Tiritelnicu Mihaela,profesor
pentru învățământul primar, gradul I, Școala Gimnazială,,Elena Rareș ”Botoșani
Între Basarabia și România există un
drum de cuvinte...cuvinte dragi sufletului nostru, cuvinte moștenite din
moși-strămoși, cuvinte ce alină, cuvinte ce bucură, cuvinte ce dor... între
Basarabia și România există limba noastră cea română, despre care poeții au
scris:
,,În
al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Limba
doinelor de aur
Limba
noastră cea română.”
(Grigore Vieru, ,,Limba noastră cea
română”)
,,
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de pietre rare
Pe
moșie revărsată”.
(Alexei Mateevici, ,,Limba noastră”)
Povestea limbii române, povestea unui neam
ce-și împlinește destinul ursit cu migală de ursitoarele timpului, povestea
poetului Grigore Vieru, povestea lui Eminescu, povestea mea, povestea
ta...povestea vieții...
Cântecele de leagăn, poveștile spuse la
gura sobei, ghicitorile, poeziile, reprezintă moștenirea noastră ce a învins vitregiile vremii.
Între Basarabia și România e-un drum de
dor, intraductibilul dor, expresia simplificăriii unei palete largi de
simțăminte umane într-un cuvânt... Între Basarabia și România este sufletul
românesc frământat de multe doruri...În urma vizitei efectuate la New York în
2004, poetul Grigore Vieru menționa:,,Dacă n-am murit la Chișinău de furia unei
mașini, aici cu siguranță voi muri de dor”(,,Acum și în veac”, 2004).
Dor de siguranță, dor de demnitate, dor
de țără, dor de mamă, dor de luceferi, dor de iubire, dor de liniște...O lume
de doruri plăsmuite cu migală de Dumnezeu într-un suflet românesc și menită să
dăinuiască atâta timp cât va exista pe acest pământ neamul românesc...
Ar putea oare,
Ar
putea oare, să existe
Neîngrădiți
de Limba Română
Carpații?!
Ar
putea oare,
Ar
putea oare, să ființeze
Dorul
Neînconjurat
de liniștea și frumusețea inimii tale?!
(Grigore Vieru, ,,Ființa dorului”)
Între Basarabia și România e-un drum de
lacrimi ce se preling ...
,,Lacrima
Acest
deal de sare greu
Lacrima
Acest
acest clopot, acest zeu
Lacrima”.
(Grigore Vieru, ,,Lacrima”)
Între Basarabia și România e-un drum de
iubire ce-i luminează pe cei ce-l străbat...
,,
Locuiesc la marginea
Unei
iubiri
La
mijlocul ei
Trăiește
credința mea.”
(Grigore Vieru, ,,Locuiesc”)
Iar
dacă străbați acest drum al iubirii, acolo o vei întâlni pe mama. Făptură
plăsmuită cu gingășie de Dumnezeu, având brațe protectoare, zâmbet senin și
ochi luminoși, mama ne învață cu atenție primele lecții de iubire ale vieții:
,,Care
stele pe cer
Cad
amândouă odată?
Ochii
mamei.
Ce
se ară
Cu
lacrima?
Chipul
mamei.
Ce
este nemărginit
Și
nu calcă iarbă străină?
Sufletul
mamei”.
(Grigore Vieru, ,,Ghicitoare fără
sfârșit”)
Între
Basarabia și România există copilăria, locul în care s-a ascuns copilul din
fiecare din noi, copilărie luminată de
personaje fantastice: greierașul ce cântă la un chef de împărat, ploaia care
cere permisiunea de a intra în pământ, iepurași ce merg la școală, furnici...
,,
Mai caut și astăzi copii
Într-un
cântec frumos,
Cu
cine oare,
Cu
cine oare
S-a
jucat Dumnezeu
În
copilăria Sa?!”
(Grigore Vieru, ,,Plumbuita”)
Între
Basarabia și România există Eminescu:
,,
La zidirea Soarelui se știe
Cerul
a muncit o veșnicie
Noi,
muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am
ales cu domnul Eminescu,
Domnul
cel de pasăre măiastră
Domnul
cel de nemurirea noastră-
Eminescu.
(Grigore Vieru, ,,Eminescu ”)
Între
Basarabia și România există un poet al iubirii, al dorurilor, există Grigore
Vieru, ,,un poet care și-a asumat greul unui trai trecându-l prin inima sa și, încărcat
de răbdare, înțeleciune și nouă frumusețe, îl întoarce semenilor săi care-i
deschid de bunăvoie inima să-l primească, pentru a duce mai demn pe mai departe
viața în spiritul dreptății și iubirii ce covârșește și poate birui totul, al
credincioșiei față de cele nepieritoare și al nădăjduirii ce nu poate da greș,
un asemenea poet rămâne-va,, suflet în sufletul neamului său”(I. Alexandru).
Bibliografie
Vieru,
Grigore, ,,În veac și în veac ”, Editura ,,Litera Internațional”, București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu