Arsene Constanța- Nicoleta, profesor pentru
învățământul primar, grad I,
Școala
Gimnazială nr.1 Perieni, județul Vaslui
Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul
Pererâta din fostul județ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în
familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A
absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat
şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.
A debutat editorial în 1957, student
fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de
criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion
Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de
versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista
pentru copii ”Scânteia
Leninistă”.
A fost redactor la
revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din
Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea
Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos
şi Curcubeul" şi "Bună
ziua, fulgilor!".
În 1964, publică în
revista Nistru poemul "Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu iar în
1965, îi apare volumul "Versuri
pentru cititorii de toate vârstele", pentru care i se acordă Premiul Republican
al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. Mai târziu,
revista Nistru publică poemul "Bărbaţii
Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj
este oprit, iar dedicaţia este scoasă.
În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de
volumul de versuri lirice "Numele
tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară
drept cea mai originală apariţie poetică. În 1969, el publică "Duminica
cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult
îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.
Un an mai târziu,
editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru
şi pictorul Igor Vieru. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru
copii "Trei iezi". În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în
cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici, iar în 1974, Zaharia Stancu,
preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din
partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania,
însoţit de poetul Radu Cîrneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraţii color de Isai Cîrmu.
La sfârşitul anilor '80,
Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din
Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare
rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru este unul
dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi
conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Participă activ la
dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în care se votează limba română ca limbă
oficială şi trecerea la grafia latină. În 1982 este lansat filmul muzical
pentru copii "Maria
Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece
fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă
distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de
Onoare Anderesen. În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Un an mai târziu,
Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, iar în 1991
devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992,
Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace. În 1993, poetul
este ales membru corespondent al Academiei Române. La împlinirea vârstei de 60
de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea
Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al
Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În
1996 este decorat cu Ordinul Republicii. În 1997, Editura Litera din Chişinău
lansează volumul antologic "Acum
şi în veac", iar 3 ani mai târziu este decorat cu
Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere. La 16 ianuarie 2009, poetul a
suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău și moare după
48 de ore.
La Vieru poezia e cea
care se identifică cu însuși poetul: „De fapt, / nici nu sânt om, / ci pur
şi simplu / poezie ”. Totul în jur e o cântare, o cântare ce transfigurează
lumea după chipul şi asemănarea poeziei, adică totul, după o expresie a lui
Mihai Drăgan, se confundă şi se confruntă cu poezia: „Părul meu – / versuri
albe. / Fruntea – / un fel de măsură / Sprâncenele – / două versuri / tăiate cu
negru, pentru că / nu pot merge. / Ochii – două metafore albastre. / Buzele –
rime străvechi. / Inima – ritm modern, / neregulat. / Mâinile / mângâind
pletele femeii – / comparaţie / cu mâinile altor bărbaţi. / Talpa mea /
acoperită cu ţărnă / şi frunze sângerii de stejar – / repetiţie / a tălpii
tatălui meu. / Iată că plouă, / şi poate că / nici nu trec prin ploaie, / ci
printre versuri, / sau poate că / nici nu plouă, / ci aşa vreau eu: / să
ploaie”. (Poezia).
Multe dintre poeziile sale s-au născut
din dragostea sa fierbine pentru tot ce este românesc, din patriotismul
fierbinte al poetului. Aşa este şi „Legământ”, dedicată
„dascălului” său de limbă română: „Ştiu: cândva, în miez
de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra
cărţii sale(…) // S-o lăsăm aşa deschisă,/ Ca băiatul meu ori fata / Să
citească mai departe / Ce n-a dovedi nici tata”.
Ca în multe alte poezii, aici
iubirea patriei se confundă cu iubirea mamei. Într-o altă poezie, aceeaşi
puternică iubire de patrie se desprinde din imnul închinat pământului natal: „Pământule,/ Tu, răzbătând către adânci line!/ Atunci când bat şi
grindinile grele,/ Cu mine să te-acoperi,/ Cu mine,/ Pământ matern / Şi-al meu
până la stele” (Pământule). Dorul de mamă, de satul natal, de
izvor, de porumb, de pâinea coaptă în cuptorul copilăriei sale toate se transformă
şi se încheagă în dorul de patrie, fiindcă „Acasă / Patria mai liniştită este”.
Poezia pentru copii ocupă un loc
important în lirica poetului, dovadă fiind şi faptul că primele volume editate
(Alarma, Muzicuţe, Făt-Frumos şi Curcubeul, Bună
ziua, fulgilor!, Mulţumim pentru pace) sunt dedicate, în
exclusivitate, celor mici. Pe parcursul activităţii sale de creaţie, Grigore
Vieru a rămas fidel acestei teme. Copilul, jocul şi copilăria sunt trei
dimensiuni ale poeziei pentru copii scrise de marele autor. Distracţia,
amuzamentul (Troleibuzul), implicarea într-o acţiune (Ia-mă),
situaţia-limită în care apare copilul („Eu ridic în glumă mâna, / Autobuzul
pune frâna, / Acum trebuie să urc, / Însă unde să mă duc?”), dialogul dintre el
şi elementele naturii / vieţuitoarele universului mic (ghiocelul, valul,
albinuţa, furnica etc.) sunt caracteristici ale liricii vierene pentru copii.
Grigore Vieru rămâne un poet model în cultura română, dar în
același timp el este asemenea unui satelit al ”Luceafărului”poeziei românești.
Prin prisma melodioasă a limbii române Grigore
Vieru a reușit să ilustreze în opera sa cele mai înalte idealuri ale
spiritualității neamului românesc.
Bibliografie (surse):
1.
Eugen Simion,
,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi’’,în Caiete critice, Nr.1-3, 1974
2.
Florentina Narcisa
Boldeanu, ,,Grigore Vieru, poetul dimineții și al bucuriei’’, în Revista
Știința literară Nr.2(25), 2012.
- Grigore Vieru, Taina care ma apara, Editura Princeps, Iasi, 2008;
- Grigore Vieru, Acum și în veac, editura Litersa, ed.III.
5.
Ștefan Augustin
Doinaș, Orfeu și tentația realului, Editura Eminescu, București, 1974
- www.ro.wikipedia.org;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu