GrigoreVieru, poet al neamului românesc

Irimia Andra-Maria, prof.

înv. primar, Grad didactic II, Școala Gimnazială Nr. 10 Botoșani

A plecatgrăbit, Vieru...

A plecatgrăbitVieru
Să-mpleteascăstele-n cer:
Din ele face Cuvântul
Şi-l trimite-apoi cu gândul
Săajungăcâtpământul
Să ne fie Giuvaier...

(DumitruRâpanu)

GrigoreVieruaveaun chip blând, o mintestrălucită, a fost un om bun șiiubitor de oameni, iubitor de țară. Așa era GrigoreVieru, poetulromân născutdincolo de Prut. Așa l-au perceput nu doarapropiații, ci șiaceia care și-auintersectatdrumul cu al său. ,,Existătreiprilejuri de a tecunoaștepe tine însuți: munca, iubireașicumpăna”.

Creațiaviereanăizvorăștelimpede, cu demnitateșiconvingereînnecesitateadreptății sale. Poeziasa a schimbat, practic a mișcat, din locvaloareapoezieițăriinoastre. Până la GrigoreVieru s-a scrissubinfluențacelor de la conducere, cenzurafiindimpusăpeacelevremuri. ,,Scriu nu pentrucăsunt poet, ci pentrucă am văzutîncopilărie cum curgeaPrutul” zicea GrigoreVieru. Marileteme care suntprezenteîncreațiasa: Mama, iubireașigraiul, copilăriavor fi mereuactuale, fiindcăacesteaizvorăsc din divinitateși nu pot fi mișcate de nimeniși de nimic.

Contemporan cu noi, poetulepociinoastre, GrigoreVieruestepoetul symbol al neamuluinostru. A iubitpoporulpână la lacrimișiși-a consacratîntreagasaviațăcopiilor, îndrăgostiților, maturilor, lăsându-ne o opera monumentală, de o muzicalitateșifrumusețerară. Poet al mamei, doruluiși al dragostei, al baștinei, al izvorului, al naturii, poet al lucrurilorsacre, careseducînumbră.

GrigoreVieru a fostacelmuritor care a duspeumeriisăifiravicruceaneamuluinostruromânescspre a uniprinCuvânt, BunătateșiIubire de aproape de peceiceavem ,,…o țară, un grai!”

Poetul, GrigoreVierupoate fi numit poet al copilului, deoarececopilăria care estereflectatăîn opera saesteunanevinovată. Eareprezintă o lulme cu lucruricomplexe, dartotodată simple. Poetulvedecopilăriacaperioada de viață a omuluicândacestaestecelmaifericit, celmaibucuros. Omulestecopil, iaracestlucruînseamnăcă se bucură de oricerază de soare, de oricepicătură de ploaie.

Dupăce s-a făcut mare acestomvieren, acestaîncepesăiubească. IubireaîncreațialuiVieruesteuna care ,,mișcăsoriși stele”. Acest sentiment dat de Dumnezeu, nouă, oamenilor, artrebuisăsemeneînsufletelenoastredoarsperanță, bucurie, șidesigur, putere a ierta. Cum spunea, de altfel, și Lucian Blaga: ,,Iubind ne-ncredințămcăsuntem”. Deci, opera poetuluireflectează perfect iubireaîmplinită, iarpeceaneîmplinităacesta o reprezintăca o condițieaomului de creație.

Șidupă o copilărieveselăși o iubirenecondiționată, omulvierean n-a uitat de ceamaiimportantăpersoană din viațalui, Mama. Pentrucătotul se începe de la ea, GrigoreVieruînchinămaimult de jumătate din creațiasa, mamei. ÎncreațiasaputemechivalacuvântulUniversșicuvântul Mama.

Este o mamăeternă, implicândșiconștiința „rădăcinii de foc”sau „mama-graiul” - cum o mainumeștepoetul, șifactorul generator de dăinuire. O altăconstantă a liriciiluiVieruar fi permanentaregăsireînspiritualitateaeminesciană, căreiaîiconferăvaloare de univers vital: „Eminescuesteizvorul, ramul”. Am puteaaminti, printrealteconstante, vocațiamilitantă a scrisuluisău, caracteristica dealtfelșialtorconfrațiluptătoriîntrupoezieșilimbă.Iarvocabularulsăucapătă o sonoritate, o cantabilitateaparte, izvorâtămai ales din cultivareaobârșiilornoastrelingvistice. GrigoreVierueste „un poet care și-a asumatgreulunuigraitrecându-l prininimasa”.

Poezia, cântecel, cărțileșiînsușinumeleluiGrigoreVierudejaîșireclamănoilevalențe ale neuitării. Numelepoetuluiesteînveșnicitînîntregspațiulromânescpefrontispiciide licee, școli, grădinițeșibiblioteci. Străzișiprospecte, burse șiconcursuriliterareprestigioaseîlprolifereazăînpostumitate.

PopularitatealuiGrigoreVieru a fostasigurată de simplitateascrisuluisău. Când ne referimînsă la aceastăcalitate a poezieiluiVieru, trebuiesăținemcont de afirmația care îiaparține: ,,Eu nu a fi simplurâvnesc, ci a fi înțeles.”Poezialui are un ton și un univers propriu, obsesiile și sugestiile lui. Derutanta simplitate a mijloacelor ascunde sensuri grave. Poetul s-a prezentat adesea pe sine ca purtător al mărturisirilor unei suferințe nespuse și a unei lacrimi imense, care a spălat sufletele chinuite ale concetățenilor săi. Poezia lui este expresia subtilă a acestei lacrimi enorme. Poetul nu vrea să fie mai mult decât un exponent, prezentându-se mereu cu decentă umilință.

Prinversurile dedicate celormiciși, mai ales, prinlucrăriledidacticeAbecedarșiAlbinuța

maestrulGrigoreVieru a devenit un adevăratpovățuitor al copiilor. Înzestrat de natură cu o intuițieşi un har de pedagogînnăscut, calităţi care-şitragseva din înţelepciuneapopulară, poetul a ştiutsăîmbineînmodulcelmaiarmoniosposibilelemente de pedagogiepopularăautohtonă cu rigoriledidacticiiclasiceşi ale celeimoderne, reuşindsă educe înspirituldragostei de adevăr, dreptate, limbă, istorieşineamcâtevageneraţii de tineripatrioţişibuniromâni. Prinversurilepentrumaturi, princântecele sale, prineseurile, interviurile, pamfletele, replicileşiaforismele sale gravate cu literegoticeperăbojultimpului, marele poet, fidelurmaş al luiEminescu, pe care îlvenera, a retrezitconştiinţaidentitarăadormităsaumancurtizată a sute de mii de românibasarabeni. Este, prinurmare, nu numaiun Ion Creangăbasarabean al copiilor, ci şi un veritabilpreot al deşteptăriicelorvârstnici.

Poetul-învăţătorGrigoreVieru ne-a lăsat „îngrijanoastră” nu numaisplendoareapoeziilor sale despreŢară, mamă, fiinţaiubită, limbă,istorie, neam, adevăr, dreptate, demnitatesaucomoarameditaţiilor sale etico-morale şifilozofice, darşi o serie de învăţămintepentruconduitaşiacţiunilenoastre de zi cu zişi de viitor, învăţăminte care, odată cu plecareasaîn Patria luiDumnezeuseînglobeazăîn mod firescînceeaceputemnumi, cu deplinăîndreptăţire, lecţiile de civism ale maestruluiVieru. Prinscrisullui, prinluările de cuvânt, princomportamentulsău de apostolpepământulnostruplin de releşi de păcate, poetul s-a străduit, cu toatălucrareaşisuflareasa, să ne facămaiînţelepţişimaitoleranţi, maigeneroşişimaiapţisăascultămdurerilealtora. Blajinulşiconciliantulapostolşimartir al neamuluideveneaînsăsabieşiscutatuncicândcinevaatenta la sfântasfintelorfiinţeinoastre – LimbaRomână – şi, prinea, la poporulromân, istoriaromână, demnitateanaţională.

Bibliografie:

GrigoreVieru, Ediţia a 2-a, revăzutăşicompletată, ,,Baștina - Radog” SRL, Chișinău 2010