Adrian Petru Tărâţă prof. lb. engleză debutant ,
Şcoala cu clasele I-VIII Ionăşeni,
Buhăceni - Truşeşti – Botoşani
Trecutul Basarabiei şi al României la fel de trist. Prezentul şi viitorul le aparţin.
Expansiunea Otomanilor, a imperiului ţarist în
acapararea unor teritoriii, a avut drept ideal Basarabia. Prima dispută asupra
Basarabiei a fost in războiul ruso-turc intre 1806- 1812, dar şi de pe vremea
lui Ştefan cel Mare. Teritoriu fie de la Nistru la Dunăre fie de la Nistru la
Tissa ( regăsită şi-n poezia lui Eminescu-De
la Nistru pân la Tissa , Tot românul plânsu-mi-s-a , Că nu mai poate străbate , De-atâta străinătate, sau singurătate...
încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare).
În Istoria Basarabiei , autorul Ştefan
Purici aminteşte de parcursul negocierii Basarabiei prin următoarele tartate
1.Tratatul de pace între Rusia şi Poarta Otomană,
tratat semnat la Bucuruşti sub numele Tratatul
de la Bucureşti din 16/28 mai
1912 care prevedea ,,ca linie de hotar dintre cele două state râul Prut, de
la intrarea acestuia în Țara Moldovei
şi până la locul unde se întâlneşte cu fluviul Dunărea, apoi pe acest râu până
la Chilia şi până la vărsarea lui în Marea Neagră ”.
Uşurinţa cu care negociau marile puteri Imperiul
ţarist şi cel habsurgic, teritoriile din România ca şi cum am fi fost fără stăpân sau cu rol doar
decorativ după abdicarea lui A.I.Cuza şi numirea lui Carol I are loc şi în
zilele noastre.
2.Tratatul de pace de la Berlin (13 iulie 1878),
încheiat în urma războiului ruso/turc (1877/1878), în articolul 45, stipula că „Principatul
României retrocedează M. S. Împăratului Rusiei porțiunea teritoriului
Basarabiei, despărțită de Rusia în urma
Tratatului de la Paris din 1856”. Astfel, Rusia revenea în forță la gurile Dunării,
reanexând teritoriul retrocedat Moldovei sub presiunea puterilor europene în
1856.
În anul 1823,
în Basarabia au fost strămutați, din guberniile
centrale ale Rusiei, peste 20 mii de țărani. Aceştia au
întemeiat circa 100 de localități, autoritățile au
promovat o politică de
înlesnire a strămutărilor din guberniile ruseşti. Asfel țăranii
statului (etnici ruşi şi ucraineni) vor primi câte 30 desetine de pământ, fiind
scutiți de dări pentru trei ani.
Autoritățile țariste
au stimulat strămutarea în Basarabia a evreilor din interiorul Rusiei, precum şi
din Polonia sau Germania mai ales în târguri Orhei, Soroca , Hotei, Soroco,
Chişinău tarul Nicolae scutindu-i pe 2 ani chiar 5 ani de dări, impozite, cu
speranţa să se ocupe şi de munci agricole nu numai de comerţ Evreii au
contruind prima sinagogă la Chişinău.A
avut exemplu pe impăratul Austriei Iosif
al II-lea . De asemeni şi cu ucrainienii , bulgarii, găgăuzii. Centrul vieții
economice, culturale şi religioase a zonei bulgăreşti era Bolgradul.
Şi ţiganii basarabeni sunt amintiţi de autor în
lucrarea Istoria Basarabiei, aflându-se fie în proprietatea boierilor sau a
mănăstirilor. Şi atunci se încerca integrarea lor ., plăteau impozite sume
modice..
Urmează perioade de dezvoltare în aria
industriilor fie a lemnului, a utilajelor agricole,, a băuturilor, bere,
coniac.Se dezvoltă transporturile, comunicaţiile..Se diversifică meseriile.
Apar multe biserici , mănăstiri întreţinute de săteni aşa săraci cum erau. Sau
venituri proprii ..Învăţământul începe să capete dezvolatare. Se punea problema
predării limbii române, latine, moldoveneşti ruseşti în şcoli.
Anexarea Basarabiei a avut repercusiuni de durată
şi asupra literaturii ținutului. Totuşi, moştenirea istorico‐culturală,
identitatea lingvistică şi etnică a populației
indigene au făcut ca literatura şi cultura
românească din acest spațiu să‐şi
păstreze tradițiile încă vreo câteva decenii. Primul
sfert al secolului al XIX‐lea a consacrat trecerea de la o scriere
medievală, dominată de spiritul religios, la o literatură modernă,
axată pe concepte laice şi iluministe. Curentele literare care domină în această
perioadă au fost clasicismul şi sentimentalismul.
Continuă să se dezvolte poezia lirică de dragoste.
La
mijlocul anilor ’30, în literatura română se afirmă romantismul. Fiind
un mijloc de manifestare a conştiinței naționale,
aflată în plină expansiune în acea perioadă, romantismul a evocat şi glorificat
trecutul
neamului
românesc pentru a demonstra concetățenilor, dar şi străinilor,
legitimitatea unui destin național mai fericit.
Tot autorul mai
aminteşte în Istoria Basarabiei că
,,Din anii ’50, în literatură începe să pătrundă realismul. De la
mijlocul secolului al XIX‐lea, mulți
dintre scriitorii români basarabeni, crescuți
întrun mediu rusofon, au preferat să scrie în limba rusă şi mai puțin în
limba lor maternă. Aspectul pozitiv al acestui fenomen consta în faptul că
opinia publică din Rusia avea posibilitatea să cunoască creațiile
lor şi, prin intermediul acestora, trecutul, prezentul şi spiritualitatea
neamului românesc “.
La hotarul celor două secole s‐au afirmat
scriitorii de orientare poporanistă (narodnicistă). În urma
persecuțiilor autorităților țariste,
mulți intelectuali basarabeni (C. Dobrogeanu‐Gherea,
N. Zubcu‐Codreanu, V.Crăsescu, Z. Arbore‐Ralli
ş. a.) au fost nevoiți să se refugieze în România. La Iaşi sau în alte
localități din țară,
ei au organizat ori colaborat la diverse publicații
periodice (revista «Contemporanul», Iaşi 1881‐1891;
săptămânalul «Munca», Bucureşti 1890‐1894;
ziarul «Corespondența română», Bucureşti 1893‐1894;
ziarul «Apărarea națională», Bucureşti, 1900‐1903;
revista «Curentul nou», Galați 1905‐1906
etc.).
Metoda realismului a fost folosită de Victor Crăsescu pentru a prezenta nevoile
şi starea precară a țăranilor sau pescarilor basarabeni (Fost-a el de vină?;Hoțul de cai; Furtuna).
În povestirea Extazuri sau în nuvela Spirca, scriitorul s‐a
adresat problemei „oamenilor noi”, meniți să schimbe în bine societatea.
Acelaşi scop pare să‐l urmărească şi Z. Arbore‐Ralli,
care şi‐a publicat memoriile sub titlul Temniță şi exil şi În
exil.
Unul dintre cei mai prolifici prozatori de la începutul secolului al XX‐lea a
fost Leon Donici (1887‐1926), care a publicat mai multe lucrări
valoroase: În căutarea veşnicului adevăr, Mon plaisir, Noul
seminar, Copilăria, Floareamară, Călătoria de la Petrograd
la Chişinău, Recviem, Antihrist
Mai târziu apar şi reformele; agrară,
militară, fiscală, judiciară.Prin anii 90 apar tendinţele liberale şi democratice.
Am ales să prezint partea mai puţin tragică a Basarabiei şi României din
acele vremuri de început..
Astfel Unirea Basarabiei cu România veşnic ne va urmări dacă fizic,
geopolitic nu, măcar în plan spiritual,
cultural, civic...
Bibliografie Istoria Basarabiei –Note de curs- prof.
univ dr Ştefan Purici , ed. SemnE.
Doina – de Mihai Eminescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu