Grigore Vieru – un „pod de flori”peste Prut

Roman Liliana, profesor învățământ primar, gr. I,

Școala Gimnazială Nr. 1 Stăuceni

Când Spunem Grigore Vieru ne gândim la Basarabia, la minunatele versuri din cântecele sufletului românesc, la Albinuța – cărticica care le transmite prin fiecare cuvințel copiilor: Învățațilimba română!

Cine oare și-ar fi dorit mai mult să treacă Prutul decât să ajungă în Cosmos, așa cum și-a dorit Grigore Vieru?

„Singuratic, cu plete lungi, romantic, cu capul puțin aplecat într-o parte, cu fața ușor resemnată, cu privirile vii, curioase și neliniște, cu vorba înceată, moale, bine cumpănită, dar care poate căpăta tonuri aspre, biblice”, îl descria academicianul Eugen Simion.

Grigore Vieru este descris ca fiind un om bun și blând, iubitor de oameni și de țară și, mai ales, o minte strălucită.

Poetul s-a născut la 14 februarie 1935 în satul Pererîta – Hotin într-o familie de plugari români, Pavel și Evdochia Vieru.

A debutat în 1957, în vremea studenției, cu o plachetă de versuri pentru copii, cu titlul „Alarma”, apreciată de crititica literară.

Mare iubitor al creației eminesciene, publică în 1964, în revista Nistrul, poemul „ Legământ”, dedicat poetului Mihai Eminescu („ Știu: cândva la miez de noapte, / Ori la răsărit de Soare, / Stinge-mi-s-or ochii mei / Tot deasupra cărții sale”).

Mai târziu,, în 1968, publică volumul de versuri „Numele tău”, în care sunt elogiate și alte personalități ale culturii și artei românești: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Constantin Brâncuși, Nicolae Labiș, Marin Sorescu.

În 1970 este publicat volumul pentru copii „ Trei iezi”. Acest volum cuprindea și poezia „Curcubeul”, poezie metaforică prin care poetul elogiază tricolorul – drapelul tuturor românilor. Acest lucru a alertat cenzura sovietică, care a dat ordin să fie retrasă și distrusă cartea, iar poetul a fost acuzat de diversiune.

În 1970, Grigore Vieru, împreună cu scriitorul Spiridon Vangheli, elaborează Abecedarul, care, cu modificările de rigoare, este folosit și în prezent de școlarii clasei întâi din Basarabia.

Poetului i se materializează visul de a trece Prutul în anul 1973, când, făcând parte dintr-odelegație de scriitori sovietici, vizitează România și se întâlnește cu redactorii revistei Secolul XX. Atunci a vizitat o parte din mănăstirile din Modova și s-a întors acasă cu un sac de cărți românești. Putea oare să ia ceva mai valoros din România?

Grigore Vieru revine în România în anul 1974, lainvitația scriitorului Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Atunci vizitează Transilvania, însoțit de scriitorul Radu Cârneci. Tot la invitația Uniunii Scriitorilor din Romînia, revine în România în anul 1977 și vizitează mai multe orașe.

Pentru creațiile sale destinatecopiilor, primește în 1988 cea mai prestigioasă distincție internațională a literaturii pentru copii, Diploma de onoare Andersen.

În 1988 publică în ziarul Chișinăuprimul text în grafie latină din perioada postbelică, iar în 1993 este ales membru corespondent al Academiei Române.

„A fost un apostol al cuvântului și adevărului, rege și slugă a poeziei. Este un dar ceresc pe care ni l-adat Dumnezeu”, aprecia Gheorghe Duca, președintele Academiei de Științe a Moldovei.

Prin creațiile și convingerile sale, Grigore Vieru se situează în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională a românilor dintre Prut și Nistru. A fost unul din fondatorii Frontului Popular și unul dintre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A   participat activ la dezbaterile Sovietului Suprem din RSSM, care a votat trecerea la grafia latină și introducerea limbii române ca limbă oficială în Moldova.

Parafrazându-l pe Mihail Cimpoi, putem afirma că Grigore Vieru este un simbol al drumului spre renașterea spirituală și națională din Basarabia. Fănuș Nagu declara că: „ Era un mare poet și extraordinar prieten. Cred că rareori am văzut în viața mea un om care să-și iubesacă țara cum o iubea el.”

Fără Grigore Vieru am fi fost cu toții mai săraci din punct de vedere spiritual. A scris, printre altele, versuri pentru filmul „ Maria Mirabela” și mulți dintre cântăreții români și basarabeni îi cântă versurile în melodii de neuitat.

După căderea comunismului în România, Grigore Vieru trece  frecvent Prutul, iar în 1990 este membru de onoare al Academiei române și primește,în continuarenumeroase premii, distincții și invitații la diferite emisiuni tv și evenimente.

Poetul și-a găsit sfârșitul, la fel ca și prietenii săi, soții Aldea-Teodorovici,  în urma unui accident, în ianuarie 2009, în timp ce se întorcea de la un eveniment dedicat lui Mihai Eminescu, poetul pe care l-a iubit cel mai mult.

După moartea sa, Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce , în semn de recunoștință și înaltă apreciere pentru dăruirea cu care a militat întreaga viață, prin puterea cuvântului,  pentru conviețuirea în pace și înțelegere a oamenilor. El a rămas în sufletul tuturor românilor un simbol al legăturilor dintre frații care aparțin aceluiași neam și vorbesc aceeași limbă.

Bibliografie:

·          Bădulescu Mariana, Documentare, Agerpres, 2014

·         Simion Eugen, Fragmente critice, 2000

·         Alexandru Ștefănescu, La o nouă letură:Grigore Vieru, România literară nr. 38, 2003