Prof. Sorohan Manuela , Gr.
didactic I , Școala Gimnazială nr.13
Prof. Hazaparu Anamaria Petronela, Gr. didactic I , Școala Gimnazială nr. 13
Principala virtute a
poetului este iubirea faţă de limba română înţeleasă ca un respect de sine.
Practic, două esenţe s-au întrupat într-o metaforă.
Poezia lui Grigore Vieru este în consonanţă şi
cu poezia unei Europe ce se dedică multiculturalităţii, şi cu păstrarea zestrei
culturale autohtone. Versurile lui sunt un altar pe care poetul se dăruieşte
întru armonie, sunt un sanctuar al sacrificiului. Din acest spirit al dăruirii
de sine, Grigore Vieru devine un simbol al credinţei în metafora existenţială a
unui popor român ce nu poate fi dezbinat. Poemele sale continuă un program
literar ce se doreşte un imn al uniunii de suflet şi simţire.
Literatura română a vibrat la versurile acestui poet mult prea român.
Dramatismul, organicitatea versurilor vierene sunt semnul unui înalt patriotism
liric pe care, din păcate, abia acum îl receptăm în tot tragismul lor.
Poemele lui Grigore Vieru se situează deasupra
acelor voci care nu fac faţă creaţiei lui. Justificările (dacă pot exista
justificări) ţin de o interpretare limitată a unei opere care a depăşit cu mult
graniţele aparenţelor.
Poezia lui Grigore Vieru nu este un nod
gordian, ci semnul redefinirii unui adevăr privind identitatea şi unitatea
noastră etnolingvistică. Unitar în discursul său poetic, Grigore Vieru a
reconstituit şi a redefinit o frăţie de sânge şi una de cuvinte. Opera lui este
semnul unei mari contribuţii la reunificarea mentalităţii creative, spirituale,
pe care alţii au dorit să o destrame. Când vorbim despre multiculturalism,
trebuie să recunoaştem forţa de impact a poeziei lui Gr. Vieru şi pe plan
european, semn că Prutul nu are graniţe numai cu România, dar şi cu Sena, şi cu
Tamisa.
Discursul, deopotrivă liric şi publicistic al
lui Grigore Vieru, nu s-a diferenţiat – niciodată – de activitatea socială a
unui creator îngrijorat de tentativele de disipare a
conştiinţei naţionale. Opera lui este expresia unui spirit incendiar, care a
aprins cuvinte pentru a lumina Limba Română şi Neamul Românesc.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului,
consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață
de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală
apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile
universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt
intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în
lirica basarabeană postbelică. În volumul de poezii
pentru copii Trei iezi, ieșit de sub tipar în 1970, se găsea și
poezia Curcubeul, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei
culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare,
cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a
fost acuzat de diversiune. Tot în 1970, apare și Abecedarul,
elaborat de Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli.De pe acest
manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învață și astazi micii
basarabeni în clasa I. Printre
calităţile scrisului lui Grigore Vieru sunt unitatea stilistică, de vorbire,
dublată de o mare iubire pentru limba care ne uneşte, un simţământ ce se
revendică de la eminesciana simţire românească şi un acut
sentiment al valorilor naţionale pe care niciun Prut nu-l poate şterge. Grigore
Vieru este o rugăciune şi o rugăminte la reconstituirea ideii de unitate
naţională sub egida limbii române.
Un cuvânt despre poetul Grigore Vieru produce emoţie, trăire firească
impusă dincolo de toate ce se produc în viaţă, împreună cu alţi creatori
iluştri, reprezintă o şcoală poetică, în care poezia este chiar viaţa şi
sufletul omului.
Poezia lui Grigore Vieru,
la fel ca piesele muzicale scrise pe versurile lui, rămân nu doar în
patrimoniul literaturii sau al muzicii din Republica Moldova, ci și în memoria
tuturor românilor, pentru că Vieru a fost poetul român de dincolo de Prut
pentru care trecerea peste Podul de flori a fost cea mai mare bucurie''.
AGERPRES
Bibliografie:
1.
Petru Soltan (colectiv). Calendar Național,
Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Ed. 1995, 2010
2.
Grigore Vieru. Taina care mă apără, Iași, Ed.
Princeps Edit. 2008.
4.
Vieru Grigore//Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch, Ed. Litera,
2010, vol.16
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu