Prof.
înv.primar Manolache Veronica
Liceul Pedagogic,,Nicolae Iorga” Botoșani
,,Copiii scriu pe zăpadă numele mamei cu atâta bucurie,
de parcă dânşii au descoperit numele ei şi strălucirea zăpezii.”(Grigore Vieru)
Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al
baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit
Grigore Vieru. Poetul Grigore Vieru ar fi împlinit
83 de ani,pe 14
februarie...Însă putem spune
că Grigore Vieru a fost mai mult
decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.Pentru noi,cei care îi citim și înțelegem poeziile,
dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin creațiile sale lirice,prin emoția pe care o transmit
versurile sale de o sensibilitate,simplitate și
muzicalitate rară.
A fost, este şi
va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale .Tot ce e mai frumos
astăzi poartă numele lui.Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave bucium, şi
ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne
apără.A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi ce
este al tău prin versuri simple și frumoase şi să crezi că eşti auzit de
Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales.Aşa a fost Grigore Vieru –
poet al tuturor românilor, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvinte
ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi de
aceea merită cununa recunoştinţei noastre și să ne amintim
mereu de marele poet.Un om
plăpând,sensibil și talentat, cu suflet de copil a trăit în limba română și a
dus pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul
său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi
visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de
diferite naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de
celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut
un poet pe pământ, dar ne-au rămas poeziile sale de o incontestabilă valoare.Ne
mîndrim mult cu Grigore Vieru și dorim
ca moştenirea pe care ne-a lăsat-o
să o aprecieze multe generaţii mîngâindu-şi sufletele cu
versurile lui. El a fost poetul Dragostei de viaţă, Dragostei de Ţară, Dragostei
de neam, Dragostei de Adevăr. Să-l facem cunoscut copiilor şi nepoţilor noştri
ca pe un tezaur, prin care vom dăinui şi noi peste timp, căci un popor rămâne
în istorie prin valorile spirituale pe care le creează şi le păstrează cu
sfinţenie,transmițându-le din generație în generație.
Cărţile de poezie ale lui Grigore
Vieru (,,Numele tău”, ,, Un verde ne vede”,
,, Izvorul şi clipa”,,, Cel care sunt”, ,,Hristos nu are nicio vină”,
,,Rugăciune pentru mama”, ,,Taina care mă apără”, etc.) rămân repere
fundamentale ale poeziei româneşti de azi. O poezie precum ,,În limba ta” ni se
prezintă ca o profesiune de credinţă a unui scriitor cetăţean, ce a aşezat
mereu, mai presus de propria fiinţă, idealurile neamului, celebrând, în versuri
înfiorate de patos, limba română, limba în care a pătimit, a scris şi a iubit:
„În aceeaşi limbă / Toată lumea plânge, / În aceeaşi limbă / Râde un pământ. /
Ci doar în limba ta / Durerea poţi s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi
în cânt. // În limba ta / Ţi-e dor de mama, / Şi vinul e mai vin, / Şi prânzul
e mai prânz. / Şi doar în limba ta / Poţi râde singur, / Şi doar în limba ta /
Te poţi opri din plâns”.
Grigore Vieru a fost, incontestabil,
o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti.
Versurile sale au ilustrat, într-un regim al excelenţei rostirii lirice, stări
de spirit de o rară autenticitate, conturate în enunţuri poetice armonioase şi
limpezi, sugestive şi sincere. Nimic strident în lirica lui Grigore Vieru,
nimic evaziv sau fals. Poeziile lui se înscriu într-un program literar ce are
ca element esenţial apărarea şi ilustrarea limbii române, integritatea acesteia
într-o ţară în care s-a refuzat, decenii de-a rândul, dreptul de cetăţenie al
acestei limbi. Recursul la sentimentul patriotic autentic, starea de sinceră şi
ardentă implicare cetăţenească în destinul propriei patrii, toate acestea au
reprezentat imperative imediate ale creaţiilor sale, cărora poetul li s-a
dedicat cu dăruire, spirit al jertfei şi credinţă.Grigore Vieru întrupează, în
ansamblul literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală
de excepţie şi, în acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă a naţiunii sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu