ROȘCA ANA, prof. înv. primargradul I, ȘcoalaGimnazialăNr. 10
Botoșani
Un chip blând, o mintestrălucită, un
om bun şiiubitor de oameni, iubitor de ţară. Aşa era GrigoreVieru, poetulromânnăscutdincolo
de Prut. Aşa l-au perceput nu doarapropiaţii, ci şiaceia care şi-au
intersectatdrumul cu al său. ''Existătreiprilejuri de a tecunoaştepe tine
însuţi: munca, iubireaşicumpăna''. ''Patria este ca un copil: dacăuiţi de ea,
poatesăplece de acasă''. Suntdouădintrecredinţelepoetului de la a
căruiplecareînveşnicie se împlinescnouăani la 18 ianuarie 2018.
De
nouăanisuntem maisăraci…
MoartealuiGrigoreVieru, unuldintreaceia care au iubitRomânia
Mare (șicăruia nu i-a păsat de pericolul la care se expunea, spunândcă „ nu am
moarte, cu tine, nimic ”), cel care a sperat ca Țarasărevină la
vechileeihotare, câttimp a trăit, a lăsat un golimens nu
numaiînsufletelenoastre, ci șiînliteraturaromână.
După prima vizităînRomânia, înanul 1973,
datoratăteleormăneanuluiZahariaStancu
(peatuncipreședinteleUniuniiScriitorilor), GrigoreVieru, întors la Chișinău, a
făcuturmătoareamărturisire : ”Dacăvisulunora a fostsăajungăîn Cosmos,
euviațaîntreagă am visatsătrecPrutul.”
Replica,
devenităcelebră, venea din inimaunuiromânadevărat, care se adresa cu
atâtacăldurăfraților de peambelemaluri ale râului care șiacum ne desparte.Nouă,
aflațiîn PATRIA MAMĂ, ne spunea: „Mi-e dor de voișivăsărut.”
Implicarealuiîn prima linie a Mișcării de Eliberare a
Basarabiei, poeziile sale (multedevenitecântece) joacă un rol important
îndeșteptareaconștiințeinaționale a românilor din Basarabia.
Este
unuldintrefondatoriiFrontului Popular din Moldova șiluptăpentruîmplinireaunui
alt vis: votarealimbiiromâne ca limbăoficialășitrecerea la grafialatină.
Victoria aceastaîiaduce mare fericire, darîiatrageși (mai)
mulțidușmani, urmândani de prigoană….
Prietenia cu Adrian Păunescu (șiședereaîn casa acestuia)
face posibilemultelucruri, inclusivacela de a fi „acasă ”peambelemaluri ale
Prutului.
Reușise ! A transpusînversuriceeacetrăia: „Acum am
șieupelumeparte,/ Pot îmbrățișamăiastra-ți carte,/ Știucăfrate-mi eștiși-mi
eștipărinte,/ Acumnimeni nu măpoateminte.”
AdresareacătreEminescu, „neamul” luișifloarealuialbastră ,
”Bine aivenitîn casa noastră”, a fost ca o descătușare :un alt pas fusesefăcut.
Au
urmatșialții, plini de emoții, luptășipericolepentrurevenireaBasarabiei „acasă
”, pentrucăîn el „a lăcrimat o țarăși s-a ascuns un neam ”. Pași care-l aduceaumaiaproape
de final…
Inima „poetuluidivin ”, cum îlnumește Adrian Păunescu, a
cedatpe 18 ianuarie, iar „celprigonit de viață, de viațalui se lasă ”.Atunci, „
spreEminescu a șipornitVieru”.
PierderealuiGrigoreVieruesteredatăînacesteversuri sublime de
bunulsăuprieten care, cu nemărginităomenie, îlprimiseîn casa lui:
„Se-ntunecăpământulșilăcrimeazăcerul, / Se-ndoliazăfrațiișimameiîi e rău,
/Treclumânăriaprinsespre Rai la Chișinău,/ Bat clopotele-n Țară la moartealui
VIERU.”
PoezialuiGrigoreVieru, la fel ca
pieselemuzicalescrisepeversurilelui, rămân nu doarînpatrimoniulliteraturiisau
al muzicii din Republica Moldova, ci şiînmemoriatuturorromânilor, pentrucăVieru
a fostpoetulromân de dincolo de Prut pentru care trecereapestePodul de flori a
fostceamai mare bucurie.
"Era un mare poet şi un extraordinarprieten. Cred
cărareori am văzutînviaţamea un om care să-şiiubeascăţara cum o iubea el.
GrigoretrecedefinitivsăascultecânteculPrutului la el în sat. Ştiucă-l
vaauzimereuşi-şivauniglasul cu el şiacolo, sub pământ. Ce îndurerată se
vedeaziBasarabia, privită din satullui natal, Pererîta! SuntconvinscăPodul de
flori, pe care l-a iubitatât de mult, aziîncepesă se schimbeîn Pod de aramă, cu
deschiderespreinimaDunăriişi, de asemenea, spreinimaNistrului!", declarascriitorulFănuşNeagu.
''GrigoreVierurămâne o conştiinţă a loculuişi un împătimit de
românism.(...) Pot săvorbescdespreGrigoreVieru ca prieten. M-am apropiat de el
extrem de mult, pornind de la
simţirealuiromâneascăautenticăşidorinţaextraordinară de a reveniacasă, la casa
românească a fiinţeinoastre. (...) Apoi a venit 1989, iarîntâlnirile au
devenitmai dese'', rememoraactorul Ion Caramitrucâtevadintreîntâlnirile sale cu
poetulGrigoreVieru.
''GrigoreVieru a fost un mare român, un mare poet şi un
adevăratprieten'', mărturiseaactorulşiregizorul Sergiu Nicolaescu.
,,Măbucurcă s-a redeschisbiserica din satul meu de
pemalulPrutului. Prinanii '50-'80 glasulclopotuluieifuseseînăbuşit.
Săteniinoştrisfinţeaupascaînzvonulclopotuluibisericii de pemaluldrept al
Prutului - din Miorcaniilui Ion Pillat, zvon care zburapestesârmaghimpată.
(...) Teoreticşi ''constituţional'' (?!) suntemînchişiînţarcul
,,limbiimoldoveneşti'. Practic, însă ne mişcămîninteriorullimbiiluiEminescu,
înspaţiullimbiiromâne, pe care, prinvoialuiDumnezeu, suntemdatori s-o apărăm.
La oraactuală, principalulobiectiv moral şi politic
esteapărareaBisericiinaţionale, a limbiiromâneşi a istorieiromânilor. Nu
putemzburapeste Prut fărăacestearipiesenţiale'', spuneaVieruîntr-un
interviuacordat AGERPRES, înfebruarie 2008.
GrigoreVieru a
fostdecorat post-mortem cu OrdinulNaţional ''Steaua României'' în grad de Mare
Cruce "însemn de recunoştinţăşiînaltăaprecierepentrudragosteaşitalentul cu
care a militat, de-a lungulîntregii sale vieţi, prinputereacuvântului,
pentruconvieţuireaoamenilorîn pace şiînţelegere,
rămânândînsufletultuturorromânilor ca un simbol al legăturilordintrefraţii de
aceeaşilimbă".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu