Niţă Nadina, Limba şi
literatura română, Gradul II, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Roma
Un chip blând, o privire blajina, pătruns de un
adânc patriotism, Grigore Vieru, va ramâne "un poet notabil" atât
pentru literatura basarabeană, cât şi pentru cea românească. Nicolae Manolescu
afirma : "A fost un poet bun, un poet cu multă originalitate".
"Înainte de 1989, a jucat un rol important în poezia din Basarabia (...)
opţiunile sale postdecembriste au fost mai ciudate", a considerat criticul
literar, referindu-se la afilierea lui la partide cu tentă naţionalistă din România.
"În momentul acesta, asemenea opţiuni contează cel mai puţin, căci
opţiunile lui Dumnezeu au fost mai puternice acum, la dispariţia sa", a
conchis Nicolae Manolescu.
Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi –
modest afirma poetul, evocând de fapt sacrificiul în numele crezului de salvare
a sufletelor românilor. În anumite împrejurări avea să spună: A fi simplu nu
este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în
numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarba. Iar mai simplu ca iarba
ce poate fi?!
Tematica
lui Grigore Vieru este aparent simplă dar în același timp foarte profundă. A
scris poezii despre mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de
asemenea valorile și tradițiile românești.
Grigore Vieru a început să scrie,
cum marturiseşte undeva, «din frică şi singuratate».Marele lui model liric si
moral este Eminescu («Eminescu este izvorul; este lacrima de foc a
Universului»), iar cântecul îi pare a fi «sufletul urgent al vieţii
omenesti».Format într-o ambianţă străină, el se agaţă de limba maternă,
socotind că limba unui popor este istoria lui.
«Limba este cea mai mare dreptate
pe care poporul şi-a facut-o sieşi», scrie poetul intr-un loc.
Versurile-i cântate de către Doina şi Ion
Aldea-Teodorovici în anii de redeşteptare naţională erau adevărate îndemnuri
ale unui veritabil conducător de oşti la al cărui îndemn ieşeam din case cu
miile, cu zecile de mii.
Ramas orfan de tata (mort în război şi îngropat în pamânt
strain) si-a adorat mama şi a facut din ea în poezie un simbol complex (ţară,
grai, istorie tragică, vatră a fiinţei etc.)
Grigore Vieru nu a
murit, şi-a dat întâlnire cu cea care i-a dat viaţă, mama de
care-i era dor... căreia îi săruta mâinile, expresia sa fiind una din cele mai
puternice în creaţia poetului. Tema maternă străbate precum un izvor limpede
prin opera sa: apare legănând pruncul, uneori cu ochii înlăcrimaţi, alteori
pregătind pâinea, umplând cu aroma ei întreaga mahala. Mama
are capacitatea magică de a repara şi a întreţine întregul, starea de echilibru
a omului şi universului. Mama poetului, concretă, reală, veghetoare şi
însufleţitoare a spaţiului copilăriei care este unul matern, devine Mama
Naturii şi a Cosmosului, Muma în genere.
„Mama/ Tu eşti patria mea/ Creştetul tău, vârful muntelui/ Acoperit de nea/
Ochii tăi-mări albastre/ palmele tale-arăturile noastre”.
"Pierzând pe mama, îţi rămâne
Patria, dar nu mai eşti copil". A avut grijă poetul să ne simţim copii. Măria
sa ne-a mângâiat pe creştet fiind copilaşi
de grădiniţă, din paginile
„Albinuţei”. Şi astăzi trăim copliăria evocând magicele versuri care ne fac să
fim optimişti.
Odată cu trecerea anilor, cuvântul vierian devine tot mai
profund şi mai puternic. Luptând pentru crezul naţional, După cum este
şi firesc, poetul afirma că „în aceeaşi limbă / toată lumea plânge, / în
aceeaşi limbă / râde un pământ”, dar totodată ne face atenţi la faptul că –
„doar în limba ta / durerea poţi s-o mângâi, / iar bucuria / s-o preschimbi în
cânt”.
"Grigore
Vieru a devenit de mai mulţi ani un simbol al încercării de renaştere
spirituală şi naţională în Basarabia postbelică. Similitudinea de destin are şi
o prelungire in plan poetic. Sub presiunea circumstantelor, poezia se intoarce
la un limbaj mai simplu si isi asuma in chip deliberat un mesianism national pe
care, in conditii normale, lirismul pur îl evita. Vieru, Leonida Lari, Nicolae
Dabija si toti care sunt cu ei cultivă in chip deliberat temele tradiţionale si
recurg la formule lirice mai accesibile, voind astfel să ajunga la inima
unor oameni ţinuti, de regula, departe de rafinamentele poeziei moderne.
Resurse:
4.
Crimincean
Olga Rolul creaţiei lui Grigore Vieru în formarea personalităţii tânărului
contemporan. Concursul „Moştenire”. Secţiunea
„Literatura română”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu