Rolul poeziei în formarea personalității școlarului mic




prof.înv.primar, Liliana Iurescu
Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani

          Educaţia copilului s-a transformat de-a lungul anilor într-un proces complex şi foarte laborios.De cele mai multe ori dă  rezultate imediat ce se produce, însă, uneori,  roadele efortului depus de un părinte sau un cadru didactic se văd mult mai târziu, atunci când greșelile făcute în trecut se repară greu și cu costuri ridicate. În procesul educaţional, fiecare dintre cuvintele noastre contează, fiecare reacție pe care o avem la comportamentul școlarului este contorizată și schimbă puțin câte puțin, viitorul relației noastre cu el și a relației lui cu ceilalți și cu sine.
De aceea, eu ca şi cadru didactic, încerc în permanenţă să caut, să descopăr cele mai eficiente metode pentru a dezvolta  un comportament pozitiv al copilului. Una din acestea este prezența poeziei în viața copilului, începând cu clasa pregătitoare. Poezia  este  o  operă  de  artă   care  intră  în  sfera  literaturii  pentru  copii dacă  are  un  conținut  cognitiv   accesibil    și  o  forma  artistică   rafinată ,în  care  sunt  concentrate  aspectele  cele mai  variate  ale  artei  literare,și  poate  fi  folosită  în activitatea cu  copiii numai  dacă  răspunde acestor   exigențe dată  fiind  influența  pe  care  o  are  asupra  copilului.Poezia  este  o  prezență  necesară  în     viașa  școlarului mic  chiar  dacă  înțelegerea    și  receptarea  conștientă  a  acesteia   sunt  îngreunate  de  faptul  că  limbajul  poetic  este  preponderent  figurat,iar  imaginea  artistică   are  valoare  generală  de  simbol.
            Poezia  contribuie  mai  mult  decât  alte  specii  literare  din  literatură  pentru  copii  la  exersarea  și  corectarea  limbajului   sub  aspectul  expresivității  pentru  că  poezia  e  recitată  prin  imitarea modelului  oferit  de  învățătoare. De  aceea, în  procesul  învățării poeziei  copiii  trebuie   ajutați  să înțeleagă  cum  să  recite  cât  mai  frumos  poezia.Poezia ne ajută să ne dezvoltăm propriile capacități și să stabilim noi orizonturi de reflecție. Astfel, încă din copilărie rămânem captivați la auzul oricărei poezii, iar vocabularul ne este îmbogățit cu o mulțime de cuvinte și expresii noi. Personal, tresar ori de câte ori citesc poeziile lui Grigore Vieru, deoarece mă duc cu gândul la copilărie, iar acum nu pot decât sa remarc rolul educativ pe care l-au avut la acea vreme.
          Activitatea  de  învăţare  începe  cu  etapa  introductivă, când se  asigură  fondul   afectiv  şi  cel  cognitiv, pe  care  sa  bazează  înţelegerea  şi  învăţarea  conştientă  a  poeziei. Prin  procedeele  utilizate  pentru  captarea  atenţiei  este  important  să  asigurăm  atmosfera  emoţională  care să  motiveze  interesul  copiilor pentru  învăţarea  poeziei  şi să  le  asigure starea  afectivă  necesară   asimilării  sentimentului  exprimat  în  versuri. Motivarea  se  poate  realiza  sub  formă  de  joc, prin  intermediul unei  păpuşi  sau  a  unui  personaj  îndrăgit sau  chiar printr-un teatru de păpuşi.De cele mai multe ori, pregătim copiii  pentru  memorizare prin diferite jocuri sau chiar  prin valorificarea experienţei  imediate, provocate  printr-o  observare  directă  a  unui  fenomen  (Exemple:
 “Primăvara
de Grigore Vieru
Iese iarba luminoasă,
Rândunica vine-acasă.
Cald e soarele-n câmpie
Ca un ou de ciocârlie”,
Iată vine Anul Nou
de Grigore Vieru
– Bună vreme, moş Martine!
– Bună vreme, măi copile!
– Încotro cu noaptea-n cap?
– La oraş, să-mi iau un brad!
– Bradul un’ să-l pui, mă rog?!
– În pădure, în bârlog!
– Păi, în codru brazi nu ai?!
– Am, dă-mi pare rău să-i tai!”).
           De asemenea, copii  pot  fi  familiarizaţi  cu  textul  poeziei  printr-o  scurtă  naraţiune. Într-o  formă  simplă, atractivă, se   prezintă conţinutul  poeziei  şi  se explică  expresiile făcându-le  accesibile  copiilor. Ţinând  cont de   particularităţile  gândirii, vorbirii  şi  imaginaţiei  copiilor, mai  ales  la  şcolarii  mici,  în procesul de memorizare ne putem  folosi de ilustraţii  care  să  reprezinte  fragmente  sau  momente  specifice din  poezie. Punerea în „relaţie” a şcolarului mic cu „literatura” presupune alegerea unor forme adecvate vârstei copilului  care să  exercite o influenţă educativă majoră asupra acestuia. Copilăria este cel mai important stadiu al dezvoltării. Nu trebuie să fie considerată o perioadă de tranziţie. Ceea ce se pierde sau se  omite în dezvoltarea copilului nu se poate dobândi sau redobândi niciodată la fel de bine într-un stadiu ulterior. De aceea, când ne preocupă rolul unei discipline în educarea copilului, trebuie să avem în vedere tot ce se poate dobândi maximal la această vârstă.Poeziile pentru copii îi încântă şi îi atrag pe aceştia prin muzicalitatea versurilor, prin  claritatea prin care redau fapte, idei tablori sau sentimente. Având o tematica variată, poeziile pot fi  folosite în activitatea din școalănu doar pentru simpla memorare și reproducere, ci şi pentru stimularea creativitătii, a capacităţii de comunicare corectă, fluentă, expresivă.
          Copilul nu este un „adult” în miniatură căruia i se poate adăuga treptat „ceea ce-i lipseşte” pentru a şterge deosebirile dintre dintre activitatea psihică a acestuia şi a adultului.       Copilul intră în lumea poeziei şi poezia intră în viaţa copilului prin asociarea jocului propriu-zis cu jocul vorbelor versificate, prin asocierea unei acţiuni ludice efective cu acţiunea ludică exprimată verbal.
              Cuvintele sunt considerate de copil un fel de „obiecte” pe care le mânuieşte cu bucurie, delectându-se la auzul lor  şi inventând noi vocabule şi sonorităţi necunoscute, dar armonizate. Trecerea se produce firesc, prin versuri care redau farmecul jocurilor copilăriei,  melodicitatea cântecelor, spre un univers  tematic orientat, integrându-se într-un univers moral mai larg. Şcolarul mic devine sensibil la la poeziile ce-i pot exprima dorinţa, calitativ nouă, a sărbătorilor dragi lui şi familiei lui,  apoi capătă reprezentarea  unei colectivităţi sociale şi naţionale.  Angajată permanent în experienţa copiilor  şi colorată afectiv, poezia poate contribui, ca joc şi ca „lecţie” totodată la educarea copilului, la orice vârstă.
          Aşadar, dezvolarea potenţialului creativ nu se realizează de la sine, ci este nevoie de acţiuni continue si organizate de stimulare şi activare. Activarea și stimularea poţentialului creativ impun cunoaşterea specificului și a nivelului de dezvoltare a acestuia, ca şi cunoaşterea relaţiilor determinative în care este implicat. Stimularea şi satisfacerea trebuinţei de cunoaştere a copilului determină dezvoltarea potentialului creativ, amplificarea flexibilitaţii, fluiditatii,originalitaţii plastice si verbale. Informațiile, modelele de acţiune însuşite prin activitatea de învățare, declanşată şi susţinută  de nevoia de cunoaştere, sunt supuse transformărilor creative și generează un original cu valoare subiectivă.  Pentru  valențele  sale  educative  dar  și  pentru  implicațiille  sale  formative,poezia  trebuie  să  fie  o    prezență  permanentă  în  viața  copiilor.

Bibliografie:

Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar”, Ioana Șerdean, Editura Corint 2007

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu