Prof. Lazăr Manuela
Elena, limba engleză, grad didactic I, Liceul cu Program Sportiv Botoșani
În poezia „Acasă” Grigore Vieru scria: „O, neamule, / tu, adunat grămăjoară,
ai putea să încapi într-o singură icoană.”
Frontierele
nu pot despărți decât pământurile, nu și oamenii, niciodată neamul ! Icoana
sfântă la care visa poetul era România reîntregită, România Mare.
Portretul
lui Grigore Vieru ca poet ni se înfățișează în lumina înaltelor valori ce l-au
ghidat viața întreagă – limba română, dragostea de viață, de mamă și de patrie,
obiceiurile sfinte din bătrâni, dreptul la existență ca națiune.
Sol
curajos al românilor din Basarabia, ne-a
invitat pe toți, de ambele părți ale Prutului, să ne unim prin cuvânt, prin iubire, să ne unim prin
poezie.
Pe struna versurilor sale vin doruri de mamă și de patrie, vin duioase chemări și sensibile
mărturisiri, dar și rânduri caracterizate prin duritatea cremenii, adresate
celor ce au încercat să schimbe particularitățile etnice ale românilor din
Basarabia. Grigore Vieru a folosit versul ca armă, condeiul ca instrument de
luptă împotriva nedreptății.
„Vin
ca poet din suferinţă” mărturisea Grigore Vieru. Versurile sale însuflețitoare,
din care multe au fost așezate minunat pe melodii, au contribuit la
întreținerea flăcării vii a conștiinței naționale a românilor din Basarabia.
Din adâncul inimii unui roman adevărat
a ajuns la noi și replica ,,Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu
viața întreagă am visat să trec Prutul’’.
Poetul a rostit-o când s-a întors la Chișinău, după prima sa vizită în
România. S-a implicat în Mișcarea de Eliberare a Basarabiei și a pus bazele
,alături de alți patrioți, Frontului Popular din Moldova.
Trup plăpând , vise mărețe. A înfruntat
destinul , pericolele la care se expunea, din dragoste pentru România Mare. A
fost ghidat de năzuința că neamul românesc va recăpăta vechile și dreptele
hotare.
A luptat cu toată ființa pentru votarea
limbii române ca limbă oficială și trecerea la grafia latină. A reușit să câștige această bătălie! Dar bucuria
împlinirii unui vis a fost dublată de ani de persecuție, de dușmani- în număr
și mai mare.
În România a legat relații de prietenie cu mulți oameni
de cultură, a locuit chiar în casa unor renumiți scriitori. Se simțea și era ,,
acasă’’ și aici și în Basarabia. Era
apreciat și iubit pe ambele maluri ale
râului care desparte nedrept doritul petic de pământ de Patria Mamă. A răzbătut și de această dată. A
redat în versuri ceea ce simțea: „Acum
am și eu pe lume parte,/ Pot îmbrățișa măiastra-ți carte,/ Știu că frate-mi
ești și-mi ești părinte,/ Acum nimeni nu mă poate minte.”
A avut de înfruntat vicisitudini și și-a asumat riscuri , dar dragostea
de patrie l-a făcut rezistent și perseverent.
În 1967 publică poemul,, Bărbaţii Moldovei’’, cu o
dedicaţie specială pentru naţionalistul Nicolae Testimiţeanu, dar întreg tirajul
de carte este retras şi interzis a-l mai publica.
Reversul
medaliei vine în 1968, când îi apare
cartea de versuri ,,Numele tău’’. Încă din anul apariţiei devine obiect de
studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană, iar trei
poeme din volumul de mai sus sunt intitulate ,,Tudor Arghezi’’, ,,Lucian Blaga’’,
,,Brâncuşi’’, două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi lui Marin Sorescu.
Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
În 1969 tipăreşte,, Duminica cuvintelor’’, o carte mult
îndrăgită de preşcolari, iar în 1970 scoate de sub tipar Abecedarul, după o
luptă aprigă pentru apariţia lui, luptă la care s-au angajat şi dascălii
basarabeni.
O altă surpriză editorială este apariţia, la Editura Albatros
din Bucureşti în 1981, unei selecţii de poezie, prefaţată de regretatul Marin
Sorescu,,,Izvorul şi clipa’’, iar în anul următor este lansat filmul muzical
pentru copii ,,Maria Mirabela’’ al eminentului regizor Ion Popescu Gopo.
În 1988 i-a fost lansată , în premieră, cartea
de versuri lirice ,, Rădăcina de foc’’, carte publicată la Editura Universul
București, pentru care i se
acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii
pentru copii - Diploma de Onoare Andersen.
Au urmat
, pe rând, și alți pași. Excursii, vizite , ceremonii, celebrări, acțiuni de
donare de carte în limba română, diverse prezentări , mese rotunde,
spectacole, în România sau Basarabia,
care au dus la un progres real în deschiderea relațiilor dintre oamenii de
cultură de cele două părți ale Prutului.
În 1992 îi apare
volumul de cântece ,,Răsai’’, precum şi Imnul Transilvaniei, realizat împreună
cu Doina şi Ion Aldea Teodorovici, iar Academia Română îl propune pentru
Premiul Nobel. În acel an, casa de discuri din Moscova scoate discuri cu
versuri de Grigore Vieru. În 1993 este ales membru corespondent al Academiei
Române.
În 1996 este
decorat de mai multe ţări, iar în România este laureat al mai multor publicaţii
literare.
Grigore Vieru
este simbol al sufletului Basarabiei, parte din destinul ei, vers vibrant al
limbii românilor de peste Prut.Un mare poet și un mare patriot moldovean,
căruia i s-au ridicat statui în Moldova și România, deopotrivă în sate sau
orașe. Un mare om de cultură cu o semnificativă
influență asupra poporului din care a făcut parte.
Amintirea lui – de nestins în istoria neamului nostru ! Creația
lui – un tezaur de preț, în care dragostea de adevăr lucește ca un Luceafăr!
Conștient că avea
de dus o cruce , de îndeplinit o misiune
istorică, misiune întreruptă la fel de dramatic cum i-a fost și viața, poetul
Grigore Vieru nu a dispărut - trăiește prin poezia sa, prin dragostea sădită în
inimile copiilor, prin frumosul răsărit în mintea și sufletul adulților.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu