Profesor,
Crețu Gabriela
Limbașiliteraturaromână/
Gradul didactic I
ȘcoalaGimnazială,,MihaiEminescu”- Ipotești
GrigoreVieruși-a
împlinitvisul: ,,euviațaîntreagă am visatsătrecPrutul”, a simțit sub tălpi pământul românesc și nu m-ar mira să se
fi descălțat chiar să calce prin iarbă, pe pietre, prin praful ulițelor, pe
miriștile câmpului pentru că atât de mult a iubit această țară de care a stat
departe atât timp.
Avea doar 38 de ani când și-a ostoit pentru prima oară
setea de țară și de neamul său. Și ce a vrut să vadă în peregrinările sale
decât mănăstirile Moldovei- Putna lui Ștefan cel Mare, Sucevița, Văratec,
Voroneț și Dragomirna, să se încarce cu dragoste sfințită și bucurie împlinită
după atâta dor de țară.
Revine la 39 de ani să viziteze Transilvania, apoi marile
orașe ale țării.Ajunge în Iași- orașul unde
și-au trăit bucuriile și tristețile Eminescu și Creangă. Cu siguranță a
devenit, peste timp, într-o lume a subconștientului, confesorul acestora.
Chipul Poetului Duminicii, dăltuit în
piată stă tăcut în parcul Copou din Iași, lângă fratele său de suferință,
aproape de renumitul tei și ,,adunălumea – ca un clopot – şidupămoarte.”
Am vrut să aflu dacă Grigore Vieru a pășit pe meleagurile
Ipoteștiului și am aflat că a venit aici înainte de revoluție ,,să-şiîncarcesufletul cu
energiilespirituluieminescian “, cum spune Lucia Olaru Nenati. Grigore Vieru l-a
îndrăgit mult pe Mihai Eminescu, a purtat cu el ,, A străvechii slove
bucium/... Cu toți codrii ei în zbucium” , așa cum spuneînLegământ. BasarabiașiRomâniavorrămâneînveșniciedouățărisuroripentrucăceidoifiiailorsuntfrațiînversșisimțire.
,,O,
neamuletu/ adunatgrămăjoară/
aiputeasăîncapi/ într-o singurăicoană.”
CitindpoeziaAcasăa luiGrigoreVieru, am
înțelespedeplindragosteaacestui poet sensibil, pentruneamul din care se trage,
a căruilimbă o vorbește, a căruitrăiresufletească o împărtășește.
Poetulînglobeazăînaceagrămăjoarăde
rudeun poporîntreg ,indiferent de spațiulundeacestaviețuiește,
dincoacesaudincolo de Prut. El fraternizează cu rudele sale,românimeaîntreagăși
ledefineșteidentitateastfel:truditoriaipământuluișiînchinători la Dumnezeu. Rudelece
se rușinează de pământul de sub unghiisuntsimbolulacestuineam,
iarrespectul,pe care poetulîlafișeazăatât de puternic,esteexprimatmetaforic- un
neamdemn de a fi chip de icoană.
Nimic
nu poateexprimamai bine dragosteapoetului. Cine armai fi avutacestcuget,
aceastăîndrăzneală de aasemănaneamulsău cu divinitateasausfințeniape care
noimuritorii ne-o reprezentămînicoane?
Din
Pererîta, de la margineaRomâniei, undePrutul se încovoaieînsemnullitereiomega,
tânărulșimulttrăitorul de spirit românesc, GrigoreVieru, și-a
aruncatochiicătrețara din dreaptași din stângarâuluiși a cuprins-o
însufletuluiluipetoată.El însușideclarăcălocuiește la margineauneiiubiri, la margineaunuicântecși la margineauneipâini, metaforeatribuitețării
de care se simteaparținător. Credința,
speranțașidragosteaizvorăsc din adâncurileființeipoetuluiși se
revarsăasuprațăriișipoporului de care se simterupt.
Nimeni
nu a conștientizatmaiputernicrupturaaceastadintreBasarabiașiRomâniașiînacelașitimplegăturaspiritualănealteratădintreoameniicelocuiescînacesteteritorii,ceîși
pot da binețeînaceeașilimbăromâneascășipurtândaceleașistraieromânești,dacă
s-arvedeamergând la coasăpemalul din dreaptasau din stângaPrutuluisaudacăarveni
ca altădată laspălatrufelepepitrelePrutului.
GrigoreVieruvorbeșteși
de undor al limbiipentruliniștireacăruiaputeriiluiDumnezeu
se închină. Îngrairomânesc a scrisimnuri de laudățării, mamei,
care i-a datviață ,omului- erou, darșiomului- țăran, apreamăritpoetul-
dăltuitorulîncuvântșisimțire. Tudor Arghezi, Lucian Blaga, NicolaeLabiș, Marin
Sorescuși nu înultimulrând, Mihai Eminescusuntcei la
versurilecărorasufletulpoetuluibasarabean a vibratmaiintens.
Dar
ceeace l- a durutmaimultpe poet, cei-a sfâșiatinimașii-a
amărâtlimbadulceromânească a fostfaptulcăBasarabia nu s-a pututuni cu țara-
mama, deșisperanțaacestuifapti-a luminatoarecumsufletuldupăcădereacomunismului.
Puternicatrăire a acestuifapt se vedeînversurile: ,,Încâlcită- țiesteviața,
Basarabie!/ Ca grâulce- l bate gheața, Basarabie!”dinpoeziaBasarabie cu jale. Poetul- prea patriot șimultiubitor de
gliestrămoșeascăși-a iertatcompatrioții, mulțumitcă spiritual românesc nu a
pieritînlumeaceîlînconjoară: ,,În mine- au datșimoldovenii/ Necreștinește/ Ci- s fericitcă- n eiromânul/
Tot maitrăiește.”.
https://acum.tv/articol/76208/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu