASABABIA ȘI ROMÂNIA

Chirică Raluca Iuliana- Prof., gr. Didactic II, Școala Gimnazială Asău, Jud. Bacau

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, ”Alarma”, apreciată la justa valoare de criticii literari. În 1958 termină cu diplomă roșie Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, care va deveni decenii mai târziu revista „Noi”, și ziarul „Tînărul leninist”, transformat ulterior în „Florile Dalbe”.În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.

Anul 1968 este unul hotărâtor pentru destinul poetului, dând naștere volumului de versuri lirice ”Numele tău”. Cartea devine, pe bună dreptate, cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției, este inclusă ca obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu, asemenea omagii apărând pentru prima oară în literatura poetică basarabeană postbelică.Dar ceea ce l-a transformat într-un erou al poporului – iar acest apelativ i se cuvine de bună seamă – este implicarea acestuia în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia, alături de Ion și Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu sau Adrian Păunescu. Grație lui, am avut fericita împlinire a visului, tăgăduit decenii, de a vorbi în limba română peste tot, de a scrie cu buchia latinității. Lui Vieru îi datorăm sensibilitatea națională și descătușarea identității statale. Penița sa ne-a redeschis drumul spre Patria-mamă, căci el însuși spunea:

”Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.

O vizită inopinată la redacţia Jurnalului Naţional la data de 15 octombrie 2008 a marelui poet basarabean avea să lase brazde adânci în pământul sufletelor noastre de români, unii mai mari, alţii mai mici. A intrat pe uşă cu aeru-i inconfundabil. Ne-a înmânat un articol în care îi evoca pe cei doi artişti. Ca prin farmec, atmosfera s-a relaxat pe fondul vocii poetului. I-am strâns căldura sufletului ro­mâ­nesc în căuşul palmelor şi am păs­trat-o, parcă ştiind cât de nepreţuită este. În piept ascundea cinci bypass-uri, dar persista în binecunoscuta lui teroare de a iubi românitatea. I-am ascultat cu aviditate amintirile unei co­pi­lă­rii în care ade­vă­rurile despre neam şi Dumnezeu au lipsit cu desăvârşire. "Eu sunt născut pe malul Prutului, pe lângă Rădăuţi-Prut. Bi­serica din sat era închisă, iar maică-mea, ca toate femeile de la ţară, deşi analfabetă complet, era o mare credincioasă şi, când venea Paştele, cocea pe ascuns pască şi făcea ouă roşii. Trebuiau sfinţite, dar unde să le sfinţeşti? Pe ce­lă­­lalt mal, la Miorcani, biserica func­ţio­na. La miezul nopţii se revărsa peste Prut zgo­­motul clopotelor din noaptea Învierii. Aşa sfin­ţea maică-mea pasca şi ouăle, în zvonul acelor clopote din satul Miorca­ni!"Când vorbim despre Grigore Vieru nu putem să nu ne gândim la marele lui prieten şi al Basarabiei, poetul Adrian Pău­nescu. Vieru a trăit prin poezie, a implantat în noi destoinicul și vrednicul, ca pe niște piloni existențiali, și a făcut-o cu toată credința unui luptător neobosit. Predestinat să fie prigonit pentru dreptate, Vieru a reușit să țină piept, chiar și în timpurile cele mai neguroase.

Bibloografie:

1.Tudor Țopa. Condamnați la zbucium. Chișinău. Ed. Universul, 2003.

2.Petru Soltan (colectiv). Calendar Național, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Ed. 1995, 2010

3.Tudor Țopa. Voievozii inspirației. Chișinău, 2007, p. 256–262.

4.Grigore Vieru. Taina care mă apără, Iași, Ed. Princeps Edit. 2008.

5.Vieru Grigore// Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.2, p. 37

6.Vieru Grigore//Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch, Ed. Litera, 2010, vol.16, p. 124