Prof. înv. primar
Tudorache Loredana-Ștefania - gradul I - Școala Primară nr.2 Stâncești,
comuna Mihai
Eminescu, județul Botoșani
Grigore
Vieru este poetul basarabean care a luptat pentru identitatea națională și
pentru moștenirea limbii române. Acesta a gândit, a trăit, a simțit mereu
românește. Nu a avut limite în a-și mărturisi iubirea față de glie, de neam, de
patria străbună, iar scrierile sale abordează o tematică amplă: limba română,
țara, mama, Eminescu, natura, literatura pentru copii. Opera sa lirică în dulcele
grai românesc, ca și unica-i personalitate, vor dăinui peste veacuri și peste
hotarele țării, fiind păstrate cu sfințenie în memoria și sufletul nostru.
Am
fost mereu emoționată în momentul în care am aflat la orele de istorie despre
Basarabia, mai apoi când am auzit de poetul basarabean Grigore Vieru. Am avut
ocazia chiar să-l întâlnesc la Ipotești, la comemorarea poetului nostru
național și universal.
Poetul Grigore Vieru a
fost cel care a militat întotdeauna pentru limba română și reîntregirea
neamului, într-o singură țară sfântă a tuturor celor care vorbesc același dulce
grai, care au același sânge, care au aceeași mamă... În acest sens, dorința sa
pentru înfrățirea tuturor
românilor a fost asociată și cu Podul de Flori de peste Prut.
Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935
în satul Pererita, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova, într-o
familie de plugari români, a lui Pavel şi Eudochia Vieru, decedând pe 18
ianuarie 2009 în Chişinău.
Debutatul
său editorial a avut loc în timpul studenției, în anul 1957, cu o plachetă de
versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii
literari. În 1958, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe",
şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii ”Scînteia Leninistă”.
Acesta a fost începutul unui mare poet care a abordat o tematică aparent
simplă, însă variată și profundă.
A scris despre natură, despre ființa
supremă - mama, despre sat, l-a elogiat pe Eminescu. A iubit mult copiii și
le-a dedicat acestora timpul și disponibilitatea artistică, creativitatea. De
asemenea, și-a dorit să sensibilizeze caracterul cititorului, încercând să facă
omul mai bun și mai spiritual. Evoluția sa a fost una remarcabilă, fiind
original și întreprinzător. Un adevărat izvor de înțelepciune,
Grigore Vieru rămâne celebru și datorită citatelor despre ochi, viață sau timp,
despre frumusețe sau bucurie, despre apă, naștere, Pământ, acasă, despre Basarabia, despre flori sau
copaci.
Trebuie remarcat aportul său considerabil la
dezvoltarea limbii române și a grafiei latine pe teritoriul Republicii Moldova,
odinioară parte a Uniunii Sovietice.
A
activat ca redactor la revista Nistru, actualmente „Basarabia”, publicaţie a Uniunii
Scriitorilor din Republica Moldova, apoi la editura Cartea
Moldovenească, unde i-au apărut şi
două plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi
Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!". A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul
Cociulia, raionul Cantemir unde scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.
În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legămînt",
dedicat poetului Mihai Eminescu.
După
45 de ani, poetul moare în urma unui accident de mașină, în ianuarie 2009, la
întoarcerea de la o ceremonie de omagiere a lui Eminescu - se spune că
pentru o cauză nobilă - pentru idealul pentru care a trăit și a luptat –
reîntregirea neamului românesc.
Întreaga
sa operă este apreciată de criticii vremii. Astfel, i se acordă Premiul
Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret
pentru volumul "Versuri pentru cititorii de toate vîrstele".
De asemenea, volumul de versuri lirice "Numele tău" este
apreciat de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în
anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de
literatură naţională contemporană.
În
1969 publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina,
cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte îndrăgită de preşcolari, care a devenit
"obligatorie" în orice grădiniţă. În 1970 se publică "Abecedarul",
semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru, pentru apariția
căruia s-a dat o luptă aprigă de câţiva ani, luptă în care s-au angajat şi
învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către
autorităţi. De pe acest manual,
modificat de-a lungul anilor, învață și astăzi micii basarabeni în clasa I. În
1989, tot Vieru și Vangheli au realizat varianta în grafie latină a Abecedarului.
Tot în 1970, apare volumul
selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai câteva
zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării
pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns"
tricolorul românesc. Poetul,
prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste
câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din librării,
dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune. De-a
lungul anilor a mai scos și alte volume, valoroase, originale, unice, colaborând
și cu scriitori români.
În 1973, Grigore
Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici și își
îndeplinește un mare vis. Același vis mi s-a îndeplinit și mie acum doi ani
când am trecut și eu, pentru prima dată, Prutul și am pășit cu emoție în suflet
pe pământul strămoșesc, în Republica Moldova, la Pererita, la casa sa
memorială.
Ulterior, pentru volumul Un verde ne vede! i se decernează poetului
Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
La sfârşitul
anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare
Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale)
având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor, când se
votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
În 1988 i se acordă cea mai
prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii:
Diploma de Onoare Anderesen și apare
în ziarul Literatura și
arta din
Chișinău primul text cu grafie latină din Basarabia postbelică, autorul fiind Grigore
Vieru.
Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al
Academiei Române în 1990, iar în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru
Problemele Limbii. În 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel
pentru Pace. În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.
Vieru
este sărbătorit oficial la Bucureşti la împlinirea vârstei de 60 de ani, la Iaşi
şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. Tot în 1995, poetul este ales membru
al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune.
Următorul an este decorat cu Ordinul Republicii, iar 3 ani mai târziu este
decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150
de ani de la naştere.
Grigore Vieru a fost decorat și post-mortem
cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Mare Cruce.
A fost ambasadorul limbii române
în care a crezut, în care a creat, în care și-a exprimat visuri, idealuri,
prețuirea față de ființe dragi, față de natură, față de neam și țară. Opera sa
lirică dăinuie peste neamuri și peste veacuri, constituind testamentul său, cel
mai de preț avut al sufletului nostru.
În memoria sa câteva şcoli din
Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi și Buzău poartă
numele lui Grigore Vieru, s-au amplasat plăcuțe cu numele său, s-a instalat
bustul său la Chișinău și la București.
Bibliografie:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu