Ivănușcă Laura-Simona, gradul didactic I, Școala
Gimnazială „P. Șușter”, Costești, Răchiți
Grigore
Vieru s-a născut pe data de 14 februarie 1935 în Pererîta, județul
interbelic Hotin, Regatul României, urmând să părăsească lumea pe data de 18
ianuarie 2009 în Chișinău) și a fost un poet român din Republica Moldova.
Acesta a
absolvit 7 clase din satul natal în anul 1950, după care urmează școala medie
din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează
editorial, fiind student, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma”,
apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Insititutul Pedagogic „Ion
Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca
redactor la redacția numită revista pentru copii ”Scînteia Leninistă”,
actialmente „Noi”, și ziarul „Tînărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe”.
În 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și
latină, împreună avînd doi copii: Vieru-Teodor și fiul mai mic - Călin.
A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din
Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două
plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul"şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în
revista Nistru poemul "Legămînt", dedicat poetului Mihai
Eminescu.
În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate
vîrstele", pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul
literaturii pentru copii şi tineret. Mai tîrziu, revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru
"naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu.
Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.
În 1968 are loc o cotitură logică în destinul
poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă.
Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie
poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare
de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian
Blaga", "Brîncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş
şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană
postbelică.
În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult
îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.
Un an mai tîrziu, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon
Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de
cîţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii
basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în
1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai cîteva zile
după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru
poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul românesc.
În anul
1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori
sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan
Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana
Nicolescu.
Se
întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea
mărturisire:
„Dacă visul unora a
fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.”
La
sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în
prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale
(inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea
conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dinte
fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și
conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la
dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează
limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
La împlinirea vîrstei
de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la
Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al
Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În
1996 este decorat cu Ordinul Republicii.
În 1997, Editura Litera din
Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac",
iar 3 ani mai tîrziu este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu"
- 150 de ani de la naştere.
Pe 16
ianuarie 2009, Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost
internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o
stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie
cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și
contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire. Accidentul
rutier a a vut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3
Chișinău-Hîncești-Cimișlia-Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla
Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al
Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai
ușoară.
A
încetat din viață pe fata de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile
după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din
care nu a mai putut fi resuscitat.
Grigore Vieru a fost
înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău, în cimitirul central din strada
Armeană. La înmormîntare au asistat cîteva zeci de mii de oameni. Chişinăul nu
mai cunoscuse funeralii de asemenea proporţii de la înmormântarea soţilor Doina
şi Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu
în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ţinînd un moment de
reculegere.
Grigore Vieru a fost
decorat post-mortem cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în
grad de Mare Cruce.
Cîteva şcoli din
Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi și Buzău
poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de
ziua sa de naştere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor din
Chişinău.
Rezumat
Grigore Vieru a fost
unul dintre marii poeți contemporani, dar și unul ce va rămâne cel puțin în
istoria țării noastre, deoarece s-a făcut afirmat prin amplitudinea lucrărilor
sale, dar și prin stilul său poetic caracteristic.
O calitate
surprinzătoare a poetului, a fost modestia sa. Prin modestie vreau să spun că
„visul” său nu a fost unul măreț după standardele societății, ci măreț pentru
sieși. El și dorit doar să treacă Prutul.
Munca, iubirea și
cumpăna erau calitățile considerate de acesta ca fiind cele ce te ajută să te
descoperi pe tine. Patriotismul său a fost cu el toată viața, deoarece, printer
ultimele sale dorințe, a fost cea ca fiecare roman să fie patriot ,,Patria este
ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă.”
Bibliografie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu